Prim(ul)ele semne ale primaverii



Mai greu, mai pe ocolite, a venit si la mine 🙂 Cu un pic de soare si niste „fiinte” mici de 1,99 lei bucata. Nu e mult, dar nici putin. Vizual e fix cat trebuie. Daca adaugam si doua nopti la rand de somn bun si prelungit, plus minunile savarsite prompt de cateva pastile de Normoponderol (cunoscatorii stiu), obtinem una bucata de fiinta ceva mai relaxata si dispusa sa creada ca pana la urma primavara nu e un lucru asa de inaccesibil. Iar ce nu s-a facut pana acum, se poate face si de acum incolo, ca doar nu s-a terminat lumea 😉

UPDATE: Azi am fost la fosta Piata Vitan, iar la floraria de peste drum aceleasi primule – poate mai trecute decat cele luate de mine cu 1,99 lei de la Real – costau 6 lei. Si era cel mai ieftin sortiment de flori de acolo. Nu cred ca e de vina doar 8 Martie. Mai degraba lacomia comerciantului roman care vrea sa dea lovitura la fiecare scobitoare pe care o vinde cu adaos de 300%. Sa se mai mire cineva ca barbatii nu mai aduc flori ca pe vremuri 😀

Etichete: , ,

2 comentarii la “Prim(ul)ele semne ale primaverii” Subscribe

  1. Oana B. 08/03/2010 at 03:19 #

    Normoponderol, zici? 😀

    • Dollo 08/03/2010 at 17:07 #

      Dap, niciodata nu m-a dezamagit 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?