Puiul

A cazut dintr-un brad inalt. Era singurul care mai respira cand l-am gasit. Ceilalti doi erau deja morti. Abia-i dadeau tuleiele, iar pielea stravezie ...

A cazut dintr-un brad inalt. Era singurul care mai respira cand l-am gasit. Ceilalti doi erau deja morti. Abia-i dadeau tuleiele, iar pielea stravezie ii trada oasele care parca crescusera inaintea lui. Aripile stranse, piciorusele chircite sub el. Ochii inchisi, un firicel de sange sub ureche, dar pieptul ii salta ritmic in ton cu bataile inimii. Era primul meu pui de porumbel, dupa zeci de ani de pauza. Primul fusese „Puiul” lui Bratescu Voinesti. La scoala. Va amintiti? Ma rog, au mai fost scurte episoade cu pui de gaina in batatura bunicii, dar alea nu se pun, fiind in epoca ante-alfabetizare.

Fata crescuta la oras, cu vacante la tara, s-a desteptat subit in mine spriritul SMURD. Am luat puiul, l-am incalzit intre palme, i-am picurat apa in cioc. A deschis pliscul, a inghitit apa cu miscari energice din limba. Era aproape o contradictie intre corpul aproape mort si ciocul avid dupa orice. Toata lumea in jur ma incuraja: „asta moare, te chinui degeaba!”. Nu intelegeam de unde atata blazare. Nimic nu te incurajeaza mai mult decat faptul ca fiinta aia minuscula raspunde la eforturile tale. Apoi erau toate filmele alea pe care le vezi duminica dimineata, cu copii care salveaza pui de animale salbatice si, cand nimeni nu se astepta, ele traiesc si devin fidele stapanilor. Hm, nu radeti, eu inca ma uit la ele.

I-am facut culcus intr-o tavita de plastic, cu frunze de papadie, si l-am invelit cu o carpa moale. L-am pus la caldura si l-am verificat din ora in ora. Ma intrebam ce avea sa urmeze. Cand trebuia sa-l hranesc, cu ce, si mai ales cum? La a treia vizita era deja rece. Azi am infipt cazmaua in pamant si i-am ingropat pe toti trei chiar sub bradul din care au cazut. Povestea spune ca din mormantul lor vor creste trei pomi frumosi… Aiurea!

Etichete: , ,

2 comentarii la “Puiul” Subscribe

  1. Andreea 06/05/2010 at 17:43 #

    Trist, dar induiosator 🙂

  2. Radu Vasile 06/05/2010 at 23:57 #

    Clar, a venit primavara si pe la tine.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?