Centrul istoric al cui?

Ce poti sa mananci si sa bei in Centrul ISTORIC al Bucurestiului? Sushi, pizza, salate, sa bei cuba libre, mojito, Irish Coffee si niste bere.

Am fost azi in Centrul istoric cu o prietena din Austria, dornica sa guste ceva romanesc – da, mici, mici, normal – in scurta vizita prin tara.  Cum care Centru istoric? Al Bucurestiului, nu mai carcotiti. Si ce credeti, ca au tras de noi oamenii de la numeroasele terase, care mai de care imbiindu-ne cu varza cu ciolan, fasole cu carnati, ciorbe ardelenesti, de burta, de potroace, mititei perpeliti pe jar, poale-n brau…? Ciuciu!

Ultima veste din Centrul istoric ma bucurase tare. Cica primarul Oprescu s-a intalnit acum vreo luna cu proprietarii de terase din zona si au convenit impreuna un mobilier stradal unitar, cu umbrelute de aceeasi culoare, respectiv crem sau maron, parca. Azi toate erau la fel de pestrite cum le stiam, doar meniul afisat la intrare, pe table, era oarecum unitar: cuba libre, expreso, pizza, mojito, sushi, irish coffee…

Am umblat cu micu’n gat pe toate stradutele alea desfundate de santuri si invadate de terase, aproape toate goale de clienti, desi era ora pranzului. Intrebam ca milogu’ : se poate manca la dumneavoastra? Da. Ce? Salate, pizza, sandwich… Mici? Nuuuu, nu cred ca gasiti in Centrul istoric! Parca am fi nimerit in centrul istoric al Romei, neicusorule!

Pana la urma un baiat mai informat, de la o terasa unde se manca italieneste, ne-a trimis la City Grill, in capatul Lipscanilor, adica acolo unde nu voiam sa ajungem. Nu pentru ca aveam ceva cu ei, ci pentru ca mai fusesem si nu ne daduse pe spate bucataria lor.

In drum spre am esuat, insa, tot la o carciuma a domnului Dragos Petrescu – proprietarul City Grill – si anume Caru’ cu bere. Unde era plin si, ca sa nu ne refuze, ne-au inghesuit la o masa cu doi domni care vorbeau englezeste. Ei comandasera deja Cordon bleu, dar le-au sticlit ochii cand ne-au vazut micii nostri grasuni si bronzati.

Painea de casa, micii bine facuti, berea rece, toate s-au dovedit pana la urma o alegere buna. Dar de ce asa greu de gasit? Cand sa plecam, terasa fu asaltata de un grup numeros si galagios de greci. Doi s-au asezat la masa noastra. Grecul cel batran mi-a zis ce-i place in Romania: food, people, city… Iar la plecare „hostesa” de la usa ne-a dat un flyer pe care scria ca meniul nostru: 3 mici, cartofi prajiti si bere/limonada era „meniul restantierului”. Initial am zis ca ma jigneste. Adica cum? Dupa ce m-am uitat mai bine era vorba de un meniu studentesc, deci restante la examene, nu la intretinere, cum credeam eu…

Concluzie: Nu c-as avea eu caderea sa le dau lectii patronilor de terase din Centrul istoric, dar zic: parerea mea e ca daca s-ar stradui sa faca un meniu romanesc traditional ar avea terasele alea fitzoase pline si la ora pranzului, cand dau buzna turistii straini. Nu numai seara cand vin de la munca corporatistii romani care se jeneaza sa mai manance romaneste, ca nu cadreaza cu fisa postului, si „servesc” doar un sandwich cu „poio e mozzarela”. Si ar putea sa le dea si nume la meniuri: al auditorului, al executivului, al suplyerului etc.

Etichete: , , , , ,

2 comentarii la “Centrul istoric al cui?” Subscribe

  1. cris 23/07/2012 at 22:20 #

    asa zisul „Centru Istoric” care pana la urma nu e centrul istoric al Bucurestiului – e PLIN OCHI de terase o adevarata tiganie d-abia ai loc sa mergi! cand se fac planurile astea si se dau aprobari nu se gandeste cu capul? cine are nevoie de terase la tot pasul? si vorba ta – cine are nevoie de aperitive straine in asa zisul centru istoric bucurestean?
    ce mai lipseste – magazine de antichitati si lucruri de gen cum era inainte adevaratul Bucuresti vechi. Turistii ce cumpara de acolo??daca vreau terase pline de fitzosi ma duc pe Dorobanti!
    acolo nu s-a investit pentru Bucurestiul vechi si istorie, acolo s-a investit pentru FITZE
    pe Villacrosse m-am dus cu un prieten australian. s-a oprit sa face 2 poze – a iesit un parlit de 1.60 ne facea semn sa „circulam” din fata prestigioasei terase! Mi-e scarba de specimenele astea care au pus mana pe centrul Bucurestiului – asa il faci centru turistic?
    Cand am „circulat”, d-abia puteam sa mergem peste tot scaune pline ochi de cacanari care-si adusesera pitipoancele la terasa
    Magazine mai sunt doar pe cardurile de vedere din anii ’40
    NU este centru istoric decat prin cladirile vechi, in rest mai lipseste sa puna un Bamboo acolo

Trackbacks/Pingbacks

  1. La carciuma lu Garcea, decat, din Centrul istoric decat | Dollo News - 08/07/2010

    […] n-am fost ca sa va dau o descriere a tuturor serviciilor. Dar ma vad nevoita iar sa repet ce scriam aici, de ce naiba nu fac romanii astia, atrasi de biznisul carciumaresc, niste localuri cu specific […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.