Mici, cartofi noi si salata

Mici, cartofi noi cu usturoi si marar, salata verde cu ierburi aromate. Nimic nu poate concura cu masa de duminica de la mama

Duminica era zi de friptura. Pe vremea aia nu exista week-end, ci doar o duminica in care familia se aduna la aceeasi masa. Acum week-end-urile ne-au adus pe cap intrebari – ce facem/unde plecam in week-end? – frustrari – n-avem bani de week-end – si oboseli post event.

Pentru mama duminica, insa, a ramas aceeasi. Ar vrea sa fie ziua in care sa pregateasca masa asa cum o facea pe vremea cand un pachet de carne bagat la congelator ii ajungea patru duminici. Tigaia neagra de tuci, pe care o are de la mamaie si in care se prajesc cei mai buni cartofi ever, a ramas aceeasi, mainile ei s-au mai zbarcit, dar sunt la fel de harnice. Gratarul e singurul schimbat, la un loc cu aragazul.

Carnea a venit acum de la hypermarket. Fara coada, fara stres. Micii gata formati la caserola, cartofii noi, si verdeturile pentru salata. Si uite ce a iesit:

Micii din carne de vita+oaie au stat cateva zeci de minute in gratarul electric din cuptor. Au iesit cam uscati, pentru ca niciodata micul nu iese mai zemos ca atunci cand il faci la carbuni. Partea buna a fost ca n-am umplut tot blocul de fum si miros.

Cartofii noi, mici si rotunzi ca niste mingi de ping-pong, taiati in doua si rumeniti usor in tigaia neagra de tuci, au fost amestecati cu un pic de sos de usturoiu si mult marar. Daca am fi avut usturoi verde ar fi mers taiat la un loc cu mararul si amestecat in cartofi. Dar la final gustul a fost acelasi. Suplimentar s-a mai ras si niste branza de oaie sarata peste ei, la cine a vrut in farfurie.

Salata, ei bine salata e piesa de rezistenta, dupa mine. Ridichi, castraveti, ceapa verde, salata, spanac, frunze de papadie, leustean, patrunjel, hasmatuchi, totul sarat, piperat, stropit cu zeama de lamaie si ulei de masline. Nu veti gusta o salata mai aromata cu ierburi naturale ca asta.

Asta a fost masa de duminica a mamei. Restul sunt amintiri.

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.