Anotimpul verzei

Care e cea mai mare explozie olfactiva a primaverii?

Cand am intrat prima data in lift m-am gandit ca a scapat-o vreun vecin care mancase mai amestecat la pranz. Mi-am tinut respiratia cinci etaje, cu gandul ca ajunsa pe palierul meu aveam sa iau o gura de aer proaspat. La noi, pe etajul unde vesnic se trantesc usile si geamurile din cauza curentului, imposibil sa nu fie aer bun. V-ati tinut vreodata respiratia in lift? Mie mi se intampla adesea cand nimeresc dupa un fumator care n-a avut rabdare si si-a aprins tigara in cabina aia ingusta. Oricum ar fi, insa, nu reusesti sa opresti duhoarea sa-ti patrunda parsiv pana in papilele gustative, desi tii gura inchisa si narile aproape lipite in incremenire. Si de data asta a fost la fel. Plamanii mi se zbateau in piept ca niste hulubi speriati, cum ar zice poetul, din lipsa de aer, dar organul ala situat intre nas si gat, cu care iei in plin toate aromele sau miesmele, deja era saturat.Parca nimerisem la gura tevii…

Cand liftul a ajuns la 5 am eliberat „hulubii” si am tras adanc aer in piept. TZEAPA! Palierul era un imens butoi de varza, revarsat cu generozitate intre usile si geamurile ferecate. Aici era sursa,  generatorul de esente pure, centrul universului verzei stricate.

Cine zice ca a venit primavara n-a trecut prin blocurile de (ne)familisti din Romania zilele astea. Soarele, pomii infloriti, pasarelele de afara crapa de invidie privind inauntru. Nimic nu se compara cu golirea butoaielor de varza dupa o iarna in care se pare ca au stat ferecate. Zic asta pentru ca niciodata n-a mirosit iarna asta, pe palierul nostru ingust si intunecos, a sarmale, de pilda, sau a varza calita cu ciolan. Doua stari de agregare ale verzei pe care sunt dispusa sa le adulmec, nu numai din lift. De buna seama ca butoiul asta fusese pastrat anume pentru acest moment. Cand lumea vine cu foame de la serviciu, se urca in lift cu gandul la ce are prin bucatarie si iese din el cu graba cu care paraseste baia dimineata.

Cine a inventat termenul „bomba ecologica” habar n-a avut despre ce vorbeste. Si nu ma pot gandi la alt vecin decat la domnul Titel, tamplarul care stapaneste impreuna cu familia lui o garsoniera si fostul uscator de rufe de pe scara. Acolo trebuie sa fie comoara lui Ali Baba din M51. Iar azi ne-a facut pe toti partasi la lucrurile bune din care numai el s-a infruptat, pe ascuns pana acum. E drept, aparent doar olfactiv, dar va imaginati ce o fi in ghena? Si cand ma gandesc ca vom convietui in bloc cu acest continut exploziv pana la urmatoarea vizita a gunoierilor, care abia azi dimineata ne-au golit tomberoanele.

Etichete: ,

4 comentarii la “Anotimpul verzei” Subscribe

  1. Inca1 14/04/2010 at 03:42 #

    ai fost scafandru fara oxigen 5 etaje?slab. eu am experimentat 7 si chiar 9 uneori. treaba cu varza se intampla si pe la noi, da de obicei loveste parteru, ca vine din beci. in schimb e una la noi in bloc la etaju 7 care e alergica la apa si sapun.tragi tu concluziile

    • Dollo 14/04/2010 at 13:09 #

      🙂 astia alergici la apa si sapun se simt mai bine in metrou/autobuz, mai la inghesuiala. In bloc nu se simte mirosul asta, insa daca te uiti la lista de intretinere, la consumurile de apa pe cap de locatar, iti cam faci o idee despre numarul de dusuri zilnice

  2. Radu Vasile 15/04/2010 at 20:34 #

    In loc sa va ganditi ca oamenii fac economie la resursele pamantului si asa secatuite:)

    Nu vedeti ca toata lumea green ne indeamna acum sa nu mai facem baie in cada, sa facem doar dusuri, iar alea sa fie cat mai scurte.

    Daca nu ma credeti, cititi constitutia de la proiectul ala al lui Petrom. Asa ca oamenii certati cu apa si sapunul, pot sa fie mandrii, iar noi ar trebui sa fim aia care sa ne rusinam si sa ne ascundem.

    Dar acum serios, cred ca guvernul a devenit si el green, pentru ca la ce preturi avem, o sa devenim green cu toti. Eu consum pe luna, cumulat intre 20 si 30 metrii de apa la 3 persoane, dar din cauza asta, am platit la 2 camere in Constanta intretinere 340 ron din care 160 era caldura, restul apa.

    Asa ca va trebui sa fac ceva…. Ori sa castig mai multi bani, ori sa scad consumu de apa:)

Trackbacks/Pingbacks

  1. Simțul proprietății la bloc | Dollo zice Bine - 09/02/2011

    […] Despre butoaiele de varză acră din uscătorii […]

Leave a Reply to Radu Vasile

Oldies but goldies

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.