Dorinta mea secreta

Un metru cub de apa calda costa la Bucuresti mai mult ca o sticla de trei sferturi de vin acceptabil de la supermarket. Asta o fi si o posibila explicatie pentru nespalatii din jurul nostru.

Purta un tricou mulat, crem, pe care scria mare si maroniu „50% single”! Se plimba agale, ieri pe la pranz, pe Calea Victoriei si vorbea la telefon. Cand am trecut prin dreptul lui m-a izbit un damf de transpiratie din aia acra si iute, de cateva zile statuta la subtiori si impregnata apoi cu generozitate in toti porii largiti de pe burta lui plina de colacei de shaorma, mititei, cefe la gratar si multa bere.

Ieri toata ziua a fost oprita apa calda pentru nu stiu ce lucrari. La mine in bloc. A revenit la ora 21.00. Totusi, pe la 23.30, cand m-am decis eu sa fac un dus, apa curgea mai portocalie ca inima unui fan inrait PDL. Cu rugina. Timp de doua ore jumate nimeni de pe coloana mea de 8 etaje nu s-a spalat. La baie. Si sa nu-mi ziceti ca nu stiau ca a venit apa, ca la bucatarie curgea curata, deci vase au spalat vecinii, dar nu si pe ei insisi. Nu e prima data cand constat asta, am mai scris aici ceva similar, dar ma asteptam ca macar pe vremurile astea calduroase sa creasca un pic consumul de apa pe cap de bucurestean.

N-o sa pot sa pricep niciodata cum se poate suporta pe el insusi omul nespalat – precum ala 50% single de care va spuneam – si nici cum ii sporta apropiatii pe aia 100% cuplati, dar invaluiti in valuri similare de transpiratie.

Ma mai enerveaza si nesimtirea astora de la Regia Autonoma de Distributie a Energiei Termice (RADET) care ori de cate ori opresc apa pentru lucrari o lasa asa plina de rugina pe conducte, stiind foarte bine ca nu poate fi folosita de nimeni la spalat pana nu curge toata. Desi le-ar sta in putere – tehnic vorbind – sa o arunce pe toata la canalizare, pe ei ii doare in conducte pentru ca oricum un fraier – cum am fost eu aseara – va plati toata apa aia portocalie aruncata la canalizare, dar inregistrata de apometru. Si n-ar fi mai ieftina. Un metru cub de apa calda costa mai mult ca o sticla de trei sferturi de vin acceptabil de la supermarket. Deci da, asta o fi si o posibila explicatie pentru nespalatii din jurul nostru.

Si ca sa ajung la titlu, ca poate nu stiti ce am vrut sa spun cu el, dorinta mea secreta – asa mi-a zis azi horoscopul personal, ca Jupiter si cu Saturn comploteaza ca sa-mi indeplineasca mie o dorinta secreta – este sa le transmit pe aceasta cale un mesaj comun nespalatilor si regiei de termoficare: Lasati apa sa curga pe voi, baaai!

Tags: , , ,

2 Responses to “Dorinta mea secreta” Subscribe

  1. Gilbert 18/06/2010 at 21:02 #

    Sper că Jupiter şi Saturn ţi-au îndeplinit dorinţa. 🙂

    • Dollo 18/06/2010 at 23:26 #

      O, mi-au indeplinit alta dorinta, dar mi-o pastrez si pe aia cu apa, macar pe post de deziderat 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉