Stiti, desigur, ultima isprava a lui Vanghelie, aia in care a rechizitionat cavoul familiei Lahovary din Bellu ca sa-si ingroape el mortii familiei care este, pe persoana fizica. Dupa o campanie de presa Adevarul&Radio Guerrilla, Vanghelie s-a lasat convins sa „doneze” familiei Lahovary cavoul insusit cu atata piosenie, si a mai facut inca o declaratie publica de rasunet: „n-am vrut sa creez asemenea probleme, plus ca e pacat de Dumnezeu!”.
Acuma, nu stiu daca a apucat sa „doneze” cavoul respectiv sau doar s-a lasat „dispus” s-o faca, asa cum a declarat la radio, dar cert e ca daca e om de cuvant – ceea ce stim ca nu e – afla azi ca a ratat sansa istorica de a intra si el cu familia lui cu tot in Panteonul european, domnule. Pentru ca incepand de ieri cimitirul Bellu din Capitala este pasibil de a fi inclus pe lista obiectivelor cultural-turistice europene, intocmita de Associations of Significant Cemeteries in Europe (ASCE). Nu cred ca e nevoie de traducere, pana si Vanghelie intelege ca asta e un fel de comitet de conducere al cimitirelor, asociatie in care a fost primita de curand si Administratia Cimitirelor si Crematoriilor Umane din Bucucuresti. Minunata Capitala primeste astfel inca un motiv sa stea pe hartile turistice europene, daca i-ar pasa cuiva din administratie de chestia asta.
Prin urmare, Panteonul nostru national, locul in care de 20 de ani nu mai e loc de inmormantare nici macar in picioare, cimitirul care si-a concesionat pana si aleile ca sa scoata administratorii un ban cinstit din ele, locul de veci in care verdeata dispare incet si sigur, lasand locul termopanelor, marmurii, kitch-ului si din ce in ce mai rar pietrei si lemnului, ei bine acest binecuvantat coltisor de Bucuresti va figura pe o lista de cimitire frecventabile de turistii care se plimba prin Europa.
Eu nu stiu de ce s-a facut atata tapaj pentru scoaterea lui Vanghelie din Panteon, pentru ca, pana la urma, ganditi-va ce o sa le spuna ghizii turistilor, cand vor calca in Bellu. Despre Eminescu, Toma Caragiu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Mihail Sadoveanu, Maria Tănase, Constantin Tănase, Petre Ispirescu, Titu Maiorescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, lulia Haşdeu, Mina Minovici, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Alexandru Odobescu, Anda Călugăreanu, Amza Pellea, Ioana Radu, Marin Sorescu şi Nichita Stănescu? Sau despre un personaj inedit, colorat, om politic marcant si edil de isprava, ganditor si orator de renume national, care se intampla sa mai fie si contemporan cu noi? Despre cine credeti ca ar tine minte turistii mai degraba daca li s-ar povesti, despre ala cu „coboara-n jos, Luceafar bland” sau despre ala cu „Nu exista fiinta umana, fie ca locuieste in Africa, in Asia sau in Rahova, care sa nu fi vazut un film, sa nu fi rupt o floare, o fata sau un baiat dupa cazul care este fiecare”?
Eu as avea un sfat – daca-mi este permis – pentru domnul Vanghelie. Daca a reusit el sa dea afara oasele lui Lahovary din cavou, ca sa-si bage unchiul acolo, nu poate el sa-i dea o ciocolata unei functionare de la Evidenta populatiei, ca sa-i scoata lu unchi-su, asa post mortem, un certificat de nastere, ceva, in care sa se stabileasca o legatura clara de rudenie cu familia Lahovay? E drept ca nu e un nume asa rasunator ca Vanghelie, dar na, acuma nu poti sa le ai pe toate, si cavou in Bellu si nume de rezonanta istorica. Au facut altii mezaliante mult mai putin profitabile.
