Gaseste-ti un scop in viata

Daca esti debusolat gandeste-te la ce-ti place cel mai mult si apuca-te sa faci treaba aia cu toata convingerea. Pe drum vei descoperi ca viata e minunata. Sau nu.

Un film amuzant, usurel si cu mesaj clar: daca esti debusolat gandeste-te la ce-ti place cel mai mult si apuca-te sa faci treaba aia cu toata convingerea. Pe drum vei descoperi ca viata e minunata. Sau nu. Oricum, macar pentru o vreme vei avea o ocupatie care sa te distraga de la gandul obsesiv ca nu esti bun de nimic, in timp ce generatia ta trece pe langa tine cu viteza.

„Julie si Julia” e un film despre femeia la 30-40 de ani si cautarile ei, in doua epoci diferite: 1950 si 2002. E despre ce inseamna sa ai un idol si sa faci ceva cu pasiune si cum iti schimba asta optica si psihicul. Mie mi-a placut, mai ales ca ma identific intr-o oarecare masura cu Julie, la fel ca multe femei contemporane mie, nemultumite de viata profesionala, si in cautare de sens.

Julia Child – Meryl Streep – este sotia unui diplomat american la Paris, in anii 40-50. Acolo descopera ca ii place mancarea frantuzeasca si decide sa invete sa gateasca french. Din asta iese o carte, cu greu, dupa multi ani, dar care devine un best seller in America.

Dupa 50 de ani, Julie Powell – Amy Adams – o tanara de 30 de ani care lucreaza zilnic „intr-un cub” al unei corporatii care trateaza cu victimele si familiile celor care au murit la 11 septembrie, sta pe pragul depresiei din cauza senzatiei de neputinta si inutilitate. Se apuca sa scrie un blog in care isi propune ca intr-un an de zile sa gateasca toate retetele din cartea Juliei Child. Cum se intampla adesea in America, proiectul aduna suporteri nebanuiti si Julie devine celebra.

De remarcat ca ambele personaje au avut suportul incredibil al sotilor lor, lucru pe care nu stiu cum sa-l comentez, dat fiind ca filmul e facut dupa intamplari reale. Daca ar fi fost fictiune pura as fi zis ca barbatii din film erau rodul imaginatiei femeii scenarist si regizor Nora Ephrons. Inca o dovada a faptului ca filmul nu e o fictiune siropoasa e ca finalul te lasa cumva in asteptare, ca viata…

Daca n-aveti ce face intr-o seara, nu va merge antena satelit, nu va prieste nicio carte si ploua afara, va recomand „Julie si Julia”. O sa va placa.

Tags: , , , ,

3 Responses to “Gaseste-ti un scop in viata” Subscribe

  1. Monica 24/06/2010 at 19:58 #

    Vai ce mi-a placut filmul asta. Meryl Streep oricum e preferata mea, dar a jucat asa frumos aici! Si Stanley Tucci a jucat bine, desi nu avea cum sa nu-ti placa de el, ca doar avea rolul unui sot excelent 🙂

  2. eugenie 25/06/2010 at 18:04 #

    merci de recomandare 🙂 cred că e momentul potrivit să îl văd

    • Dollo 25/06/2010 at 19:05 #

      🙂 si daca te apuci de gatit dupa Sanda Marin imi dai mie primul interviu in exclusivitate 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist