Puiul

A cazut dintr-un brad inalt. Era singurul care mai respira cand l-am gasit. Ceilalti doi erau deja morti. Abia-i dadeau tuleiele, iar pielea stravezie ...

A cazut dintr-un brad inalt. Era singurul care mai respira cand l-am gasit. Ceilalti doi erau deja morti. Abia-i dadeau tuleiele, iar pielea stravezie ii trada oasele care parca crescusera inaintea lui. Aripile stranse, piciorusele chircite sub el. Ochii inchisi, un firicel de sange sub ureche, dar pieptul ii salta ritmic in ton cu bataile inimii. Era primul meu pui de porumbel, dupa zeci de ani de pauza. Primul fusese „Puiul” lui Bratescu Voinesti. La scoala. Va amintiti? Ma rog, au mai fost scurte episoade cu pui de gaina in batatura bunicii, dar alea nu se pun, fiind in epoca ante-alfabetizare.

Fata crescuta la oras, cu vacante la tara, s-a desteptat subit in mine spriritul SMURD. Am luat puiul, l-am incalzit intre palme, i-am picurat apa in cioc. A deschis pliscul, a inghitit apa cu miscari energice din limba. Era aproape o contradictie intre corpul aproape mort si ciocul avid dupa orice. Toata lumea in jur ma incuraja: „asta moare, te chinui degeaba!”. Nu intelegeam de unde atata blazare. Nimic nu te incurajeaza mai mult decat faptul ca fiinta aia minuscula raspunde la eforturile tale. Apoi erau toate filmele alea pe care le vezi duminica dimineata, cu copii care salveaza pui de animale salbatice si, cand nimeni nu se astepta, ele traiesc si devin fidele stapanilor. Hm, nu radeti, eu inca ma uit la ele.

I-am facut culcus intr-o tavita de plastic, cu frunze de papadie, si l-am invelit cu o carpa moale. L-am pus la caldura si l-am verificat din ora in ora. Ma intrebam ce avea sa urmeze. Cand trebuia sa-l hranesc, cu ce, si mai ales cum? La a treia vizita era deja rece. Azi am infipt cazmaua in pamant si i-am ingropat pe toti trei chiar sub bradul din care au cazut. Povestea spune ca din mormantul lor vor creste trei pomi frumosi… Aiurea!

Etichete: , ,

2 comentarii la “Puiul” Subscribe

  1. Andreea 06/05/2010 at 17:43 #

    Trist, dar induiosator 🙂

  2. Radu Vasile 06/05/2010 at 23:57 #

    Clar, a venit primavara si pe la tine.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor