Dorinta mea secreta

Un metru cub de apa calda costa la Bucuresti mai mult ca o sticla de trei sferturi de vin acceptabil de la supermarket. Asta o fi si o posibila explicatie pentru nespalatii din jurul nostru.

Purta un tricou mulat, crem, pe care scria mare si maroniu „50% single”! Se plimba agale, ieri pe la pranz, pe Calea Victoriei si vorbea la telefon. Cand am trecut prin dreptul lui m-a izbit un damf de transpiratie din aia acra si iute, de cateva zile statuta la subtiori si impregnata apoi cu generozitate in toti porii largiti de pe burta lui plina de colacei de shaorma, mititei, cefe la gratar si multa bere.

Ieri toata ziua a fost oprita apa calda pentru nu stiu ce lucrari. La mine in bloc. A revenit la ora 21.00. Totusi, pe la 23.30, cand m-am decis eu sa fac un dus, apa curgea mai portocalie ca inima unui fan inrait PDL. Cu rugina. Timp de doua ore jumate nimeni de pe coloana mea de 8 etaje nu s-a spalat. La baie. Si sa nu-mi ziceti ca nu stiau ca a venit apa, ca la bucatarie curgea curata, deci vase au spalat vecinii, dar nu si pe ei insisi. Nu e prima data cand constat asta, am mai scris aici ceva similar, dar ma asteptam ca macar pe vremurile astea calduroase sa creasca un pic consumul de apa pe cap de bucurestean.

N-o sa pot sa pricep niciodata cum se poate suporta pe el insusi omul nespalat – precum ala 50% single de care va spuneam – si nici cum ii sporta apropiatii pe aia 100% cuplati, dar invaluiti in valuri similare de transpiratie.

Ma mai enerveaza si nesimtirea astora de la Regia Autonoma de Distributie a Energiei Termice (RADET) care ori de cate ori opresc apa pentru lucrari o lasa asa plina de rugina pe conducte, stiind foarte bine ca nu poate fi folosita de nimeni la spalat pana nu curge toata. Desi le-ar sta in putere – tehnic vorbind – sa o arunce pe toata la canalizare, pe ei ii doare in conducte pentru ca oricum un fraier – cum am fost eu aseara – va plati toata apa aia portocalie aruncata la canalizare, dar inregistrata de apometru. Si n-ar fi mai ieftina. Un metru cub de apa calda costa mai mult ca o sticla de trei sferturi de vin acceptabil de la supermarket. Deci da, asta o fi si o posibila explicatie pentru nespalatii din jurul nostru.

Si ca sa ajung la titlu, ca poate nu stiti ce am vrut sa spun cu el, dorinta mea secreta – asa mi-a zis azi horoscopul personal, ca Jupiter si cu Saturn comploteaza ca sa-mi indeplineasca mie o dorinta secreta – este sa le transmit pe aceasta cale un mesaj comun nespalatilor si regiei de termoficare: Lasati apa sa curga pe voi, baaai!

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Dorinta mea secreta” Subscribe

  1. Gilbert 18/06/2010 at 21:02 #

    Sper că Jupiter şi Saturn ţi-au îndeplinit dorinţa. 🙂

    • Dollo 18/06/2010 at 23:26 #

      O, mi-au indeplinit alta dorinta, dar mi-o pastrez si pe aia cu apa, macar pe post de deziderat 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor