Cum a ratat Vanghelie Panteonul european

La cateva zile dupa ce Vanghelie a anuntat ca e „dispus sa doneze” cavoul familiei Lahovary, pe care-l luase cu japca, aflam ca cimitirul Bellu va fi inclus pe o lista de cimitire celebre europene. Ce ghinion pe Vanghelie!

Stiti, desigur, ultima isprava a lui Vanghelie, aia in care a rechizitionat cavoul familiei Lahovary din Bellu ca sa-si ingroape el mortii familiei care este, pe persoana fizica. Dupa o campanie de presa Adevarul&Radio Guerrilla, Vanghelie s-a lasat convins sa „doneze” familiei Lahovary cavoul insusit cu atata piosenie, si a mai facut inca o declaratie publica de rasunet: „n-am vrut sa creez asemenea probleme, plus ca e pacat de Dumnezeu!”.

Acuma, nu stiu daca a apucat sa „doneze” cavoul respectiv sau doar s-a lasat „dispus” s-o faca, asa cum a declarat la radio, dar cert e ca daca e om de cuvant – ceea ce stim ca nu e – afla azi ca a ratat sansa istorica de a intra si el cu familia lui cu tot in Panteonul european, domnule. Pentru ca incepand de ieri cimitirul Bellu din Capitala este pasibil de a fi inclus pe lista obiectivelor cultural-turistice europene, intocmita de Associations of Significant Cemeteries in Europe (ASCE). Nu cred ca e nevoie de traducere, pana si Vanghelie intelege ca asta e un fel de comitet de conducere al cimitirelor, asociatie in care a fost primita de curand si Administratia Cimitirelor si Crematoriilor Umane din Bucucuresti. Minunata Capitala primeste astfel inca un motiv sa stea pe hartile turistice europene, daca i-ar pasa cuiva din administratie de chestia asta.

Prin urmare, Panteonul nostru national, locul in care de 20 de ani nu mai e loc de inmormantare nici macar in picioare, cimitirul care si-a concesionat pana si aleile ca sa scoata administratorii un ban cinstit din ele, locul de veci in care verdeata dispare incet si sigur, lasand locul termopanelor, marmurii, kitch-ului si din ce in ce mai rar pietrei si lemnului, ei bine acest binecuvantat coltisor de Bucuresti va figura pe o lista de cimitire frecventabile de turistii care se plimba prin Europa.

Eu nu stiu de ce s-a facut atata tapaj pentru scoaterea lui Vanghelie din Panteon, pentru ca, pana la urma, ganditi-va ce o sa le spuna ghizii turistilor, cand vor calca in Bellu. Despre Eminescu, Toma Caragiu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Mihail Sadoveanu, Maria Tănase, Constantin Tănase, Petre Ispirescu, Titu Maiorescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, lulia Haşdeu, Mina Minovici, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Alexandru Odobescu, Anda Călugăreanu, Amza Pellea, Ioana Radu, Marin Sorescu şi Nichita Stănescu? Sau despre un personaj inedit, colorat, om politic marcant si edil de isprava, ganditor si orator de renume national, care se intampla sa mai fie si contemporan cu noi? Despre cine credeti ca ar tine minte turistii mai degraba daca li s-ar povesti, despre ala cu „coboara-n jos, Luceafar bland” sau despre ala cu „Nu exista fiinta umana, fie ca locuieste in Africa, in Asia sau in Rahova, care sa nu fi vazut un film, sa nu fi rupt o floare, o fata sau un baiat dupa cazul care este fiecare”?

Eu as avea un sfat – daca-mi este permis – pentru domnul Vanghelie. Daca a reusit el sa dea afara oasele lui Lahovary din cavou, ca sa-si bage unchiul acolo, nu poate el sa-i dea o ciocolata unei functionare de la Evidenta populatiei, ca sa-i scoata lu unchi-su, asa post mortem, un certificat de nastere, ceva, in care sa se stabileasca o legatura clara de rudenie cu familia Lahovay? E drept ca nu e un nume asa rasunator ca Vanghelie, dar na, acuma nu poti sa le ai pe toate, si cavou in Bellu si nume de rezonanta istorica. Au facut altii mezaliante mult mai putin profitabile.


Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese