Gaseste-ti un scop in viata

Daca esti debusolat gandeste-te la ce-ti place cel mai mult si apuca-te sa faci treaba aia cu toata convingerea. Pe drum vei descoperi ca viata e minunata. Sau nu.

Un film amuzant, usurel si cu mesaj clar: daca esti debusolat gandeste-te la ce-ti place cel mai mult si apuca-te sa faci treaba aia cu toata convingerea. Pe drum vei descoperi ca viata e minunata. Sau nu. Oricum, macar pentru o vreme vei avea o ocupatie care sa te distraga de la gandul obsesiv ca nu esti bun de nimic, in timp ce generatia ta trece pe langa tine cu viteza.

„Julie si Julia” e un film despre femeia la 30-40 de ani si cautarile ei, in doua epoci diferite: 1950 si 2002. E despre ce inseamna sa ai un idol si sa faci ceva cu pasiune si cum iti schimba asta optica si psihicul. Mie mi-a placut, mai ales ca ma identific intr-o oarecare masura cu Julie, la fel ca multe femei contemporane mie, nemultumite de viata profesionala, si in cautare de sens.

Julia Child – Meryl Streep – este sotia unui diplomat american la Paris, in anii 40-50. Acolo descopera ca ii place mancarea frantuzeasca si decide sa invete sa gateasca french. Din asta iese o carte, cu greu, dupa multi ani, dar care devine un best seller in America.

Dupa 50 de ani, Julie Powell – Amy Adams – o tanara de 30 de ani care lucreaza zilnic „intr-un cub” al unei corporatii care trateaza cu victimele si familiile celor care au murit la 11 septembrie, sta pe pragul depresiei din cauza senzatiei de neputinta si inutilitate. Se apuca sa scrie un blog in care isi propune ca intr-un an de zile sa gateasca toate retetele din cartea Juliei Child. Cum se intampla adesea in America, proiectul aduna suporteri nebanuiti si Julie devine celebra.

De remarcat ca ambele personaje au avut suportul incredibil al sotilor lor, lucru pe care nu stiu cum sa-l comentez, dat fiind ca filmul e facut dupa intamplari reale. Daca ar fi fost fictiune pura as fi zis ca barbatii din film erau rodul imaginatiei femeii scenarist si regizor Nora Ephrons. Inca o dovada a faptului ca filmul nu e o fictiune siropoasa e ca finalul te lasa cumva in asteptare, ca viata…

Daca n-aveti ce face intr-o seara, nu va merge antena satelit, nu va prieste nicio carte si ploua afara, va recomand „Julie si Julia”. O sa va placa.

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Gaseste-ti un scop in viata” Subscribe

  1. Monica 24/06/2010 at 19:58 #

    Vai ce mi-a placut filmul asta. Meryl Streep oricum e preferata mea, dar a jucat asa frumos aici! Si Stanley Tucci a jucat bine, desi nu avea cum sa nu-ti placa de el, ca doar avea rolul unui sot excelent 🙂

  2. eugenie 25/06/2010 at 18:04 #

    merci de recomandare 🙂 cred că e momentul potrivit să îl văd

    • Dollo 25/06/2010 at 19:05 #

      🙂 si daca te apuci de gatit dupa Sanda Marin imi dai mie primul interviu in exclusivitate 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.