Prajitura cu „vii şi ne”

Va cocotati in visin, culegeti juma de kil, le scobiti de samburi, le dati un pic prin faina, le asezati usor pe aluatul de pandispan cu nuca si asteptati sa se coaca. La final merge cu o cafea sau o limonada rece.

Prima senzatie – dulce. A doua – acrisor. A treia – nuca. A patra – amestec pandișpan pufos, dulce acrisor, cu urme de nuca si stafide. Plus o gura de cafea amaruie, cu un strop de lapte si o picatura de miere, si gata micul dejun. Va invit la o prajitura cu vişine facuta, cum altfel, de celebra mea mama.Mama face prajitura asta de pe vremea lui Ceausescu, cand aparuse bancul cu „vii şi ne”. Daca nu-l stiti n-ati pierdut nimic, dar o sa pierdeti mult daca nu incercati prajitura cu vişine a mamei. Asadar:

Ingrediente:  8-10 oua, doua cani cu zahar, doua cani jumate cu faina, 8-10 linguri cu ulei, arome dupa gust (coji de portocala, un pic de vanilie, un strop de rom etc), o jumatate de kg de visine scobite de samburi, 20 de nuci cojite si tocate, si o mana de stafide.

Cum se procedeaza: se separa albusurile si se bat pana cand se intaresc. Se toarna peste ele zaharul topit inainte, pe foc mic. Galbenusurile, frecate si ele cu o lingurita de sare si cu aromele, se toarna peste albusurile batute si amestecate cu zaharul. Peste toate se toarna – in ploaie – faina, numai doua cani. Jumatatea de cana cu faina ramasa o amestecati cu nucile tocate si abia apoi le puneti si pe ele in compozitie.

Ponturi: luati aminte la doua aspecte foarte importante ale retetei. Ca sa va iasa un pandispan pufos, nu amestecati zaharul netopit peste albusuri, ci topiti-l intai cat sa fie ca un sirop. In felul asta albusurile vor ramane ca o spuma chiar si dupa ce se adauga zaharul in ele. Al doilea secret este amestecatul nucilor cu faina inainte de a le turna in compozitie. Daca nu le amestecati cu faina ele se vor face cocoloase si se vor duce la fundul tavii, n-o sa stea imprastiate uniform prin pandispan. Jumatate din acest truc trebuie aplicat si visinelor care se aseaza la final peste prajitura.

Asadar, folositi o tava mare, cu pereti inalti, ca in imagine. O ungeti cu unt sau margarina si o tapetati cu faina. Apoi turnati compozitia in tava si o uniformizati. La final o acoperiti cu visinele inmuitate pe jumatate in faina, astfel incat sa nu se duca toate la fund. Initial trebuie sa arate ca o tarta cu fructe. Puteti pune visinele una langa alta, ca un covoras, nu vor ramane toate la suprafata, dar rezultatul va fi satisfacator.

Cuptorul, incins in prealabil la 200 de grade. Bagati tava cu compozitia si o tineti inauntru timp de 45 de minute – o ora, la maximum 175 de grade. Spre final incercati burta praiturii cu paiul – cum v-am mai invatat la negresa – si daca in interior nu e coapta o mai lasati un pic, dar aveti grija sa ii bagati sub tava o alta tava de aragaz, astfel incat focul sa fie mai slab de jos in sus, ca sa nu se arda pe fund. Ma rog, si daca se arde, puteti curata crusta la final, cand o asezati in farfurie. Nu vede nimeni 😉

Cea mai buna varianta a prajiturii cu visine este asta facuta vara, cu visine proaspete. Exista si reteta cu visinele din compot sau visinata, dar aia se poate face in orice perioada a anului, si nu are prospetimea celei de vara. Parerea mea!

Etichete: , ,

2 comentarii la “Prajitura cu „vii şi ne”” Subscribe

  1. Monica 20/06/2010 at 13:10 #

    Ah, îmi făcea și mama prăjitură de-asta când stăteam cu ea. Răsfățul meu preferat 🙂

  2. George Lacatus 21/06/2010 at 02:55 #

    dom'le, pana nu-mi dati sa incerc, ca sa vad cum e, o sa consider ca ma descremenati. parerea mea. :)))

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.