Gaseste-ti un scop in viata

Daca esti debusolat gandeste-te la ce-ti place cel mai mult si apuca-te sa faci treaba aia cu toata convingerea. Pe drum vei descoperi ca viata e minunata. Sau nu.

Un film amuzant, usurel si cu mesaj clar: daca esti debusolat gandeste-te la ce-ti place cel mai mult si apuca-te sa faci treaba aia cu toata convingerea. Pe drum vei descoperi ca viata e minunata. Sau nu. Oricum, macar pentru o vreme vei avea o ocupatie care sa te distraga de la gandul obsesiv ca nu esti bun de nimic, in timp ce generatia ta trece pe langa tine cu viteza.

„Julie si Julia” e un film despre femeia la 30-40 de ani si cautarile ei, in doua epoci diferite: 1950 si 2002. E despre ce inseamna sa ai un idol si sa faci ceva cu pasiune si cum iti schimba asta optica si psihicul. Mie mi-a placut, mai ales ca ma identific intr-o oarecare masura cu Julie, la fel ca multe femei contemporane mie, nemultumite de viata profesionala, si in cautare de sens.

Julia Child – Meryl Streep – este sotia unui diplomat american la Paris, in anii 40-50. Acolo descopera ca ii place mancarea frantuzeasca si decide sa invete sa gateasca french. Din asta iese o carte, cu greu, dupa multi ani, dar care devine un best seller in America.

Dupa 50 de ani, Julie Powell – Amy Adams – o tanara de 30 de ani care lucreaza zilnic „intr-un cub” al unei corporatii care trateaza cu victimele si familiile celor care au murit la 11 septembrie, sta pe pragul depresiei din cauza senzatiei de neputinta si inutilitate. Se apuca sa scrie un blog in care isi propune ca intr-un an de zile sa gateasca toate retetele din cartea Juliei Child. Cum se intampla adesea in America, proiectul aduna suporteri nebanuiti si Julie devine celebra.

De remarcat ca ambele personaje au avut suportul incredibil al sotilor lor, lucru pe care nu stiu cum sa-l comentez, dat fiind ca filmul e facut dupa intamplari reale. Daca ar fi fost fictiune pura as fi zis ca barbatii din film erau rodul imaginatiei femeii scenarist si regizor Nora Ephrons. Inca o dovada a faptului ca filmul nu e o fictiune siropoasa e ca finalul te lasa cumva in asteptare, ca viata…

Daca n-aveti ce face intr-o seara, nu va merge antena satelit, nu va prieste nicio carte si ploua afara, va recomand „Julie si Julia”. O sa va placa.

Tags: , , , ,

3 Responses to “Gaseste-ti un scop in viata” Subscribe

  1. Monica 24/06/2010 at 19:58 #

    Vai ce mi-a placut filmul asta. Meryl Streep oricum e preferata mea, dar a jucat asa frumos aici! Si Stanley Tucci a jucat bine, desi nu avea cum sa nu-ti placa de el, ca doar avea rolul unui sot excelent 🙂

  2. eugenie 25/06/2010 at 18:04 #

    merci de recomandare 🙂 cred că e momentul potrivit să îl văd

    • Dollo 25/06/2010 at 19:05 #

      🙂 si daca te apuci de gatit dupa Sanda Marin imi dai mie primul interviu in exclusivitate 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.