Mici, cartofi noi si salata

Mici, cartofi noi cu usturoi si marar, salata verde cu ierburi aromate. Nimic nu poate concura cu masa de duminica de la mama

Duminica era zi de friptura. Pe vremea aia nu exista week-end, ci doar o duminica in care familia se aduna la aceeasi masa. Acum week-end-urile ne-au adus pe cap intrebari – ce facem/unde plecam in week-end? – frustrari – n-avem bani de week-end – si oboseli post event.

Pentru mama duminica, insa, a ramas aceeasi. Ar vrea sa fie ziua in care sa pregateasca masa asa cum o facea pe vremea cand un pachet de carne bagat la congelator ii ajungea patru duminici. Tigaia neagra de tuci, pe care o are de la mamaie si in care se prajesc cei mai buni cartofi ever, a ramas aceeasi, mainile ei s-au mai zbarcit, dar sunt la fel de harnice. Gratarul e singurul schimbat, la un loc cu aragazul.

Carnea a venit acum de la hypermarket. Fara coada, fara stres. Micii gata formati la caserola, cartofii noi, si verdeturile pentru salata. Si uite ce a iesit:

Micii din carne de vita+oaie au stat cateva zeci de minute in gratarul electric din cuptor. Au iesit cam uscati, pentru ca niciodata micul nu iese mai zemos ca atunci cand il faci la carbuni. Partea buna a fost ca n-am umplut tot blocul de fum si miros.

Cartofii noi, mici si rotunzi ca niste mingi de ping-pong, taiati in doua si rumeniti usor in tigaia neagra de tuci, au fost amestecati cu un pic de sos de usturoiu si mult marar. Daca am fi avut usturoi verde ar fi mers taiat la un loc cu mararul si amestecat in cartofi. Dar la final gustul a fost acelasi. Suplimentar s-a mai ras si niste branza de oaie sarata peste ei, la cine a vrut in farfurie.

Salata, ei bine salata e piesa de rezistenta, dupa mine. Ridichi, castraveti, ceapa verde, salata, spanac, frunze de papadie, leustean, patrunjel, hasmatuchi, totul sarat, piperat, stropit cu zeama de lamaie si ulei de masline. Nu veti gusta o salata mai aromata cu ierburi naturale ca asta.

Asta a fost masa de duminica a mamei. Restul sunt amintiri.

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale