Nu există viață după moarte. Doar acatiste

Cercetătorii sugerează că misterioasele senzații povestite de pacienții reveniți din pragul morții – cum că merg către o lumină sau plutesc deasupra propriului corp sau chiar că văd personaje religioase – nu sunt decât niște descărcări electrice ale creierului privat de oxigen

Oamenii de știință mai dau, din când în când, câte un cot în burtă bisericii, atunci când nu participă, pioși, la întâlnirile armonioase în care se discută dualist despre coexistența pașnică a religiei cu știința. Ultimul exemplu se află în TimesOnline, care susține blasfemic că nu există viață după moarte, ci doar niște furtuni electrice în creierele ce se zbat în pragul morții, fără oxigen.

Doctorii citați de amintitul site cred că ar fi descoperit cauza experiențelor spirituale povestite de oamenii care au revenit din moartea clinică. Cercetătorii sugerează că misterioasele senzații povestite de pacienții reveniți din pragul morții – cum că merg către o lumină sau plutesc deasupra propriului corp sau chiar că văd personaje religioase – nu sunt decât niște descărcări electrice ale creierului privat de oxigen.

„Credem că experiențele din pragul morții ar putea fi cauzate de o descărcare electrică a creierului privat de oxigen”, zice doctorul Lakhmir Chawla, de la George Washington University medical centre in Washington. „Pe masură că fluxul sanguin către creier scade, la fel și nivelul oxigenului, celulele creierului emit ultimele impulsuri electrice. Începe într-o parte a creierului și se răspândește în cascadă în restul creierului. Iar asta poate da oamenilor niște senzații mentale foarte vii”, a continuat același doctor.

Chawla a folosit în cercetarea lui un electroencefalograf ca să monitorizeze mai mulți pacienți aflați în pragul morții. Scopul medical al cercetării nu a fost, însă, stabilirea cu certitudine a existenței vieții de după moarte, ci asigurarea că bolnavii de cancer sau inimă sunt suficient de sedați în ultimele clipe ale vieții și nu suferă o moarte prea dureroasă. Totuși, dincolo de acest scop în sine, doctorul a constatat că înainte de moarte pacienții trec printr-o scurtă tulburare cerebrală ce durează între 30 de secunde și trei minute.

Rezultatul cercetărilor doctorului Chawla a fost publicat în Jurnalul de Medicină Paliativă și se consideră a fi primul care sugerează că experiențele din pragul morții au cauze fiziologice. Deși în studiul publicat sunt descrise doar ultimele momente ale catorva pacienți, Chawla spune că a asistat la decesele a cel puțin 50 de oameni care ar fi trecut fix prin aceleași stări.

Alte studii arată că 15-20% dintre oamenii care au trecut printr-un stop cardiac și prin moarte clinică au povestit după amintiri clare și chiar întâmplări petrecute în timpul întâlnirii lor cu moartea.

Doctorul Sam Parnia, de la Cornell Medical Center in New York, a făcut în Marea Britanie o cercetare despre starea de conștiență din timpul resuscitării. Parnia privește cu precauție rezultatul cercetării concurente a lui Chawla, spunând că nu există totuși nicio dovadă că descărcările electrice din creier ar fi generate de momentul morții. „De vreme ce toți pacienții sunt morți nu putem spune ce au experimentat până la sfârșit”, zice pe bună dreptate Parnia. „Noi vedem moartea ca pe un moment, dar de fapt este un process ce poate fi reversibil cu ajutorul medicinei moderne. Moartea începe când inima se oprește, dar putem să o readucem la viață, câteodată și după 3-4 ore, dacă corpul a fost ținut la rece”, susține Parnia, care crede că abia atunci s-ar putea cerceta ce au pățit oamenii readuși la viață, dacă aceștia și-ar mai aminti ceva.

Cei care trec printr-o moarte clinică, totuși, continuă să-și trăiască viețile altfel decât până atunci. Un studiu făcut în Olanda, în 2001, și publicat în jurnalul medical The Lancet, a monitorizat 344 de pacienți care au suferit infarcturi, 18% dintre ei având și experiențe din pragul morții. Cercetătorii spun că supraviețuitorii și-au petrecut anii următori din viață fiind mai fericiți, altruiști, temându-se mai puțin de moarte și mai puțin materialiști.

Ceilalţi, aş adăuga eu, continuă să îngraşe conturile bisericilor cu acatiste şi pomeni. Atâta vreme cât cercetările astea au statut de ştiri din Almanahul Anticipaţia nu poţi fi niciodată suficient de precaut cu viitoarea ta viaţă şi prosperitate de după moarte, nu?

Ca o concluzie, Chawla promite că nu va lăsa lucrurile aici, ci își va continua studiul folosind aparatură mai performantă.

Tags: ,

2 Responses to “Nu există viață după moarte. Doar acatiste” Subscribe

  1. Andreea 03/06/2010 at 17:29 #

    Apropo de cei care mai apoi traiesc mai "altruiști și mai puțin materialiști", propun ca totii alesii si guvernantii nostri sa treaca obligatoriu printr-o experienta de prag de moarte inaintea inceperii mandatului.

    • Dollo 03/06/2010 at 20:37 #

      Pai le cere Basescu acuma sa lase afacerile cu statul daca mai vor in politica. Cred ca asta echivaleaza cu o moarte clinica un pic 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor