Ciuperci umplute cu creier

Scriu aceste randuri doar cu o mana. Cu cealalta imi racoresc papilele gustative cu o gura de vin rosu, sec, care completeaza minunat gustul de ciuperca coapta, umpluta cu catifelatul creier, cu aroma de marar si ceapa, toate calite in tigaie.

Scriu aceste randuri doar cu o mana. Cu cealalta imi racoresc papilele gustative cu o gura de vin rosu, sec, care completeaza minunat gustul de ciuperca coapta, umpluta cu catifelatul creier, cu aroma de marar si ceapa, toate calite in tigaie. Mama mi-a facut aceasta surpriza azi, dupa cativa ani buni in care statusem doar cu gandul nostalgic la acest fel inedit, dar fabulos, de a prepara creierul. Daca nu sunteti sclifositi, si mancati creier, luati aminte! Daca sunteti, incercati. S-ar putea sa va placa : )

E un preparat scump. Creierul, ca organ de baza al oricarui organism, costa cam 25 de lei noi in macelariile bucurestene. Se gaseste in general de vita, dar exista si varianta porcina, cateodata mai ieftina. Mama a gasit, numai ea stie cum, creier de porc cu 15 lei kg, la piata Obor. Tot de acolo a cumparat 15 ciuperci uriase. Marimea e, in cazul de fata, o conditie esentiala, daca vreti sa aveti ce umple.

Creierul – sunt de ajuns 500 de grame – se fierbe maximum 15-20 de minute si se toaca cubulete mici.

Pont: Inainte de a-l fierbe, creierul trebuie tinut un timp in apa rece, ca sa iasa sangele din el. Apa se schimba de doua-trei ori in timpul asta. In apa in care fierbeti creierul trebuie sa puneti un praf de sare si o lingura-doua de otet, ca sa nu se imprastie creierul prin oala in timpul fierberii. Asa creierul se si albeste, si se mentine in bucati compacte.

Ciupercile se curata, si se aseaza intr-o tava cu palariile in jos si coditele inexistente in sus.. Se stropesc cu zeama de lamaie ca sa se mentina albe si frumoase, se sareaza, pipereaza (mama pune Delikat in loc de condimente) si li se plaseaza discret, in mijloc, cate un cubulet de unt care se va topi in cuptor, fragezindu-le.

Pont: untul pus pe ciuperci inainte de umplutura va asigura ca atunci cand vor fi gata scoase din cuptor, ciupercile vor fi comestibile. Altfel, ele fiind singurele crude in aceasta combinatie, se vor face mai greu, in timp ce umplutura se va flescai.

Separat, coditele ciupercilor, doua legaturi de ceapa verde si una de marar, se toaca marunt si se calesc intr-o tigaie. Cand sunt aproape calite se adauga peste ele creierul facut cubulete mai devreme. Se amesteca si se mai tin maximum un minut pe foc. Atat, pentru ca altfel se face o pasta si nu se mai intelege nimic din combinatia asta. Asteptati un pic sa se raceasca – timp in care adaugati sare, piper din belsug, eventual hasmatuchi (noi l-am descoperit de curand si-l punem la orice :D) -, ca sa nu va frigeti la maini, pentru ca umplerea ciupercilor se face cu o lingurita, dar si cu mana.

Ciupercile se umplu cu varf – o sa aveti destula compozitie – si se acopera cu un capacel dintr-o felie de rosie. Mama n-a avut azi, asa ca a folosit, mai degraba de design o felie de ardei capia. Deasupra a ras cascaval. Rolul cascavalului e tot de capac. In cuptor se topeste si se transforma intr-o „paturica” tocmai buna pentru compozita care e astfel impiedicata s-o ia la sanatoasa.

Dupa ce le-ati umplut pe toate, le-ati ras cascavalul si ati turnat niste ulei in tava, pe langa ele – apa nu e necesara, pentru ca ciupercile vor lasa apa din ele in cuptor si va fi sufcient pentru sos – bagati tava in cuptor, la foc potrivit, timp de 30-45 de minute.

Finalul e previzibil, dar demential. Se gusta calde, sau reci. Oricum sunt minuntate.

Resturi: daca va ramane creier il puteti prepara pane, clasic. E bun si asa, dar pentru aceia care nu gusta creierul, va spun ca tot ciperca umpluta e o varianta, pentru ca umplutura are atata savoare, incat aproape nu-ti dai seama ca mananci creier.

Vinul rosu alaturi e un must, cum zice englezul. Enjoy!

Etichete: , , ,

5 comentarii la “Ciuperci umplute cu creier” Subscribe

  1. spufi 25/05/2010 at 17:15 #

    dollo, m-ati omorat cu reteta asta! in we musai ciuperci creieroase vom manca. am zis!

    • Dollo 25/05/2010 at 18:48 #

      🙂 sa-mi spui cum a fost, dupa.

  2. Adrian 21/07/2010 at 15:33 #

    Mi-ai facut o pofta…ciuperci umplute cu cap, hmmm…

  3. Sory Soryna 16/06/2011 at 20:59 #

    buna rau

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ciupercute cu creier « Blogul Spufilor - 08/06/2010

    […] ca ne-a lasat gura apa dupa ce am vazut la Dollo reteta de ciuperci umplute cu creier, nu am ratat ocazia sa vedem si noi cum ne ies. Din cauza memoriei […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini