Prajitura cu „vii şi ne”

Va cocotati in visin, culegeti juma de kil, le scobiti de samburi, le dati un pic prin faina, le asezati usor pe aluatul de pandispan cu nuca si asteptati sa se coaca. La final merge cu o cafea sau o limonada rece.

Prima senzatie – dulce. A doua – acrisor. A treia – nuca. A patra – amestec pandișpan pufos, dulce acrisor, cu urme de nuca si stafide. Plus o gura de cafea amaruie, cu un strop de lapte si o picatura de miere, si gata micul dejun. Va invit la o prajitura cu vişine facuta, cum altfel, de celebra mea mama.Mama face prajitura asta de pe vremea lui Ceausescu, cand aparuse bancul cu „vii şi ne”. Daca nu-l stiti n-ati pierdut nimic, dar o sa pierdeti mult daca nu incercati prajitura cu vişine a mamei. Asadar:

Ingrediente:  8-10 oua, doua cani cu zahar, doua cani jumate cu faina, 8-10 linguri cu ulei, arome dupa gust (coji de portocala, un pic de vanilie, un strop de rom etc), o jumatate de kg de visine scobite de samburi, 20 de nuci cojite si tocate, si o mana de stafide.

Cum se procedeaza: se separa albusurile si se bat pana cand se intaresc. Se toarna peste ele zaharul topit inainte, pe foc mic. Galbenusurile, frecate si ele cu o lingurita de sare si cu aromele, se toarna peste albusurile batute si amestecate cu zaharul. Peste toate se toarna – in ploaie – faina, numai doua cani. Jumatatea de cana cu faina ramasa o amestecati cu nucile tocate si abia apoi le puneti si pe ele in compozitie.

Ponturi: luati aminte la doua aspecte foarte importante ale retetei. Ca sa va iasa un pandispan pufos, nu amestecati zaharul netopit peste albusuri, ci topiti-l intai cat sa fie ca un sirop. In felul asta albusurile vor ramane ca o spuma chiar si dupa ce se adauga zaharul in ele. Al doilea secret este amestecatul nucilor cu faina inainte de a le turna in compozitie. Daca nu le amestecati cu faina ele se vor face cocoloase si se vor duce la fundul tavii, n-o sa stea imprastiate uniform prin pandispan. Jumatate din acest truc trebuie aplicat si visinelor care se aseaza la final peste prajitura.

Asadar, folositi o tava mare, cu pereti inalti, ca in imagine. O ungeti cu unt sau margarina si o tapetati cu faina. Apoi turnati compozitia in tava si o uniformizati. La final o acoperiti cu visinele inmuitate pe jumatate in faina, astfel incat sa nu se duca toate la fund. Initial trebuie sa arate ca o tarta cu fructe. Puteti pune visinele una langa alta, ca un covoras, nu vor ramane toate la suprafata, dar rezultatul va fi satisfacator.

Cuptorul, incins in prealabil la 200 de grade. Bagati tava cu compozitia si o tineti inauntru timp de 45 de minute – o ora, la maximum 175 de grade. Spre final incercati burta praiturii cu paiul – cum v-am mai invatat la negresa – si daca in interior nu e coapta o mai lasati un pic, dar aveti grija sa ii bagati sub tava o alta tava de aragaz, astfel incat focul sa fie mai slab de jos in sus, ca sa nu se arda pe fund. Ma rog, si daca se arde, puteti curata crusta la final, cand o asezati in farfurie. Nu vede nimeni 😉

Cea mai buna varianta a prajiturii cu visine este asta facuta vara, cu visine proaspete. Exista si reteta cu visinele din compot sau visinata, dar aia se poate face in orice perioada a anului, si nu are prospetimea celei de vara. Parerea mea!

Tags: , ,

2 Responses to “Prajitura cu „vii şi ne”” Subscribe

  1. Monica 20/06/2010 at 13:10 #

    Ah, îmi făcea și mama prăjitură de-asta când stăteam cu ea. Răsfățul meu preferat 🙂

  2. George Lacatus 21/06/2010 at 02:55 #

    dom'le, pana nu-mi dati sa incerc, ca sa vad cum e, o sa consider ca ma descremenati. parerea mea. :)))

Leave a Reply

Oldies but goldies

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.