Cand bancomatu-ti inghite cardu

Tocmai mi-a inghitit un bancomat cardul pentru ca as fi tastat, cica, gresit pin-ul.

UPDATE – S-a rezolvat, l-am recuperat azi, in caz ca va tineati respiratia de nerabdare 🙂 Oricum, tin sa remarc profesionalismul cu care m-au ajutat functionarii de la CEC Timpuri noi (acolo era cardul). Pe bune, au fost foarte amabili si saritori. Ori eu aveam pareri preconcepute despre functionarii din banci, ori s-au schimbat lucrurile in lume intr-un mod esential in ultimul timp.

Tocmai mi s-a intamplat o neintamplata. Am zis sa-mi verific un card mai vechi, sa vad daca si ce bani mai am pe el. Nu mai tastasem pin-ul de vreo luna-doua si l-am incurcat cu altul. Cand mi-a zis ca e gresit mi-am luat seama si l-am tastat pe ala corect. Iar mi-a zis ca e gresit, iar l-am tastat. Pe ala corect, parol! Bancomatu, nu si nu, ca tot gresit e. Si pana sa ma dezmeticesc io, de emotie mi se risipesc pe jos niste monede din portofel, cu ochii cand la bancomat, cand la portofel, na ca mi l-a luat! Zice ca pentru binele meu (!) mi-l confisca.

Acuma io ce fac? La banca era inchis. Pana maine pot io sa stau linistita ca sta cardul meu cuminte acolo in bancomat? Sau sa ma duc cu ranga la noapte sa-l caut? Poate gasesc si mai multi bani „pe el” cu ocazia asta.

Pisica asta era langa bancomat. Si avea o mutra spasita. Eu cred ca sunt in cardasie.

P.S. Si ca sa vedeti cum m-am mai linistit din angoasa generata de pierderea cardului va sugerez sa cititi ce i s-a intamplat unei tipe care si-a pierdut pisica. E demential. N-am mai ras demult asa.

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Cand bancomatu-ti inghite cardu” Subscribe

  1. Monica 30/06/2010 at 23:40 #

    Ah, mi-ai amintit de o dimineata cand nu am vrut sa scot bani de pe cardul BCR si am ost anuntata ca tranzactia s-a incheiat, dar nu am primit niciun leu. Peste vreo 2 ore cand au deschis la banca, o casiera m-a anuntat senin ca bancomatul nu elibereaza bani inainte de ora 9.00, dar ca tranzactia a fost facuta si trebuie sa completez o cerere pentru a-mi primi banii. A durat 3 zile sa mi-ii dea inapoi, ca doar era vorba de BCR.

    Curios lucru, si atunci era o pisica prin preajma. Incep sa cred ca au un clan al lor :))

  2. George L 01/07/2010 at 01:06 #

    Mi s-a intamplat si mie la Tiriac Bank: bancomatul n-a vrut sa-mi mai dea cardul si nici banii de pe el. Aveam nevoie de bani si m-am dus la casierie, unde comisionul de retragere de bani e dublu, fata de procentul de la bancomat. Le-am explicat alora ca e din cauza bancomatului lor prost, nu din cauza mea. Degeaba. Mi-am scos banii cu comision de retragere dublu.

    asa ca, daca va ganditi la varianta cu ranga… ma bag si eu

  3. citizen K 02/07/2010 at 11:22 #

    Te rog tradu-ne si noua intamplarea cu pisica. I'm so bored for English today 🙂

    • Dollo 02/07/2010 at 12:04 #

      Oh, este atat de savuroasa incat trebuie sa va faceti timp s-o cititi, oricand. Ar fi pacat de ea sa fie tradusa, pentru ca savoarea vine si din cititul cronologic al mesajelor dintre cei doi – ca si cand ai fi martor la schimbul de email-uri – si din limba originala. Credeti-ma, merita efortul 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma