Sunt aici, dar nu pot scrie

Sunt in Transilvania, cu niste ziaristi straini. Am plecat de la Sibiu si am ajuns aseara in satul Cund. Dupa un drum de trei ore pe niste drumuri „numa numa” – cum zice soferul – ne-am ratacit de trei ori si am ajuns, pana la urma, la pensiunea lui Johan, un neamt din Hamburg emigrat din tara lui de dragul Romaniei. „Middle of nowhere”, cum zice o italianca, data pe spate de culoarea hartiei igienice de la pensiunea lui Johan.

Va spun astea pentru ca excursia tine pana sambata, si internetul aici merge mai greu ca microbuzul nostru pe drumurile de carute. Asa ca asteptati-ma ca viu inapoi negresit, si am niste povesti … tulai. OMG! : )

P.S. Si sa stiti ca sunt cu ochii pe voi. Am vazut,  prin ochii prietenului Mihnea, ce ati facut voi ieri in revolutionarul Bucuresti: ciulei.ro

Etichete: , , ,

One Response la “Sunt aici, dar nu pot scrie” Subscribe

  1. eugenie 20/05/2010 at 12:57 #

    normal că era pentru tine drumul ăsta 🙂 abia aştept toate poveştile de acolo

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii