Nu există viață după moarte. Doar acatiste

Cercetătorii sugerează că misterioasele senzații povestite de pacienții reveniți din pragul morții – cum că merg către o lumină sau plutesc deasupra propriului corp sau chiar că văd personaje religioase – nu sunt decât niște descărcări electrice ale creierului privat de oxigen

Oamenii de știință mai dau, din când în când, câte un cot în burtă bisericii, atunci când nu participă, pioși, la întâlnirile armonioase în care se discută dualist despre coexistența pașnică a religiei cu știința. Ultimul exemplu se află în TimesOnline, care susține blasfemic că nu există viață după moarte, ci doar niște furtuni electrice în creierele ce se zbat în pragul morții, fără oxigen.

Doctorii citați de amintitul site cred că ar fi descoperit cauza experiențelor spirituale povestite de oamenii care au revenit din moartea clinică. Cercetătorii sugerează că misterioasele senzații povestite de pacienții reveniți din pragul morții – cum că merg către o lumină sau plutesc deasupra propriului corp sau chiar că văd personaje religioase – nu sunt decât niște descărcări electrice ale creierului privat de oxigen.

„Credem că experiențele din pragul morții ar putea fi cauzate de o descărcare electrică a creierului privat de oxigen”, zice doctorul Lakhmir Chawla, de la George Washington University medical centre in Washington. „Pe masură că fluxul sanguin către creier scade, la fel și nivelul oxigenului, celulele creierului emit ultimele impulsuri electrice. Începe într-o parte a creierului și se răspândește în cascadă în restul creierului. Iar asta poate da oamenilor niște senzații mentale foarte vii”, a continuat același doctor.

Chawla a folosit în cercetarea lui un electroencefalograf ca să monitorizeze mai mulți pacienți aflați în pragul morții. Scopul medical al cercetării nu a fost, însă, stabilirea cu certitudine a existenței vieții de după moarte, ci asigurarea că bolnavii de cancer sau inimă sunt suficient de sedați în ultimele clipe ale vieții și nu suferă o moarte prea dureroasă. Totuși, dincolo de acest scop în sine, doctorul a constatat că înainte de moarte pacienții trec printr-o scurtă tulburare cerebrală ce durează între 30 de secunde și trei minute.

Rezultatul cercetărilor doctorului Chawla a fost publicat în Jurnalul de Medicină Paliativă și se consideră a fi primul care sugerează că experiențele din pragul morții au cauze fiziologice. Deși în studiul publicat sunt descrise doar ultimele momente ale catorva pacienți, Chawla spune că a asistat la decesele a cel puțin 50 de oameni care ar fi trecut fix prin aceleași stări.

Alte studii arată că 15-20% dintre oamenii care au trecut printr-un stop cardiac și prin moarte clinică au povestit după amintiri clare și chiar întâmplări petrecute în timpul întâlnirii lor cu moartea.

Doctorul Sam Parnia, de la Cornell Medical Center in New York, a făcut în Marea Britanie o cercetare despre starea de conștiență din timpul resuscitării. Parnia privește cu precauție rezultatul cercetării concurente a lui Chawla, spunând că nu există totuși nicio dovadă că descărcările electrice din creier ar fi generate de momentul morții. „De vreme ce toți pacienții sunt morți nu putem spune ce au experimentat până la sfârșit”, zice pe bună dreptate Parnia. „Noi vedem moartea ca pe un moment, dar de fapt este un process ce poate fi reversibil cu ajutorul medicinei moderne. Moartea începe când inima se oprește, dar putem să o readucem la viață, câteodată și după 3-4 ore, dacă corpul a fost ținut la rece”, susține Parnia, care crede că abia atunci s-ar putea cerceta ce au pățit oamenii readuși la viață, dacă aceștia și-ar mai aminti ceva.

Cei care trec printr-o moarte clinică, totuși, continuă să-și trăiască viețile altfel decât până atunci. Un studiu făcut în Olanda, în 2001, și publicat în jurnalul medical The Lancet, a monitorizat 344 de pacienți care au suferit infarcturi, 18% dintre ei având și experiențe din pragul morții. Cercetătorii spun că supraviețuitorii și-au petrecut anii următori din viață fiind mai fericiți, altruiști, temându-se mai puțin de moarte și mai puțin materialiști.

Ceilalţi, aş adăuga eu, continuă să îngraşe conturile bisericilor cu acatiste şi pomeni. Atâta vreme cât cercetările astea au statut de ştiri din Almanahul Anticipaţia nu poţi fi niciodată suficient de precaut cu viitoarea ta viaţă şi prosperitate de după moarte, nu?

Ca o concluzie, Chawla promite că nu va lăsa lucrurile aici, ci își va continua studiul folosind aparatură mai performantă.

Etichete: ,

2 comentarii la “Nu există viață după moarte. Doar acatiste” Subscribe

  1. Andreea 03/06/2010 at 17:29 #

    Apropo de cei care mai apoi traiesc mai "altruiști și mai puțin materialiști", propun ca totii alesii si guvernantii nostri sa treaca obligatoriu printr-o experienta de prag de moarte inaintea inceperii mandatului.

    • Dollo 03/06/2010 at 20:37 #

      Pai le cere Basescu acuma sa lase afacerile cu statul daca mai vor in politica. Cred ca asta echivaleaza cu o moarte clinica un pic 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?