Scriu aceste randuri doar cu o mana. Cu cealalta imi racoresc papilele gustative cu o gura de vin rosu, sec, care completeaza minunat gustul de ciuperca coapta, umpluta cu catifelatul creier, cu aroma de marar si ceapa, toate calite in tigaie. Mama mi-a facut aceasta surpriza azi, dupa cativa ani buni in care statusem doar cu gandul nostalgic la acest fel inedit, dar fabulos, de a prepara creierul. Daca nu sunteti sclifositi, si mancati creier, luati aminte! Daca sunteti, incercati. S-ar putea sa va placa : )
E un preparat scump. Creierul, ca organ de baza al oricarui organism, costa cam 25 de lei noi in macelariile bucurestene. Se gaseste in general de vita, dar exista si varianta porcina, cateodata mai ieftina. Mama a gasit, numai ea stie cum, creier de porc cu 15 lei kg, la piata Obor. Tot de acolo a cumparat 15 ciuperci uriase. Marimea e, in cazul de fata, o conditie esentiala, daca vreti sa aveti ce umple.
Creierul – sunt de ajuns 500 de grame – se fierbe maximum 15-20 de minute si se toaca cubulete mici.
Pont: Inainte de a-l fierbe, creierul trebuie tinut un timp in apa rece, ca sa iasa sangele din el. Apa se schimba de doua-trei ori in timpul asta. In apa in care fierbeti creierul trebuie sa puneti un praf de sare si o lingura-doua de otet, ca sa nu se imprastie creierul prin oala in timpul fierberii. Asa creierul se si albeste, si se mentine in bucati compacte.
Ciupercile se curata, si se aseaza intr-o tava cu palariile in jos si coditele inexistente in sus.. Se stropesc cu zeama de lamaie ca sa se mentina albe si frumoase, se sareaza, pipereaza (mama pune Delikat in loc de condimente) si li se plaseaza discret, in mijloc, cate un cubulet de unt care se va topi in cuptor, fragezindu-le.
Pont: untul pus pe ciuperci inainte de umplutura va asigura ca atunci cand vor fi gata scoase din cuptor, ciupercile vor fi comestibile. Altfel, ele fiind singurele crude in aceasta combinatie, se vor face mai greu, in timp ce umplutura se va flescai.
Separat, coditele ciupercilor, doua legaturi de ceapa verde si una de marar, se toaca marunt si se calesc intr-o tigaie. Cand sunt aproape calite se adauga peste ele creierul facut cubulete mai devreme. Se amesteca si se mai tin maximum un minut pe foc. Atat, pentru ca altfel se face o pasta si nu se mai intelege nimic din combinatia asta. Asteptati un pic sa se raceasca – timp in care adaugati sare, piper din belsug, eventual hasmatuchi (noi l-am descoperit de curand si-l punem la orice :D) -, ca sa nu va frigeti la maini, pentru ca umplerea ciupercilor se face cu o lingurita, dar si cu mana.
Ciupercile se umplu cu varf – o sa aveti destula compozitie – si se acopera cu un capacel dintr-o felie de rosie. Mama n-a avut azi, asa ca a folosit, mai degraba de design o felie de ardei capia. Deasupra a ras cascaval. Rolul cascavalului e tot de capac. In cuptor se topeste si se transforma intr-o „paturica” tocmai buna pentru compozita care e astfel impiedicata s-o ia la sanatoasa.
Dupa ce le-ati umplut pe toate, le-ati ras cascavalul si ati turnat niste ulei in tava, pe langa ele – apa nu e necesara, pentru ca ciupercile vor lasa apa din ele in cuptor si va fi sufcient pentru sos – bagati tava in cuptor, la foc potrivit, timp de 30-45 de minute.
Finalul e previzibil, dar demential. Se gusta calde, sau reci. Oricum sunt minuntate.
Resturi: daca va ramane creier il puteti prepara pane, clasic. E bun si asa, dar pentru aceia care nu gusta creierul, va spun ca tot ciperca umpluta e o varianta, pentru ca umplutura are atata savoare, incat aproape nu-ti dai seama ca mananci creier. 
Vinul rosu alaturi e un must, cum zice englezul. Enjoy!
dollo, m-ati omorat cu reteta asta! in we musai ciuperci creieroase vom manca. am zis!
🙂 sa-mi spui cum a fost, dupa.
Mi-ai facut o pofta…ciuperci umplute cu cap, hmmm…
buna rau
De unde cumparati hasmatuchi in Bucuresti?
Multumesc!
Eu nu am găsit niciodată în București. E drept și că nu am căutat insistent. Am auzit că se mai găsește câteodată pe la piețe. Deci e cu încercări repetate și noroc.