Dorinta mea secreta

Un metru cub de apa calda costa la Bucuresti mai mult ca o sticla de trei sferturi de vin acceptabil de la supermarket. Asta o fi si o posibila explicatie pentru nespalatii din jurul nostru.

Purta un tricou mulat, crem, pe care scria mare si maroniu „50% single”! Se plimba agale, ieri pe la pranz, pe Calea Victoriei si vorbea la telefon. Cand am trecut prin dreptul lui m-a izbit un damf de transpiratie din aia acra si iute, de cateva zile statuta la subtiori si impregnata apoi cu generozitate in toti porii largiti de pe burta lui plina de colacei de shaorma, mititei, cefe la gratar si multa bere.

Ieri toata ziua a fost oprita apa calda pentru nu stiu ce lucrari. La mine in bloc. A revenit la ora 21.00. Totusi, pe la 23.30, cand m-am decis eu sa fac un dus, apa curgea mai portocalie ca inima unui fan inrait PDL. Cu rugina. Timp de doua ore jumate nimeni de pe coloana mea de 8 etaje nu s-a spalat. La baie. Si sa nu-mi ziceti ca nu stiau ca a venit apa, ca la bucatarie curgea curata, deci vase au spalat vecinii, dar nu si pe ei insisi. Nu e prima data cand constat asta, am mai scris aici ceva similar, dar ma asteptam ca macar pe vremurile astea calduroase sa creasca un pic consumul de apa pe cap de bucurestean.

N-o sa pot sa pricep niciodata cum se poate suporta pe el insusi omul nespalat – precum ala 50% single de care va spuneam – si nici cum ii sporta apropiatii pe aia 100% cuplati, dar invaluiti in valuri similare de transpiratie.

Ma mai enerveaza si nesimtirea astora de la Regia Autonoma de Distributie a Energiei Termice (RADET) care ori de cate ori opresc apa pentru lucrari o lasa asa plina de rugina pe conducte, stiind foarte bine ca nu poate fi folosita de nimeni la spalat pana nu curge toata. Desi le-ar sta in putere – tehnic vorbind – sa o arunce pe toata la canalizare, pe ei ii doare in conducte pentru ca oricum un fraier – cum am fost eu aseara – va plati toata apa aia portocalie aruncata la canalizare, dar inregistrata de apometru. Si n-ar fi mai ieftina. Un metru cub de apa calda costa mai mult ca o sticla de trei sferturi de vin acceptabil de la supermarket. Deci da, asta o fi si o posibila explicatie pentru nespalatii din jurul nostru.

Si ca sa ajung la titlu, ca poate nu stiti ce am vrut sa spun cu el, dorinta mea secreta – asa mi-a zis azi horoscopul personal, ca Jupiter si cu Saturn comploteaza ca sa-mi indeplineasca mie o dorinta secreta – este sa le transmit pe aceasta cale un mesaj comun nespalatilor si regiei de termoficare: Lasati apa sa curga pe voi, baaai!

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Dorinta mea secreta” Subscribe

  1. Gilbert 18/06/2010 at 21:02 #

    Sper că Jupiter şi Saturn ţi-au îndeplinit dorinţa. 🙂

    • Dollo 18/06/2010 at 23:26 #

      O, mi-au indeplinit alta dorinta, dar mi-o pastrez si pe aia cu apa, macar pe post de deziderat 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.