In garsoniera lui Creanga din Humulesti

Ce au in comun garsonierele lui Dani Otil si a lui Ion Creanga? Cititi si va minunati!

Seamana un pic cu garsoniera lui Dani (Otil) din Vitan, elementul comun fiind patul imens care, pe vremea baietului Ionica, odihnea toti membrii familiei Creanga. Pe a lui Otil am vizionat-o in pozele dintr-un tabloid. Pentru a lui Ionica am dat 3 lei ca s-o calc. Ba am eludat si afisul care spunea ca e 10 lei pozatul si filmatul. Adica ce, Otil si-o lasa pozata gratis, si Creanga e mai cu mot?

Humulestii, fosta mahala a Targului Neamt, e acuma un soi de cartier de casute linistite, cum intri in oras pe dreapta. Daca muma lui Stefan nu era acasa, Creanga e destul de bine amenajat in casa copilariei. Tot adresa de yahoo are si el, ca si Cetatea Neamtului, si tot fara traducere pentru eventualii turisti straini se arata. Muzeul tine tot de Consiliul Judetean Neamt, dar e completat fericit alaturi de o initiativa privata: pe maidanul de langa casa cineva a amenajat o curte plina cu personajele povestilor lui Creanga. Mai costa 1 leu ca sa le vezi, dar merita daca aveti copii.

In casa lui Creanga, mare cat o garsoniera, cum spuneam, se inghesuie in camera „de zi” divanul mare, cuptorul, masuta pitica si rotunda, razboiul de tesut si alte cateva ustensile utile gospodinelor prin casa. Baietul n-avea camera lui, dar cu siguranta nici n-avea nevoie de vreme ce toata batatura si imprejurimile ii stateau la picioare.

De pe panourile atarnate pe peretii holului afli despre copilaria lui Creanga, peripetiile lui pe la Seminar, cum s-a certat cu preotimea si a decis ca-i mai potrivit invatator decat slujitor al bisericii. Apoi despre relatia lui cu Eminescu si despre cat de minunat ii descriau talentul exegetii vremii, chiar daca asta nu l-a ajutat prea mult in viata.

Vizita nu dureaza mai mult de 15 minute, hai juma de ora daca vreti sa stati un pic la soare si pe batatura familiei Creanga. Urmatoarea destinatie, daca tot sunteti in zona, ar fi rezervatia de zimbri Dragos Voda, un pic mai sus de Targu Neamt, spre manastirea Neamtului.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.