M-am intors! Am trait aproape patru zile atat de intense in Transilvania incat la final am avut senzatia ca sunt plecata de cel putin o saptamana. A fost o calatorie organizata de Asociatia Mioritics, cu un grup de jurnalisti straini, pentru promovarea noului traseu cultural „bisericile fortificate ale sasilor din Transilvania”. Rezultatul i-a luat prin surprindere si pe ziaristi si pe organizatori.
Dar despre asta o sa va povestesc detaliat de maine incolo. Va spun doar ca am cunoscut oameni extraordinari si am aflat povesti de viata care bat filmul, asa cum ne avertiza un panou inca de pe Valea Oltului (stiti, genul pus de politie pe soselele noastre proaste „STOP accidentelor. Viata are prioritate”, completat de un grafitti jucaus „Viata bate filmul!”).
O sa va povestesc zilele astea despre:
– cum am salvat ziaristii de la infometare, cu o punga cu pufuleti
– de ce au crezut strainii ca Romtelecom e firma romilor
– cine-l bate in celebritate pe printul Charles, la Viscri
– care e solutia gasita de tigani la taierea alocatiei pentru cresterea copiilor
– problema wc-ului din fundul curtii
– branza de burduf si aia in coaja de brad, gustate pe marginea drumului
– gemurile de Tarnava Mare explicate de Rozalia in engleza
– cine au fost sasii din Transilvania si de ce sunt acum „rroma people”
– scotianul care ii invata pe transilvaneni sa-si pastreze traditia, ca sa nu ajunga si Romania ca Marea Britanie
si multe altele.
Pana atunci va deschid apetitul cu cateva fotografii. Nu sunt cele mai bune posibile, iar de vina a fost ploaia mocaneasca ce ne-a insotit permanent in calatorie, mai insistenta decat ghizii care au mai lipsit din cand in cand : )
Lipseste ceva 🙂 Kurtos-kalaks 🙂 Intamplator, asa m-a pocnit o pofta azi…
Da, lipseste, dar au fost destule ca sa-i suplineasca lipsa 🙂 Dulciurile sasesti au fost pe baza de rubarba, in perioada asta a anului.
Intrebarea mea este: pe cand asa un reportaj si despre Bucovina, Maramures samd. Sunt o multime de zone SUPERBE in tara asta…..
De indata ce se gasesc finante pentru deplasari 🙂 Din pacate pentru peisajele acelea frumoase, patronii de presa de la Bucuresti nu se ingramadesc sa sustina financiar astfel de demersuri… Multi nu sunt interesati nici sa publice astfel de reportaje, dar asta e alta discutie 🙂
Felicitari inca o data pentru articole; mi-au placut, unde sunt si fascinat de subiectul asta.
Si mai sunt atatea de zis/scris…
aceste minunate articole Dolores ar trebui traduse in engleza/germana.
Pai strainii afla despre traseele astea de pe site-urile ONG-urilor care se ocupa cu promovarea turismului. Si acolo informatiile utile sunt in mai multe limbi 🙂 Cei de la Mioritics ar fi vrut sa le deschida apetitul si romanilor prin calatoria asta. Ca sa nu se mai inghesuie doar pe Valea Prahovei si pe litoral. Cat despre traducerea articolelor… greu. Mai ales cu germana :)) Dar daca mi se face vreo oferta, n-o refuz 🙂