Puiul

A cazut dintr-un brad inalt. Era singurul care mai respira cand l-am gasit. Ceilalti doi erau deja morti. Abia-i dadeau tuleiele, iar pielea stravezie ...

A cazut dintr-un brad inalt. Era singurul care mai respira cand l-am gasit. Ceilalti doi erau deja morti. Abia-i dadeau tuleiele, iar pielea stravezie ii trada oasele care parca crescusera inaintea lui. Aripile stranse, piciorusele chircite sub el. Ochii inchisi, un firicel de sange sub ureche, dar pieptul ii salta ritmic in ton cu bataile inimii. Era primul meu pui de porumbel, dupa zeci de ani de pauza. Primul fusese „Puiul” lui Bratescu Voinesti. La scoala. Va amintiti? Ma rog, au mai fost scurte episoade cu pui de gaina in batatura bunicii, dar alea nu se pun, fiind in epoca ante-alfabetizare.

Fata crescuta la oras, cu vacante la tara, s-a desteptat subit in mine spriritul SMURD. Am luat puiul, l-am incalzit intre palme, i-am picurat apa in cioc. A deschis pliscul, a inghitit apa cu miscari energice din limba. Era aproape o contradictie intre corpul aproape mort si ciocul avid dupa orice. Toata lumea in jur ma incuraja: „asta moare, te chinui degeaba!”. Nu intelegeam de unde atata blazare. Nimic nu te incurajeaza mai mult decat faptul ca fiinta aia minuscula raspunde la eforturile tale. Apoi erau toate filmele alea pe care le vezi duminica dimineata, cu copii care salveaza pui de animale salbatice si, cand nimeni nu se astepta, ele traiesc si devin fidele stapanilor. Hm, nu radeti, eu inca ma uit la ele.

I-am facut culcus intr-o tavita de plastic, cu frunze de papadie, si l-am invelit cu o carpa moale. L-am pus la caldura si l-am verificat din ora in ora. Ma intrebam ce avea sa urmeze. Cand trebuia sa-l hranesc, cu ce, si mai ales cum? La a treia vizita era deja rece. Azi am infipt cazmaua in pamant si i-am ingropat pe toti trei chiar sub bradul din care au cazut. Povestea spune ca din mormantul lor vor creste trei pomi frumosi… Aiurea!

Etichete: , ,

2 comentarii la “Puiul” Subscribe

  1. Andreea 06/05/2010 at 17:43 #

    Trist, dar induiosator 🙂

  2. Radu Vasile 06/05/2010 at 23:57 #

    Clar, a venit primavara si pe la tine.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.