Rezervatia de zimbri plictisiti

Oglinda oglinjoara, cine-i cel mai zimbru din tara?

Sunt vreo sase si n-au niciun chef de viata. Cel putin ieri dupa amiaza pe la 17.00 asa erau. Poate-si faceau siesta. Stateau tolaniti sub umbrar, desi aveau la dispozitie ditamai pajistea pana la iaz. Dincolo de gardul lor, pe o panta chelita de iarba, se inghesuiau doua turme de caprioare si cerbi lopatari care cerseau iarba din mainile turistilor, printre ochiurile meschine de sarma ale gardului. Viata de animale la zoo, fie ea si o gradina cu teren generos la dispozitie, din judetul Neamt.

Costa doi lei sa-i vezi si nu te costa nimic sa rupi niste iarba de pe jos ca sa le dai sa manance. Regulamentul de la intrare interzice, dar, evident, in Romania nimeni nu-l respecta. Gradina zoo Dragos Voda e prezentata pe toate panourile pana acolo drept „rezervatie de zimbri”. Te astepti la un loc imanes, cu granite existente dar invizibile, in care zburda fericite imensele cornute. Chiar, or fi cornute? Ma rog, imense sunt.  In realitate e o gradina ca oricare, cu custi si tarcuri, ceva mai intinse ca teren decat orice alta gradina zoo de oras. Animalele sunt la fel de blazate ca peste tot in captivitate, diferenta e ca aici vezi ceva ce la Bucuresti, de exemplu, nu exista.

Familia de zimbri a fost importata prin anii 70 din Polonia, ca noi nu mai aveam, fireste. Neamt e unul din cele trei locuri din Romania in care mai poti vedea asa ceva. Totusi, desi lumea vine aici pentru zimbri, deliciul micilor vizitatori e dat de caprioarele prietenoase. Unele sunt jigarite, altele sunt cochete. Toate se bucura daca le intinzi un smoc de iarba prin gard. La intrare, pe dreapta,sunt custile meschine ale pasarilor. Trei pauni galagiosi, cateva potarnichi. Ceva mai incolo sunt cateva custi goale de ursi.

Singurul loc nerecomandat, as zice chiar interzis, e WC-ul. Niste exemplare umane au avut grija sa-l boteze cu cateva balegi puturoase si nimeni nu s-a sinchisit sa le curete. In rest, daca tot n-aveti ce face cand sunteti prin zona Targului Neamt, mergeti sa vedeti si zimbrii de la Dragos Voda.

Cititi si:

In garsoniera lui Creanga din Humulesti
Cetatea Neamtului: nimic despre muma lu’ Stefan

Tags: , , , ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Zimbrii plictisiți au făcut pui | Dollo zice Bine - 16/01/2011

    […] spuneam astă vară de rezervația de zimbri plictisiți din Neamț. Erau așa de apatici, că nu-i credeam în stare să se înmulțească. Dar uite că mai există […]

Leave a Reply

Oldies but goldies

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba