Romania la negru nu cunoaste criza

Adevarata clasa de mijloc a Romaniei traieste bine in ciuda crizei, oferind servicii indispensabile, pe bani negri, acelora care se incapataneaza sa munceasca legal, cu carte de munca

O invatatoare de la o scoala din Bucuresti castiga lunar peste 2000 de euro bani negri. Parintii copiilor din clasa de care raspunde ii platesc lunar cate 100 de euro de copil, ca sa aiba grija de ei timp de doua ore dupa ce se termina oficial cursurile. Asta inseamna ca in loc sa fie libera de la ora 12, ea isi mai increteste creierii cu ei inca doua ore.

„Tovarasa”

Nu e lucru usor sa lucrezi cu copiii, dar parca treaba devine suportabila cand iti intra in buzunar niste bani frumosi, de care nu te intreaba nimeni cum i-ai facut. Un prieten de-al meu – tatal unuia dintre cei 20 de copii de care „tovarasa” are grija dupa cursuri – admite ca nu prea e corect ce face femeia, dar mai spune si ca ilegalitatea asta ii salveaza ziua, in care mai poate sa faca si el ceva pana cand trebuie sa ajunga sa ia copilul de la scoala. Omul are o firma care abia se taraie prin economia de suprafata, iar nevasta ii lucreaza, zi lumina, intr-o multinationala. Invatatoarea fiului lor castiga per total mai bine decat ei doi la un loc.

Florareasa

Tot pentru tovarasele invatatoare se cumpara acum in draci flori, pentru serbarile de sfarsit de an scolar. Din chioscurile de termopan, care au ocupat toate trotuarele din Bucuresti, floraresele – care se plangeau la primarie acum cativa ani ca nu au cum sa dea bon fiscal la clienti dintr-o taraba fara curent electric – folosesc acum beneficiile progresului floraristic doar pentru aerul conditionat si eventual televizorul care difuzeaza telenovele dintr-o antena parabolica. Nici urma de casa de marcat. Florile se vand in continuare la negru. Cand am intrebat-o pe una de la Unirea de bon fiscal mi-a pus o carte de vizita in mana si mi-a zis ca imi da daca ii aduc o comanda mare. Altfel, ea lucreaza cu marfa perisabila…

Vasile

In cartierul meu sunt trei magazine de tip „butic”. Doua in apartamente de la parterul blocurilor, transformate in pravalii cu scara, unul mai parvenit, amenajat intr-o vila pe care Vasile, proprietarul, si-a facut-o acum cativa ani pe un teren smuls din parculetul dintre blocuri. Vasile, candva si el buticar de parter de bloc, a avut avantajul intaietatii. A pus ban pe ban vanzand bere si apa minerala inr-o vreme in care n-avea concurenta in cartier, si acum are omul vila cu trei etaje intre aceleasi blocuri, un Volvo de familie, un SUV, o dubita Mercedes pentru transport marfa, si cativa angajati pentru a tine deschis non-stop-ul care-i poarta numele. Toata lumea din cartier – si sunt cateva zeci de blocuri – cumpara diverse de la Vasile si de la concurenta lui. Nimeni nu primeste bon. Desi teoretic magazinele sunt autorizate, dar cine sta sa verifice cata marfa au rulat ele? Politistii le sunt paznici credinciosi. Pentru o bere, o cafea sau alte „maruntisuri”, masina politiei din cartier face zilnic ture pe stradutele aglomerate cu masini parcate pe trotuare.

Nu-i vorba ca si la piata daca te duci, tot nu-ti da nimeni patrunjelul cu bon fiscal. Iar de pe urma acestei tranzactii castiga si taranul care a udat patrunjelul, si intermediarul care i l-a luat pe nimic, ca sa ia apoi pielea de pa tine, orasean, cand te duci la piata.

Dentista

Mama se duce la dentist de ceva vreme. Pana acum a ramas fara cativa dinti, niste nervi (la propriu si la figurat) si cateva milioane. Fara chitanta sau durere. Cabinetul e tot intr-un bloc, la parter, doctorita e draguta, tarifele cam la jumatate fata de un cabinet de firma in care primesti si bon si poti sa platesti cu cardul. Mama, fiind pensionara, nu si-ar permite sa frecventeze un stomatolog „de firma”, asa ca se multumeste cu unul semilegal.

Popii, manelistii, proprietarii

Si astea sunt doar cateva exemple de viata la negru in Romania. Putem continua, fireste, cu nuntile si botezurile la care se canta la negru, se da dar la negru, se platesc bani frumosi la popa ca sa te „binecuvanteze” sau sa te bage in groapa, fara chitante. Cu complexul Europa – zis si Dragonul Rosu in termeni molangistici – care ia foc periodic ori de cate ori mai trebuie reglate niste conturi, dar renaste spectaculos de fiecare data din cenusa. Cu apartamentele inchiriate la negru pentru ca proprietarul n-are niciun interes sa imparta cu statul castigul, iar chiriasul vrea sa iasa mai ieftin cu chiria.

Fructele dulci ale vietii la negru

Toate sunt parte din viata noastra cotidiana. Toti traim si contribuim mai mult sau mai putin la aceasta asa zisa economie gris. Romania e aparent in criza, dar in realitate sta bine merci pe castiguri ilicite. Iar cele mai bune dovezi ca lucrurile stau inca bine in partea asta de economie se vad si la televizor, acolo unde ne place multora sa cascam ochii si sa ne ambalam: pe litoralul romanesc cele mai afectate de lipsa de turisti sunt hotelurile de 2 si 3 stele, in schimb cele care nu resimt deloc criza sunt alea de 4-5 stele, zice ProTV. In timp ce vanzarile de masini au scazut la mai putin de jumatate fata de 2009, bolizii de lux se vand in continuare bine, zice acelasi ProTV. Poate nu cumpara chiar Ferrari alde Vasile, florareasa sau invatatoarea intreprinzatoare, dar acolo deja vorbim de segmentul de top al economiei negre, ala de care beneficiaza din plin pitiponcii de bani gata, adica schimbul de maine al actualei clase politice si de afaceri. Romania la negru inca mai are resurse ca sa-si pastreze stilul de viata, si va avea in continuare atat timp cat presteaza servicii indispensabile catre platitori.

Ai carte de munca, ai parte de impozite

Si pentru ca cineva trebuie sa plateasca si facturile, au ramas doar aia care traiesc din salariu. Cei care au ca unica sursa de venit leafa lunara, aceasta categorie exclusivista a economiei nationale, platesc facturile reale, pensiile, creditele FMI.Desi ne amagim ca noi, salariatii, pe alocuri si intelectuali, formam patura de mijloc a tarii, in realitate ei sunt aceasta patura: alde Vasile, florareasa, invatatoarea, intermediarul din piata, evazionistul din Europa. Si in ciuda stilului semi-ilegal de viata si munca, si Vasile, si invatatoarea, si pietarii, popii, manelistii, pitiponcii, toti vor veni, cand le vor suna anii pensionarii, sa ceara  rente de la stat. Acolo unde azi contribuie cu salariul minim pe economie, cat sa pastreze niste aparente de legalitate. Poate ca ei nu se vor plange atunci, cum o fac pensionarii de azi, pentru ca vor fi avut chibzuinta, intre timp, sa-si puna la saltea parte din castigurile negre de azi. Dar ma tem ca atunci se va subtia si mai mult patura asta sclavagista care le plateste pensiile, pentru ca nu vor mai fi mamele alea care sa-si invete copiii de bine: „invata mama, ca sa ai si tu parte de o carte de munca!”.

Etichete: , , , ,

7 comentarii la “Romania la negru nu cunoaste criza” Subscribe

  1. Monica 14/06/2010 at 15:49 #

    Deocamdata, eu ma numar printre cei care-si platesc taxele, impozitele si toate minunile. A fost o vreme, imediat ce am decis sa lucrez ca freelancer, cand ma gandeam sa nu platesc nimic, pentru ca statul nu-mi ofera nimic in schimb. Dar ideile pe care mi le-au bagat ai mei in cap, privind corectitudinea, au fost mai puternice decat razvratirea mea.

    Acum sunt intr-o perioada cand citesc destul de mult despre statul minimal, despre posibilitatea eliminarii impozitelor si imi place tot mai tare ideea asta.

    Nu pot spune ca ii blamez pe cei care fac lucruri "la negru", pentru multi asta e singurul fel in care stiu sa se descurce. Dar daca o sa-i aud mai tarziu ca vor pensii de la stat, vor sa fie asistati social, vor sa le dea statul ceva, am sa-i intreb si eu cine cred ei ca e statul asta si cam ce au dat ei statului pentru ce vor sa primeasca in schimb. Pentru ca banii aia de pensii, alocatii si alte minuni vin de la noi, astia care suntem mai fraieri si cotizam la buget.

    Visez la o societate in care vom plati doar taxe modice, in care vom avea scoli si spitale private si ne vom putea alege unde si cat s aplatim, in care nu exista coruptie pentru ca nu prea exista bugetari, in care parlamentarii lucreaza pro-bono si in folosul cetaanului, in care ONG-urile chiar isi fac treaba si in care umanismul e singura politica.

    • Dollo 14/06/2010 at 19:57 #

      He, he, de vreme ce nu exista asa ceva nicaieri in lume – eu cel putin n-am auzit – inseamna ca astea vor ramane doar vise. Din pacate. Oricum, ca exercitiu e frumos 🙂

  2. Zâna Bună Ră 18/06/2010 at 21:43 #

    Aproape că doare să te gândești că ar putea exista o Românie fără lucrurile de care ai pomenit în postarea aceasta! :-). Visul Monicăi e tare frumos!

    • Dollo 18/06/2010 at 23:25 #

      Da, s-ar numi Germania! 🙂

  3. Adrian 20/07/2010 at 14:51 #

    Corect Dollo, cica "Fie painea cat de rea, tot mai buna-i in Germania" 😀

    • Dollo 20/07/2010 at 18:12 #

      Eu as avea si alte destinatii preferate, dar si Germania suna bine 🙂

  4. Serban Claudiu 28/06/2015 at 14:36 #

    Asa este.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.