Dorinta mea secreta

Un metru cub de apa calda costa la Bucuresti mai mult ca o sticla de trei sferturi de vin acceptabil de la supermarket. Asta o fi si o posibila explicatie pentru nespalatii din jurul nostru.

Purta un tricou mulat, crem, pe care scria mare si maroniu „50% single”! Se plimba agale, ieri pe la pranz, pe Calea Victoriei si vorbea la telefon. Cand am trecut prin dreptul lui m-a izbit un damf de transpiratie din aia acra si iute, de cateva zile statuta la subtiori si impregnata apoi cu generozitate in toti porii largiti de pe burta lui plina de colacei de shaorma, mititei, cefe la gratar si multa bere.

Ieri toata ziua a fost oprita apa calda pentru nu stiu ce lucrari. La mine in bloc. A revenit la ora 21.00. Totusi, pe la 23.30, cand m-am decis eu sa fac un dus, apa curgea mai portocalie ca inima unui fan inrait PDL. Cu rugina. Timp de doua ore jumate nimeni de pe coloana mea de 8 etaje nu s-a spalat. La baie. Si sa nu-mi ziceti ca nu stiau ca a venit apa, ca la bucatarie curgea curata, deci vase au spalat vecinii, dar nu si pe ei insisi. Nu e prima data cand constat asta, am mai scris aici ceva similar, dar ma asteptam ca macar pe vremurile astea calduroase sa creasca un pic consumul de apa pe cap de bucurestean.

N-o sa pot sa pricep niciodata cum se poate suporta pe el insusi omul nespalat – precum ala 50% single de care va spuneam – si nici cum ii sporta apropiatii pe aia 100% cuplati, dar invaluiti in valuri similare de transpiratie.

Ma mai enerveaza si nesimtirea astora de la Regia Autonoma de Distributie a Energiei Termice (RADET) care ori de cate ori opresc apa pentru lucrari o lasa asa plina de rugina pe conducte, stiind foarte bine ca nu poate fi folosita de nimeni la spalat pana nu curge toata. Desi le-ar sta in putere – tehnic vorbind – sa o arunce pe toata la canalizare, pe ei ii doare in conducte pentru ca oricum un fraier – cum am fost eu aseara – va plati toata apa aia portocalie aruncata la canalizare, dar inregistrata de apometru. Si n-ar fi mai ieftina. Un metru cub de apa calda costa mai mult ca o sticla de trei sferturi de vin acceptabil de la supermarket. Deci da, asta o fi si o posibila explicatie pentru nespalatii din jurul nostru.

Si ca sa ajung la titlu, ca poate nu stiti ce am vrut sa spun cu el, dorinta mea secreta – asa mi-a zis azi horoscopul personal, ca Jupiter si cu Saturn comploteaza ca sa-mi indeplineasca mie o dorinta secreta – este sa le transmit pe aceasta cale un mesaj comun nespalatilor si regiei de termoficare: Lasati apa sa curga pe voi, baaai!

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Dorinta mea secreta” Subscribe

  1. Gilbert 18/06/2010 at 21:02 #

    Sper că Jupiter şi Saturn ţi-au îndeplinit dorinţa. 🙂

    • Dollo 18/06/2010 at 23:26 #

      O, mi-au indeplinit alta dorinta, dar mi-o pastrez si pe aia cu apa, macar pe post de deziderat 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.