Diferiti sau in randul lumii?

Vine vremea cand intelegi ca a fi altfel decat restul gloatei poate face diferenta intre a avea succes sau a vedea cum trec sansele pe langa tine. Problema apare cand constientizezi ca trebuie sa fii altfel, dar nu-ti trece deloc prin cap cum

In timp ce ma dadeam in leagan azi – am avut zece minute de pierdut in preajma unui parculet pentru copii – am auzit o mama admonestandu-si fetita: „de ce nu poti fi si tu ca ceilalti copii?”. Eram doua ciudate in parculetul ala: eu, ditamai vlajgana care-si strangea picioarele ca sa nu atinga pamantul, si fetita aia, care cine stie ce facuse de o scosese pe ma-sa din pepeni. Pe drum inapoi m-am gandit ca sunt doua cai pe care poti sa mergi in viată. Una iti e inoculata din timp, pe cealalta o descoperi daca ai noroc. Inca din copilarie ti se spune sa faci frumos, sa fii cuminte, sa te conformezi regulilor, sa te integrezi ca sa nu creezi probleme. Daca lucrurile merg bine, e posibil sa nu-ti pui niciodata problema celei de-a doua cai. Daca nu, vine vremea cand intelegi ca a fi altfel decat restul gloatei poate face diferenta intre a avea succes sau a vedea cum trec sansele pe langa tine. Problema apare cand constientizezi ca trebuie sa fii altfel, dar nu-ti trece deloc prin cap cum.

Eu sunt din categoria celor care s-au conformat intotdeauna regulilor. La gradinita am mancat tot si am dormit dupa amiaza, la scoala mi-am facut temele, n-am chiulit, am purtat bentita si matricola, la serviciu am fost constiincioasa, am muncit din convingerea ca salariul trebuie sa-l meriti, nu pentru ca te mana seful de la spate, in societate am platit intotdeauna pentru ce am consumat, m-am straduit sa nu incalc legile – atat cat se poate in Romania. Am fost ceea ce biserica propovaduieste „un om cu frica lui Dumnezeu”, si ceea ce mama numeste „o femeie in randul lumii”.

Nu mi-a fost greu sa fiu asa pentru ca sunt o fiinta de valoare medie: nici prea desteapta, nici prea proasta, nici prea frumoasa, nici prea urata. Unui copil crescut si educat in comunism, „a fi la fel ca ceilalti” i se punea zi de zi in orezul cu lapte si in salamul cu soia. Erai un numar matricol intr-o generatie numeroasa de decretei, o pozitie, de preferat deasupra liniei, pe o lista lunga de pretendenti la facultate. Mai tarziu erai inca un fiu de nadejde al patriei, care indeplinea planul. Daca urmai toate aceste trepte, patria era recunoscatoare si te lasa in pace, sa fii cetateanul ei x.

Ca individ in societatea moderna nu te dezici de obiceiurile formate in copilarie. De ce ai face-o? In continuare trebuie sa fii cetateanul mediu caruia i se potrivesc toate uniformele societatii: sa mergi zilnic la serviciu, sa faci rate la banca, sa aspiri la o casa, la o masina la o vacanta. Sa te mariti/insori sa faci un copil sa-l cresti si pe el in acelasi spirit ca sa ai de la cine astepta pensia mai tarziu. De ce? Pentru ca asa e „normal”. In plus, inca sunt multi in jurul tau care asteapta asta de la tine. Iar obisnuinta de a aspira la toate lucrurile astea e atat de mare incat te impiedica sa gandesti ca ar putea sa existe si alta cale.

Cum spuneam, daca ai noroc, tipul responsabil cu distribuirea rolurilor in viata n-o sa te treaca la categoria „roluri de compozitie”, asa ca o sa pilesti linistit la saiba ta pana cand ti se trage cortina. Daca, insa, nimeresti intr-un domeniu in care e inflatie de saibe, se intampla o criza mondiala, traversezi o curba de sacrificiu, se duce dracului lumea pentru care te pregatisei.

Brusc nu mai inseamna nimic sa fii in randul lumii. Vei fi tu si un mare numar de outsideri pe care oprirea muzicii i-a prins fara scaun. Trebuie sa fii altfel, ca sa reusesti. Nimeni nu-ti preda lectia apartenentei la un rand de someri, de exemplu, iar daca te trezesti brusc acolo, desi ai respectat toate regulile anterioare, esti cu atat mai bulversat de rezultat. De acum incolo „de ce nu poti fi si tu ca toti ceilalati?” se transforma in „daca vrei sa reusesti trebuie sa te reinventezi!”. Sa ridice doua degete cine a auzit asta in ultima vreme! Cine a ramas somer si a vazut ca piata e plina de oameni care stiu sa faca ce stie si el, poate chiar mai bine. Cine a constatat abia acum ca frazele alea de lemn, preluate cu copy paste ca sa dea bine in CV – bun coechipier, perseverent, rezistent la munca in conditii de stres – se regasesc in 99% dintre CV-urile care baltesc pe site-urile de job-uri sau pe birourile tipilor de la HR.

Cand iti dai seama ca regula jocului s-a schimbat, tu deja ti-ai epuizat cartile. Sau ce mai ai e o mana moarta. Ca sa fii altfel, trebuia sa gandesti altfel de la inceput, sa fi fost antrenat de mic ca e bine sa fii altfel, sa intelegi valoarea lui „altfel” si s-o cultivi permanent, astfel incat si atunci cand o dai in bara sa stii ca asta nu e decat inca o experienta cu care esti oarecum obisnuit.

Trebuia, de fapt sa fi avut curaj, pentru ca in realitate nimeni nu te vrea altfel. Sistemul lucreaza ca sa te supuna, sa te normeze, sa te inregimenteze intr-o gramada. Parintii se roaga sa aiba un copil normal, ascultator, care sa nu le faca probleme, profesorii isi doresc elevi care sa ridice mana cuminti, nu sa se suie pe banca, sefii isi tin pe langa ei subalterni servili, societatea vrea cetateni supusi, platitori, care sa nu se revolta din te miri ce.

Si atunci, daca toate converg catre omul normat si normal, cum se face de ajungi la un moment dat ca te simti in mediul in care totul era normal pana atunci, ca si cand ai fi in leagan, cu picioarele stranse ca sa nu atingi pamantul? Si mai ales ce trebuie sa faci, dupa ce ai fost normal atata vreme, ca sa fii un pic altfel?

Daca simti ca nu te mai regasesti nicaieri, inseamna ca esti deja altfel sau e doar o iluzie menita acum, cand ti se cere sa fii altfel, sa te faca sa crezi ca esti cel mai prost din curtea scolii tocmai pentru ca nu esti in stare sa fii diferit?

Etichete: ,

5 comentarii la “Diferiti sau in randul lumii?” Subscribe

  1. Dragomir 14/07/2010 at 03:27 #

    Foarte buna observatia si simpatizez cu oamenii normalizati, dar ceea ce se intampla este defapt manifestarea unei probabilitati, una negativa pentru multi oameni "de rand". Faptul ca un individ accepta legile si investeste timp si bani in scoala, facultate, specializare, diplome, masterate, licente, acreditari, profesie… este doar un pariu foarte mare… care se face cu materie cenusie, cu creierul. Asa ca daca nu crezi ca acest organ se solidifica cumva in timpul vietii, atunci poti sa realizezi ca adaptarea, schimbarea, este mult mai accesibila decat crezi. Incepe de jos in sus: mancare, apoi restul nevoilor. E timpul sa reinceapa traditia agriculturii de weekend in Romania…

    Va scriu si niste citate din colectia mea, ca poate va inspira 🙂

    (engleza; e prea tarziu pentru traduceri)

    And still I am learning. — Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni

    The beautiful thing about learning is that no one can take it away from you. — B. B. King

    The best thing for being sad, replied Merlin, is to learn something. That's the only thing that never fails. You may grow old and trembling in your anatomies, you may lie awake at night listening to the disorder of your veins, you may miss your only love, you may see the world about you devastated by evil lunatics, or know your honour trampled in the sewers of baser minds. There is only one thing for it then – to learn. Learn why the world wags and what wags it. That is the only thing which the mind can never exhaust, never alienate, never be tortured by, never fear or distrust, and never dream of regretting. Learning is the only thing for you. Look what a lot of things there are to learn. — T. H. White (The Once and Future King, 1958) [online]

    Children want to learn to the degree that they are unable to distinguish learning from fun. They keep this attitude until we adults convince them that learning is not fun. — Glenn Doman

    – Furious activity is no substitute for understanding. – H. H. Williams

    “Learning never exhausts the mind" Leonardo da Vinci

    The ability to think straight, some knowledge of the past, some vision of the future, some skill to do useful service, some urge to fit that service into the well-being of the community – these are the most vital things education must try to produce. — Virginia Gildersleeve

    And so we discovered that education is not something which the teacher does, but that it is a natural process which develops spontaneously in the human being. — Maria Montessori

    Don't let schooling interfere with your education.

    Mark Twain

    The Founding Fathers in their wisdom decided that children were an unnatural strain on parents. So they provided jails called schools, equipped with tortures called an education.

    John Updike

    O lista mai lunga:

    ##############

    The tribal wisdom of the Dakota Indians, passed on from one generation to the next, says that when you discover that you are riding a dead horse, the best strategy is to dismount. But in modern business (and education and government) heavy investment or other considerations may encourage other strategies:

    Buying a stronger whip.

    Changing riders.

    Threatening the horse with termination.

    Appointing a committee to study the horse.

    Visiting other sites to see how they ride dead horses.

    Lowering the standards to include dead horses.

    Reclassifying the dead horse as "living-impaired."

    Hiring outside contractors to ride the dead horse.

    Harnessing several dead horses together to increase speed.

    Providing additional funding and/or training to increase the dead horse's performance.

    Doing a productivity study to see if lighter riders would improve the dead horse's performance.

    Declaring that the dead horse requires less overhead and therefore contributes more to the bottom line.

    Rewriting the expected performance requirements for all horses.

    Promoting the dead horse to management

  2. Dragomir 14/07/2010 at 15:35 #

    Si un clip foarte …realist:

    https://www.youtube.com/watch?v=u5um8QWWRvo&fe

    • Dollo 14/07/2010 at 16:14 #

      Intr-adevar, daca toti am gandi pozitiv si am fi astfel toti bogati, unde ar ajunge lumea? 😀

  3. varsator 29/03/2013 at 15:12 #

    Foarte frumos articolul. Ma bucur ca l-am citit.

    Finalul imi aduce aminte de o gluma din Monthy Python – Life of Brian:

    Brian: You are all different!
    Crowd: Yes, we are all different!
    Someone: I’m not.

    https://www.youtube.com/watch?v=jVygqjyS4CA

    • Dollo 30/03/2013 at 11:21 #

      Mulțumesc, uitasem de el 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.