Care-i treaba cu curbele de sacrificiu

Acum, dupa 20 de ani in care abia ma obisnuisem sa judec lucrurile liberal si capitalist, aflu ca traversam iar o curba de sacrificiu si ca pana la urma calea de urmat ar fi tot aia comunista, dar cu fata umana, cum e in China, care iata, nu e afectata de criza, ba dimpotriva.

Cand invatam la scoala despre curbele de sacrificiu (prin anii ‘80, pentru cine se intreaba) nu intelegeam doua lucruri:

–      De ce exista supraproductie? Adica oamenilor nu le spunea nimeni cat sa produca si unde sa se opreasca?

–      De ce nu se intamplau supraproductiile si in vremurile noastre, cand toate organizatiile muncitoresti anuntau triumfalist depasirile de plan?

Apoi imi inchipuiam curba asta de sacrificiu desenata intr-un grafic vectorial si nu pricepeam deloc cum poate o simpla linie care coboara brusc din munte in prapastie (sau vice versa) sa fie asa rea pentru milioane de oameni? Adica mai multe marfuri nu inseamna mai bine pentru toata lumea? Cum ar zice prietenul Mihnea: “sa fie, sa se gaseasca!”

La varsta aia mi se mai parea o chestie foarte interesanta sa te duci la piata cu sacosa plina cu bani si sa te intorci de acolo doar cu un ou. Citisem asta pe undeva si mi s-a intiparit in minte, tot la capitolul ala cu curbele de sacrificiu.

De curba de sacrificiu se faceau vinovati atunci aia din clasa exploatatoare, burghezo-mosierimea careia nu-i mai ajungeau banii. Iar in manuale, ea, curba, se rezolva cu greve si manifestatii muncitoresti, cu Vasile Roaita care tragea sirena de coada si asa cadea regimul cel rau si veneau comunistii si le indreptau pe toate. Muncitorii erau fericiti pentru ca produceau pentru ei, nu mai exista nicio nedreptate sociala, niciun sacrificat. Curbele se intorceau acolo unde le era locul, pe drumurile patriei. Totusi, in vremea aia parca duceam dorul unei supraproductii, macar de portocale si ciocolata…

Dupa aia, din presa libera, am inteles ca nici economia aia planificata si centralizata n-ar fi asa buna cum invatasem la scoala. Ca raportarile triumfaliste ar fi fost mincinoase, si ca in general depasirile de plan erau doar pe hartie si oricum tot nu ne erau noua, muncitorilor, de folos. Ulterior am aflat pe propria „sacosa” ca inflatia nu e deloc sexi precum sacosa aia de bani cu care cumparai un ou in anii ’30…

Acum, dupa 20 de ani in care abia ma obisnuisem sa judec lucrurile liberal si capitalist, aflu ca traversam iar o curba de sacrificiu si ca pana la urma calea de urmat ar fi tot aia comunista, dar cu fata umana, cum e in China, care iata, nu e afectata de criza, ba dimpotriva. Aflu asta dintr-un reportaj interesant difuzat duminica de ProTV la „Romania, te iubesc!”

Stau si ma intreb acuma, o sti pana la urma cineva in lumea asta care e treaba cu curbele astea de sacrificiu? Sau se ocupa de ele tot niste semafoare inteligente ca astea din imaginea gasita pe Retusuri.ro? Credeti ca vom afla maine, la mitingul din Bucuresti la care sunt asteptai si minerii? Partea proasta e ca am privatizat sirena intre timp, si nu mai avem ce trage…

Etichete: , , , , ,

One Response la “Care-i treaba cu curbele de sacrificiu” Subscribe

  1. Radu Vasile 25/05/2010 at 12:46 #

    Problema este ca noi nu am fost in stare sa aplicam nici macar un sistem economic calumea.

    Asta pe care de 20 ani il numim capitalist, este unul tot centralizat de fapt. In tara asta afacerile bune se fac cu statul, toti incearca sa faca afaceri cu statul.

    Ceilalti care se joaca pe piata privata, nu sunt nici ei uitati.

    In Constanta buna oara, vrei sa faci afaceri sa deschizi un magazin? Foarte bine, trebuie sa vezi cum faci sa ajunga un ceva si in buzunarul primarului.

    Adica fie sa cumperi materie prima de la el, fie sa revinzi cele vandute de el, fie ceva sa fie si el multumit.

    Altfel? I ntr-o economie normala capitalista, nu s-ar intimpla nimic, in economia noastra capitalista, daca nu faci cele scrise mai sus, primarul vine si pune parcare interzisa (mana in mana cu politia) fix in fata magazinului tau,

    vine si monteaza stalpi de protectie a asfaltului astfel inat nicio masina de aprovizionare sa nu mai poata trece sa iti aduca marfa la magazin.

    Si pune echipa de blocatori la panda, ca atunci cand vreun client indrazneste sa opreasca la magazinul tau sa cmpere ceva, trosc sa ii puna piedica pe roata.

    Asta rezi tu ca s-ar numi economie capitalista?

    Nu, este una quasi capitalista spre din aia centralizata, dar cu aparente exact ca in China

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!