Sunt aici, dar nu pot scrie

Sunt in Transilvania, cu niste ziaristi straini. Am plecat de la Sibiu si am ajuns aseara in satul Cund. Dupa un drum de trei ore pe niste drumuri „numa numa” – cum zice soferul – ne-am ratacit de trei ori si am ajuns, pana la urma, la pensiunea lui Johan, un neamt din Hamburg emigrat din tara lui de dragul Romaniei. „Middle of nowhere”, cum zice o italianca, data pe spate de culoarea hartiei igienice de la pensiunea lui Johan.

Va spun astea pentru ca excursia tine pana sambata, si internetul aici merge mai greu ca microbuzul nostru pe drumurile de carute. Asa ca asteptati-ma ca viu inapoi negresit, si am niste povesti … tulai. OMG! : )

P.S. Si sa stiti ca sunt cu ochii pe voi. Am vazut,  prin ochii prietenului Mihnea, ce ati facut voi ieri in revolutionarul Bucuresti: ciulei.ro

Tags: , , ,

One Response to “Sunt aici, dar nu pot scrie” Subscribe

  1. eugenie 20/05/2010 at 12:57 #

    normal că era pentru tine drumul ăsta 🙂 abia aştept toate poveştile de acolo

Leave a Reply

Oldies but goldies

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.