In garsoniera lui Creanga din Humulesti

Ce au in comun garsonierele lui Dani Otil si a lui Ion Creanga? Cititi si va minunati!

Seamana un pic cu garsoniera lui Dani (Otil) din Vitan, elementul comun fiind patul imens care, pe vremea baietului Ionica, odihnea toti membrii familiei Creanga. Pe a lui Otil am vizionat-o in pozele dintr-un tabloid. Pentru a lui Ionica am dat 3 lei ca s-o calc. Ba am eludat si afisul care spunea ca e 10 lei pozatul si filmatul. Adica ce, Otil si-o lasa pozata gratis, si Creanga e mai cu mot?

Humulestii, fosta mahala a Targului Neamt, e acuma un soi de cartier de casute linistite, cum intri in oras pe dreapta. Daca muma lui Stefan nu era acasa, Creanga e destul de bine amenajat in casa copilariei. Tot adresa de yahoo are si el, ca si Cetatea Neamtului, si tot fara traducere pentru eventualii turisti straini se arata. Muzeul tine tot de Consiliul Judetean Neamt, dar e completat fericit alaturi de o initiativa privata: pe maidanul de langa casa cineva a amenajat o curte plina cu personajele povestilor lui Creanga. Mai costa 1 leu ca sa le vezi, dar merita daca aveti copii.

In casa lui Creanga, mare cat o garsoniera, cum spuneam, se inghesuie in camera „de zi” divanul mare, cuptorul, masuta pitica si rotunda, razboiul de tesut si alte cateva ustensile utile gospodinelor prin casa. Baietul n-avea camera lui, dar cu siguranta nici n-avea nevoie de vreme ce toata batatura si imprejurimile ii stateau la picioare.

De pe panourile atarnate pe peretii holului afli despre copilaria lui Creanga, peripetiile lui pe la Seminar, cum s-a certat cu preotimea si a decis ca-i mai potrivit invatator decat slujitor al bisericii. Apoi despre relatia lui cu Eminescu si despre cat de minunat ii descriau talentul exegetii vremii, chiar daca asta nu l-a ajutat prea mult in viata.

Vizita nu dureaza mai mult de 15 minute, hai juma de ora daca vreti sa stati un pic la soare si pe batatura familiei Creanga. Urmatoarea destinatie, daca tot sunteti in zona, ar fi rezervatia de zimbri Dragos Voda, un pic mai sus de Targu Neamt, spre manastirea Neamtului.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.