Mici, cartofi noi si salata

Mici, cartofi noi cu usturoi si marar, salata verde cu ierburi aromate. Nimic nu poate concura cu masa de duminica de la mama

Duminica era zi de friptura. Pe vremea aia nu exista week-end, ci doar o duminica in care familia se aduna la aceeasi masa. Acum week-end-urile ne-au adus pe cap intrebari – ce facem/unde plecam in week-end? – frustrari – n-avem bani de week-end – si oboseli post event.

Pentru mama duminica, insa, a ramas aceeasi. Ar vrea sa fie ziua in care sa pregateasca masa asa cum o facea pe vremea cand un pachet de carne bagat la congelator ii ajungea patru duminici. Tigaia neagra de tuci, pe care o are de la mamaie si in care se prajesc cei mai buni cartofi ever, a ramas aceeasi, mainile ei s-au mai zbarcit, dar sunt la fel de harnice. Gratarul e singurul schimbat, la un loc cu aragazul.

Carnea a venit acum de la hypermarket. Fara coada, fara stres. Micii gata formati la caserola, cartofii noi, si verdeturile pentru salata. Si uite ce a iesit:

Micii din carne de vita+oaie au stat cateva zeci de minute in gratarul electric din cuptor. Au iesit cam uscati, pentru ca niciodata micul nu iese mai zemos ca atunci cand il faci la carbuni. Partea buna a fost ca n-am umplut tot blocul de fum si miros.

Cartofii noi, mici si rotunzi ca niste mingi de ping-pong, taiati in doua si rumeniti usor in tigaia neagra de tuci, au fost amestecati cu un pic de sos de usturoiu si mult marar. Daca am fi avut usturoi verde ar fi mers taiat la un loc cu mararul si amestecat in cartofi. Dar la final gustul a fost acelasi. Suplimentar s-a mai ras si niste branza de oaie sarata peste ei, la cine a vrut in farfurie.

Salata, ei bine salata e piesa de rezistenta, dupa mine. Ridichi, castraveti, ceapa verde, salata, spanac, frunze de papadie, leustean, patrunjel, hasmatuchi, totul sarat, piperat, stropit cu zeama de lamaie si ulei de masline. Nu veti gusta o salata mai aromata cu ierburi naturale ca asta.

Asta a fost masa de duminica a mamei. Restul sunt amintiri.

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.