News alert: mieii au navalit in tarcul oilor

Un spectacol emotionant dat de cautarea dintre miei si oi atunci cand vine momentul alaptatului

O premiera in viata mea, o rutina la stana: cateva zeci de miei au fost eliberati din saivanul in care erau adapostiti si au navalit in tarcul oilor mame, care-i asteptau la alaptat. Se intampla de doua ori pe zi in perioada de cateva luni din an cand oile isi alapteaza mieii, dar pentru mine a fost scena pe care as alege-o dintr-o mie daca cineva, vreodata, m-ar pune sa ilustrez ideea de maternitate.  Daca as fi lucrat la o televiziune de stiri as fi pus o banda rosie sau galbena pe ecran cu mesajul din titlu. Si ar fi fost poate mult mai interesant pentru telespectatori decat orice jaf, crima, navalire de hoarde de romani disperati in mall-uri noi sau alt gen de intamplari care azi constituie o stire. Stirea mea de azi e asta si credeti-ma, ar face rating.

Cand Pavel, oierul de la Hateg la care am venit in vizita, le-a dat drumul din saivan, au luat-o la fuga behaind subtirel pe zeci de voci catre tarcul mamelor. L-ar fi gasit si cu ochii inchisi. Nici ele, mamele, nu se lasau. Behaiau pe tonalitati mai calde, mai ample, si se inghesuiau la gard, cu boturile printre scanduri. Cand turma de miei albi, patati ca niste dalmatieni, a patruns in turma de oi s-au amestecat precum laptele in cafea. Behaiturile s-au unit, intr-un cor al disperarii si cautarii. Fiecare miel isi cauta mama, fiecare oaie isi cauta puiul. Majoritatea s-au gasit singuri. Cativa mai ghinionisti alergau disperati printre picioarele lungi si subtiri ale oilor, incercand sa-si bage boticurile direct la ugere.  Oile ii respingeau cu botul, impingandu-i bland spre alte mame. Nu erau ai lor. Pavel si sotia lui Violeta au luat in brate cativa miei mai neajutorati si i-au dus direct la oile lor. Erau cazurile de gemeni ai caror frati au murit, iar mamele refuzau sa-si mai alapteze mielul ramas. Stateau doar tinute de stapani ca sa le suga mieii. In cateva minute s-a lasat pacea peste toti.   Nu s-a mai auzit nici musca. A fost ca un joc din ala de societate in care dansatorii se opresc si incearca sa ocupe rapid un scaun. Aici fiecare isi gasise „scaunul”, si era fericit. Oile se lasau supte si isi cautau mieii sub coada, parca incercand sa-i mangaie, sa-i linga, iar ei, piticii, sugeau stand in genunchi pe picioarele din fata, dand bucurosi din cozile lungi si carliontate.  Un moment de respiro pentru Pavel si Violeta, care alergasera pana atunci sa potriveasca fiecare miel pierdut la ugerul mamei lui. Imi place sa raman in minte cu momentul asta de fericire materna in minte, si sa nu ma gandesc la cum vor astepta la acelasi gard, peste cateva saptamani, oile ai caror miei vor ajunge beliti pe tarabe, in piete.

Articolele aparute in EVZ despre oierii de munte se pot citi aici:

De ce nu-i prieste Mioritei iarba de UE

Ce inseamna sa fii cioban

Cum s-a intors turcana in Hateg in loc sa emigreze

Doctorul cu 2000 de pacienti si 350 de oi

Etichete: , , , ,

One Response la “News alert: mieii au navalit in tarcul oilor” Subscribe

  1. econinja 31/03/2010 at 00:02 #

    Am avut aici un comentariu.Pot sa stiu unde a disparut?Pe cineva l a apucat pofta de cadavre(deocandata fara viermi si mirosind a cadavru…) "sadu gustul sadic de la tara",si nu suporta adevarul ca :bietii mieluti sufera din cauza atrocitatilor care nici macar nu au de a face cu Isus?Peste tot carne carne si iar carne,pai lasa-i si pe vegetarieni sa isi spuna parerea ca nu mai suntem pe timpul lui ceausescu sa facem tot ce zice doar partidul,mai sunt si altii pe lumea asta.Veganismul,vegetarianismul este o alegere proprie INFORMAM NU CONVERTIM SI NOI HOTARAM CINE SA DEVINA VEGAN .www.svr.ro

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?