Centrul istoric al cui?

Ce poti sa mananci si sa bei in Centrul ISTORIC al Bucurestiului? Sushi, pizza, salate, sa bei cuba libre, mojito, Irish Coffee si niste bere.

Am fost azi in Centrul istoric cu o prietena din Austria, dornica sa guste ceva romanesc – da, mici, mici, normal – in scurta vizita prin tara.  Cum care Centru istoric? Al Bucurestiului, nu mai carcotiti. Si ce credeti, ca au tras de noi oamenii de la numeroasele terase, care mai de care imbiindu-ne cu varza cu ciolan, fasole cu carnati, ciorbe ardelenesti, de burta, de potroace, mititei perpeliti pe jar, poale-n brau…? Ciuciu!

Ultima veste din Centrul istoric ma bucurase tare. Cica primarul Oprescu s-a intalnit acum vreo luna cu proprietarii de terase din zona si au convenit impreuna un mobilier stradal unitar, cu umbrelute de aceeasi culoare, respectiv crem sau maron, parca. Azi toate erau la fel de pestrite cum le stiam, doar meniul afisat la intrare, pe table, era oarecum unitar: cuba libre, expreso, pizza, mojito, sushi, irish coffee…

Am umblat cu micu’n gat pe toate stradutele alea desfundate de santuri si invadate de terase, aproape toate goale de clienti, desi era ora pranzului. Intrebam ca milogu’ : se poate manca la dumneavoastra? Da. Ce? Salate, pizza, sandwich… Mici? Nuuuu, nu cred ca gasiti in Centrul istoric! Parca am fi nimerit in centrul istoric al Romei, neicusorule!

Pana la urma un baiat mai informat, de la o terasa unde se manca italieneste, ne-a trimis la City Grill, in capatul Lipscanilor, adica acolo unde nu voiam sa ajungem. Nu pentru ca aveam ceva cu ei, ci pentru ca mai fusesem si nu ne daduse pe spate bucataria lor.

In drum spre am esuat, insa, tot la o carciuma a domnului Dragos Petrescu – proprietarul City Grill – si anume Caru’ cu bere. Unde era plin si, ca sa nu ne refuze, ne-au inghesuit la o masa cu doi domni care vorbeau englezeste. Ei comandasera deja Cordon bleu, dar le-au sticlit ochii cand ne-au vazut micii nostri grasuni si bronzati.

Painea de casa, micii bine facuti, berea rece, toate s-au dovedit pana la urma o alegere buna. Dar de ce asa greu de gasit? Cand sa plecam, terasa fu asaltata de un grup numeros si galagios de greci. Doi s-au asezat la masa noastra. Grecul cel batran mi-a zis ce-i place in Romania: food, people, city… Iar la plecare „hostesa” de la usa ne-a dat un flyer pe care scria ca meniul nostru: 3 mici, cartofi prajiti si bere/limonada era „meniul restantierului”. Initial am zis ca ma jigneste. Adica cum? Dupa ce m-am uitat mai bine era vorba de un meniu studentesc, deci restante la examene, nu la intretinere, cum credeam eu…

Concluzie: Nu c-as avea eu caderea sa le dau lectii patronilor de terase din Centrul istoric, dar zic: parerea mea e ca daca s-ar stradui sa faca un meniu romanesc traditional ar avea terasele alea fitzoase pline si la ora pranzului, cand dau buzna turistii straini. Nu numai seara cand vin de la munca corporatistii romani care se jeneaza sa mai manance romaneste, ca nu cadreaza cu fisa postului, si „servesc” doar un sandwich cu „poio e mozzarela”. Si ar putea sa le dea si nume la meniuri: al auditorului, al executivului, al suplyerului etc.

Etichete: , , , , ,

2 comentarii la “Centrul istoric al cui?” Subscribe

  1. cris 23/07/2012 at 22:20 #

    asa zisul „Centru Istoric” care pana la urma nu e centrul istoric al Bucurestiului – e PLIN OCHI de terase o adevarata tiganie d-abia ai loc sa mergi! cand se fac planurile astea si se dau aprobari nu se gandeste cu capul? cine are nevoie de terase la tot pasul? si vorba ta – cine are nevoie de aperitive straine in asa zisul centru istoric bucurestean?
    ce mai lipseste – magazine de antichitati si lucruri de gen cum era inainte adevaratul Bucuresti vechi. Turistii ce cumpara de acolo??daca vreau terase pline de fitzosi ma duc pe Dorobanti!
    acolo nu s-a investit pentru Bucurestiul vechi si istorie, acolo s-a investit pentru FITZE
    pe Villacrosse m-am dus cu un prieten australian. s-a oprit sa face 2 poze – a iesit un parlit de 1.60 ne facea semn sa „circulam” din fata prestigioasei terase! Mi-e scarba de specimenele astea care au pus mana pe centrul Bucurestiului – asa il faci centru turistic?
    Cand am „circulat”, d-abia puteam sa mergem peste tot scaune pline ochi de cacanari care-si adusesera pitipoancele la terasa
    Magazine mai sunt doar pe cardurile de vedere din anii ’40
    NU este centru istoric decat prin cladirile vechi, in rest mai lipseste sa puna un Bamboo acolo

Trackbacks/Pingbacks

  1. La carciuma lu Garcea, decat, din Centrul istoric decat | Dollo News - 08/07/2010

    […] n-am fost ca sa va dau o descriere a tuturor serviciilor. Dar ma vad nevoita iar sa repet ce scriam aici, de ce naiba nu fac romanii astia, atrasi de biznisul carciumaresc, niste localuri cu specific […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.