Ce face luxembourghezu’ cand n-are ce face

Ce poti sa faci cand vizitezi Luxembourg si cum aduna bani nemtoaicele cand se marita

Luxembourgezu’ locuieste intr-o tarisoara mica. A fost candva mare, dar a avut vecini iubitori (Belgia, Germania si Franta), care i-au luat teritoriile cu blandete, pe rand, timp de cateva sute de ani, asa ca acuma, cum zice Des, sotul prieteni mele, daca apesi mai tare pe acceleratie nu stii cand iesi din Luxembourg. Pentru ca are nivelul de trai mai bun decat media europeana, evident luxembourghezu’ se plictiseste mai repede decat noi astia in curs de dezvoltare. Asa am invatat noi la scoala, despre bogati. Prin urmare, in week-end luxembourghezu’ se suie in masina – sunt 500.000 de luxembourghezi si peste 550.000 de autoturisme inregistrate in tarisoara – si merge la cumparaturi la vecinii nemti, respectiv in oraselul numit Trier, la care se ajunge mergand pe valea Mosel-ului (un raulet pe malurile caruia creste vita de vie si produce un vin celebru). Aici parcheaza masina cu cel putin 1,5 euro pe ora si colinda prin magazinele nemtesti, care sunt mai bine aprovizionate si ceva mai ieftine decat alea din micul ducat de lux.

Daca se intampla pentru prima data in Trier, luxembourghezu’ poate sa viziteze ruinele romane Porta Negra (adica portile vechi ale orasului, conservate sub forma de ziduri negre de pe vremea romanilor). Daca nu e pentru prima data si nici nu e luxembourghez, ei bine atunci in calitate de roman neaos se poate minuna de cat de diferita e civilizatia de la Trier fata de aia din Romania, desi ambele au fost candva calcate de romani.

Trier e un orasel cochet, mai degraba turistic si de shopping, insa respira aer nemtesc, de curatenie, ordine si bunastare, pe care in Romania nu-l vom vedea pesemne niciodata in timpul vietii noastre. De aer vorbeam.

Ce mi-a placut mie aici? Pai faptul ca simteam nevoia sa ma opresc la fiecare usa/terasa/poarta/spatiu verde ornate cu flori de sezon – adica narcise, primule, lalele, zambile, viorele – reale si care nu se fura. Desi nu le pazeste niciun politist comunitar. Faptul ca orasul are atatea cladiri istorice bine conservate incat m-am bucurat ca am cardul de 8 giga la aparat si nu un film cu 36 de pozitii. Faptul ca nemtii stiu sa faca covrigi calzi si gustosi, cu sare, pe care-i poti manca langa o halba cu bere. Faptul ca oamenii sunt civilizati,  si ca unicul cersetor pe care l-am vazut statea invelit cu o patura impreuna cu un caine lup superb, pe care trecatorii il hraneau si-l mangaiau, fara sa le fie sila. Pe caine, nu pe cersetor. Faptul ca magazinele mi-au retrezit acel sentiment de „shopping freak” pe care-l am numai cand ies din tara.

Si nu in ultimul rand mi-au placut fetele care faceau cheta pentru ca una dintre ele sa se marite. Cica e un obicei la ei, cand se marita una ies toate prietenele in oras si fac cheta. Fetele erau imbracate in tricouri cu poza miresei, pe spate scria „Let’s get married” si in schimbul celor 1-2 euro pe care-i puneai in cutia milei iti ofereau ocazia sa alegi un cadou din partea miresei: un prezervativ, niste nimicuri din plastic, pliculete cu seminte de flori etc. Nu stiu cat o fi strans in final mireasa de pe urma chetei, dar fetele pareau ca se distreaza.

Lux de Luxembourg

Despre Luxembourg, totusi, trebuie sa spun ca, desi mica, e o tarisoara in care pare tentant sa traiesti. Orasul cu acelasi nume (capitala tarii) a fost capitala culturala europeana in acelasi an cu Sibiul, si pastreaza de atunci un centru vechi foarte bine intretinut, precum si un cartier cu cladiri moderne destinate sporturilor sau evenimentelor culturale. In Luxembourg inotul e disciplina scolara, de exemplu.  Daca va nimeriti pe acolo – drumul cu trenul de la Bruxelles pana la Luxembourg costa cam 40 de euro dus intors – merita sa va plimbati macar o jumatate de zi prin oras. Vedeti fortificatiile construite de francezi in perioada de ocupatie, de jur imprejurul centrului vechi, casa in care s-a nascut Schuman – unul dintre parintii Europei unite  – palatul ducal, lipit de parlamentul luxembourghez (ambele mici, pe masura ducatului) si o catedrala gotica cu vitralii frumoase. Nu ratati gelateria italiana din apropierea guvernului, unde o portie de clatite calde cu inghetata si fructe de padure costa cam 4 euro si dau pe spate orice sceptic.

Maine va povestesc despre Atomul din Bruxelles si despre cum fac occidentalii educatie la neamurile proaste in mijloacele de transport in comun.

Etichete: , , , , ,

3 comentarii la “Ce face luxembourghezu’ cand n-are ce face” Subscribe

  1. VICTORIA 30/03/2010 at 19:08 #

    Poate ne povestesti ceva de sistemul de invatamant-educatie de pe acolo…ca tot vrem sa ajungem "europeni".

    Daca tu te "lafa"-wuau, ce urat suna, dar "nu am gasit alta rima"-scuze!…..i in capitale europene, ajuta-ne cu informatii "de bun simt", ca , asa cum prea bine stii, la noi………………

    Diperare, disperare, disperare….

    • Dollo 31/03/2010 at 02:26 #

      @aristocle – de cand m-am intors acasa si eu ma cam invidiez 🙂
      @victoria – ma, n-am fost in vizita la nicio scoala acolo, m-am lafait doar ca turizda 🙂 dar am aflat ca, de exemplu, in Luxembourg tinerii nu dau buzna sa ia diplome de facultati, ci prefera sa se specializeze intr-o meserie la liceu, pe care o completeaza pe masura ce avanseaza in cariera cu diverse cursuri si specializari complementare. Asta face din ei niste specialisti de care piata lor are nevoie, pe segmentul de studii medii, si niste oameni multumiti cu viata lor: castiga decent sume care le permit sa-si faca rate la casa si masina. Si stiu si 4 limbi straine: flamanda o vorbesc acasa, franceza, germana si engleza la scoala.

  2. Aristocle 30/03/2010 at 22:57 #

    Ah, cât te invidiez…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.