In garsoniera lui Creanga din Humulesti

Ce au in comun garsonierele lui Dani Otil si a lui Ion Creanga? Cititi si va minunati!

Seamana un pic cu garsoniera lui Dani (Otil) din Vitan, elementul comun fiind patul imens care, pe vremea baietului Ionica, odihnea toti membrii familiei Creanga. Pe a lui Otil am vizionat-o in pozele dintr-un tabloid. Pentru a lui Ionica am dat 3 lei ca s-o calc. Ba am eludat si afisul care spunea ca e 10 lei pozatul si filmatul. Adica ce, Otil si-o lasa pozata gratis, si Creanga e mai cu mot?

Humulestii, fosta mahala a Targului Neamt, e acuma un soi de cartier de casute linistite, cum intri in oras pe dreapta. Daca muma lui Stefan nu era acasa, Creanga e destul de bine amenajat in casa copilariei. Tot adresa de yahoo are si el, ca si Cetatea Neamtului, si tot fara traducere pentru eventualii turisti straini se arata. Muzeul tine tot de Consiliul Judetean Neamt, dar e completat fericit alaturi de o initiativa privata: pe maidanul de langa casa cineva a amenajat o curte plina cu personajele povestilor lui Creanga. Mai costa 1 leu ca sa le vezi, dar merita daca aveti copii.

In casa lui Creanga, mare cat o garsoniera, cum spuneam, se inghesuie in camera „de zi” divanul mare, cuptorul, masuta pitica si rotunda, razboiul de tesut si alte cateva ustensile utile gospodinelor prin casa. Baietul n-avea camera lui, dar cu siguranta nici n-avea nevoie de vreme ce toata batatura si imprejurimile ii stateau la picioare.

De pe panourile atarnate pe peretii holului afli despre copilaria lui Creanga, peripetiile lui pe la Seminar, cum s-a certat cu preotimea si a decis ca-i mai potrivit invatator decat slujitor al bisericii. Apoi despre relatia lui cu Eminescu si despre cat de minunat ii descriau talentul exegetii vremii, chiar daca asta nu l-a ajutat prea mult in viata.

Vizita nu dureaza mai mult de 15 minute, hai juma de ora daca vreti sa stati un pic la soare si pe batatura familiei Creanga. Urmatoarea destinatie, daca tot sunteti in zona, ar fi rezervatia de zimbri Dragos Voda, un pic mai sus de Targu Neamt, spre manastirea Neamtului.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia