Nu există viață după moarte. Doar acatiste

Cercetătorii sugerează că misterioasele senzații povestite de pacienții reveniți din pragul morții – cum că merg către o lumină sau plutesc deasupra propriului corp sau chiar că văd personaje religioase – nu sunt decât niște descărcări electrice ale creierului privat de oxigen

Oamenii de știință mai dau, din când în când, câte un cot în burtă bisericii, atunci când nu participă, pioși, la întâlnirile armonioase în care se discută dualist despre coexistența pașnică a religiei cu știința. Ultimul exemplu se află în TimesOnline, care susține blasfemic că nu există viață după moarte, ci doar niște furtuni electrice în creierele ce se zbat în pragul morții, fără oxigen.

Doctorii citați de amintitul site cred că ar fi descoperit cauza experiențelor spirituale povestite de oamenii care au revenit din moartea clinică. Cercetătorii sugerează că misterioasele senzații povestite de pacienții reveniți din pragul morții – cum că merg către o lumină sau plutesc deasupra propriului corp sau chiar că văd personaje religioase – nu sunt decât niște descărcări electrice ale creierului privat de oxigen.

„Credem că experiențele din pragul morții ar putea fi cauzate de o descărcare electrică a creierului privat de oxigen”, zice doctorul Lakhmir Chawla, de la George Washington University medical centre in Washington. „Pe masură că fluxul sanguin către creier scade, la fel și nivelul oxigenului, celulele creierului emit ultimele impulsuri electrice. Începe într-o parte a creierului și se răspândește în cascadă în restul creierului. Iar asta poate da oamenilor niște senzații mentale foarte vii”, a continuat același doctor.

Chawla a folosit în cercetarea lui un electroencefalograf ca să monitorizeze mai mulți pacienți aflați în pragul morții. Scopul medical al cercetării nu a fost, însă, stabilirea cu certitudine a existenței vieții de după moarte, ci asigurarea că bolnavii de cancer sau inimă sunt suficient de sedați în ultimele clipe ale vieții și nu suferă o moarte prea dureroasă. Totuși, dincolo de acest scop în sine, doctorul a constatat că înainte de moarte pacienții trec printr-o scurtă tulburare cerebrală ce durează între 30 de secunde și trei minute.

Rezultatul cercetărilor doctorului Chawla a fost publicat în Jurnalul de Medicină Paliativă și se consideră a fi primul care sugerează că experiențele din pragul morții au cauze fiziologice. Deși în studiul publicat sunt descrise doar ultimele momente ale catorva pacienți, Chawla spune că a asistat la decesele a cel puțin 50 de oameni care ar fi trecut fix prin aceleași stări.

Alte studii arată că 15-20% dintre oamenii care au trecut printr-un stop cardiac și prin moarte clinică au povestit după amintiri clare și chiar întâmplări petrecute în timpul întâlnirii lor cu moartea.

Doctorul Sam Parnia, de la Cornell Medical Center in New York, a făcut în Marea Britanie o cercetare despre starea de conștiență din timpul resuscitării. Parnia privește cu precauție rezultatul cercetării concurente a lui Chawla, spunând că nu există totuși nicio dovadă că descărcările electrice din creier ar fi generate de momentul morții. „De vreme ce toți pacienții sunt morți nu putem spune ce au experimentat până la sfârșit”, zice pe bună dreptate Parnia. „Noi vedem moartea ca pe un moment, dar de fapt este un process ce poate fi reversibil cu ajutorul medicinei moderne. Moartea începe când inima se oprește, dar putem să o readucem la viață, câteodată și după 3-4 ore, dacă corpul a fost ținut la rece”, susține Parnia, care crede că abia atunci s-ar putea cerceta ce au pățit oamenii readuși la viață, dacă aceștia și-ar mai aminti ceva.

Cei care trec printr-o moarte clinică, totuși, continuă să-și trăiască viețile altfel decât până atunci. Un studiu făcut în Olanda, în 2001, și publicat în jurnalul medical The Lancet, a monitorizat 344 de pacienți care au suferit infarcturi, 18% dintre ei având și experiențe din pragul morții. Cercetătorii spun că supraviețuitorii și-au petrecut anii următori din viață fiind mai fericiți, altruiști, temându-se mai puțin de moarte și mai puțin materialiști.

Ceilalţi, aş adăuga eu, continuă să îngraşe conturile bisericilor cu acatiste şi pomeni. Atâta vreme cât cercetările astea au statut de ştiri din Almanahul Anticipaţia nu poţi fi niciodată suficient de precaut cu viitoarea ta viaţă şi prosperitate de după moarte, nu?

Ca o concluzie, Chawla promite că nu va lăsa lucrurile aici, ci își va continua studiul folosind aparatură mai performantă.

Etichete: ,

2 comentarii la “Nu există viață după moarte. Doar acatiste” Subscribe

  1. Andreea 03/06/2010 at 17:29 #

    Apropo de cei care mai apoi traiesc mai "altruiști și mai puțin materialiști", propun ca totii alesii si guvernantii nostri sa treaca obligatoriu printr-o experienta de prag de moarte inaintea inceperii mandatului.

    • Dollo 03/06/2010 at 20:37 #

      Pai le cere Basescu acuma sa lase afacerile cu statul daca mai vor in politica. Cred ca asta echivaleaza cu o moarte clinica un pic 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.