Centrul istoric al cui?

Ce poti sa mananci si sa bei in Centrul ISTORIC al Bucurestiului? Sushi, pizza, salate, sa bei cuba libre, mojito, Irish Coffee si niste bere.

Am fost azi in Centrul istoric cu o prietena din Austria, dornica sa guste ceva romanesc – da, mici, mici, normal – in scurta vizita prin tara.  Cum care Centru istoric? Al Bucurestiului, nu mai carcotiti. Si ce credeti, ca au tras de noi oamenii de la numeroasele terase, care mai de care imbiindu-ne cu varza cu ciolan, fasole cu carnati, ciorbe ardelenesti, de burta, de potroace, mititei perpeliti pe jar, poale-n brau…? Ciuciu!

Ultima veste din Centrul istoric ma bucurase tare. Cica primarul Oprescu s-a intalnit acum vreo luna cu proprietarii de terase din zona si au convenit impreuna un mobilier stradal unitar, cu umbrelute de aceeasi culoare, respectiv crem sau maron, parca. Azi toate erau la fel de pestrite cum le stiam, doar meniul afisat la intrare, pe table, era oarecum unitar: cuba libre, expreso, pizza, mojito, sushi, irish coffee…

Am umblat cu micu’n gat pe toate stradutele alea desfundate de santuri si invadate de terase, aproape toate goale de clienti, desi era ora pranzului. Intrebam ca milogu’ : se poate manca la dumneavoastra? Da. Ce? Salate, pizza, sandwich… Mici? Nuuuu, nu cred ca gasiti in Centrul istoric! Parca am fi nimerit in centrul istoric al Romei, neicusorule!

Pana la urma un baiat mai informat, de la o terasa unde se manca italieneste, ne-a trimis la City Grill, in capatul Lipscanilor, adica acolo unde nu voiam sa ajungem. Nu pentru ca aveam ceva cu ei, ci pentru ca mai fusesem si nu ne daduse pe spate bucataria lor.

In drum spre am esuat, insa, tot la o carciuma a domnului Dragos Petrescu – proprietarul City Grill – si anume Caru’ cu bere. Unde era plin si, ca sa nu ne refuze, ne-au inghesuit la o masa cu doi domni care vorbeau englezeste. Ei comandasera deja Cordon bleu, dar le-au sticlit ochii cand ne-au vazut micii nostri grasuni si bronzati.

Painea de casa, micii bine facuti, berea rece, toate s-au dovedit pana la urma o alegere buna. Dar de ce asa greu de gasit? Cand sa plecam, terasa fu asaltata de un grup numeros si galagios de greci. Doi s-au asezat la masa noastra. Grecul cel batran mi-a zis ce-i place in Romania: food, people, city… Iar la plecare „hostesa” de la usa ne-a dat un flyer pe care scria ca meniul nostru: 3 mici, cartofi prajiti si bere/limonada era „meniul restantierului”. Initial am zis ca ma jigneste. Adica cum? Dupa ce m-am uitat mai bine era vorba de un meniu studentesc, deci restante la examene, nu la intretinere, cum credeam eu…

Concluzie: Nu c-as avea eu caderea sa le dau lectii patronilor de terase din Centrul istoric, dar zic: parerea mea e ca daca s-ar stradui sa faca un meniu romanesc traditional ar avea terasele alea fitzoase pline si la ora pranzului, cand dau buzna turistii straini. Nu numai seara cand vin de la munca corporatistii romani care se jeneaza sa mai manance romaneste, ca nu cadreaza cu fisa postului, si „servesc” doar un sandwich cu „poio e mozzarela”. Si ar putea sa le dea si nume la meniuri: al auditorului, al executivului, al suplyerului etc.

Etichete: , , , , ,

2 comentarii la “Centrul istoric al cui?” Subscribe

  1. cris 23/07/2012 at 22:20 #

    asa zisul „Centru Istoric” care pana la urma nu e centrul istoric al Bucurestiului – e PLIN OCHI de terase o adevarata tiganie d-abia ai loc sa mergi! cand se fac planurile astea si se dau aprobari nu se gandeste cu capul? cine are nevoie de terase la tot pasul? si vorba ta – cine are nevoie de aperitive straine in asa zisul centru istoric bucurestean?
    ce mai lipseste – magazine de antichitati si lucruri de gen cum era inainte adevaratul Bucuresti vechi. Turistii ce cumpara de acolo??daca vreau terase pline de fitzosi ma duc pe Dorobanti!
    acolo nu s-a investit pentru Bucurestiul vechi si istorie, acolo s-a investit pentru FITZE
    pe Villacrosse m-am dus cu un prieten australian. s-a oprit sa face 2 poze – a iesit un parlit de 1.60 ne facea semn sa „circulam” din fata prestigioasei terase! Mi-e scarba de specimenele astea care au pus mana pe centrul Bucurestiului – asa il faci centru turistic?
    Cand am „circulat”, d-abia puteam sa mergem peste tot scaune pline ochi de cacanari care-si adusesera pitipoancele la terasa
    Magazine mai sunt doar pe cardurile de vedere din anii ’40
    NU este centru istoric decat prin cladirile vechi, in rest mai lipseste sa puna un Bamboo acolo

Trackbacks/Pingbacks

  1. La carciuma lu Garcea, decat, din Centrul istoric decat | Dollo News - 08/07/2010

    […] n-am fost ca sa va dau o descriere a tuturor serviciilor. Dar ma vad nevoita iar sa repet ce scriam aici, de ce naiba nu fac romanii astia, atrasi de biznisul carciumaresc, niste localuri cu specific […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.