Il camino de Transilvania

Il camino spre Spania porneste din Transilvania. Aveti duminica asta sansa unui antrenament

Ati visat vreodata sa parcurgeti celebrul Il camino, drumul pelerinilor catre Santiago de Compostela, care pleaca de oriunde din Europa si se opreste in Spania, aproape de capatul continentului? Aveti ocazia sa faceti un mini antrenament pentru asta. Incepeti cu un drum mai scurt, dar care v-ar putea oferi cateva satisfactii indelungate 🙂 Transilvania noastra este un excelent start pentru Il camino.

Avem asadar inca o invitatie de la Transilvania Brunch – sunteti deja familiarizati cu conceptul – pentru duminica si luni in doua sate sasesti minunate: Carta si Altana.

Detaliile de la organizatori:

„Invitatia noastra nu e intamplatoare: duminica, 25 iulie, este ziua Sfantului Iacob, cel care a generat cel mai cunoscut drum de pelerinaj din Europa, cel catre “campul cu stele” din peninsula iberica: Santiago de Compostella, cunoscut ca St. James’ Way, El Camino de Santiago, Le Chemin de Saint Jacques sau Jakobsweg.

Nu e intamplatoare nici locatia aleasa de noi: comuna Cirta/Kerz din judetul Sibiu (pe drumul Sibiu-Brasov, in apropierea intrarii pe Transfagarasan), cea mai estica abatie a calugarilor cistercieni. Din chiliile monahilor de odinioara a mai ramas la sud de biserica un zid inalt, pe care se pastreaza inca ferestrele geminate incheiate cu arc in plin cintru, un spatiu de o stranie frumusete.

Programul propus este si el in ton cu momentul si locul: incepem la ora 19:00 cu o scurta piesa de teatru pusa in scena de elevii scolii din sat, mergem apoi in biserica evanghelica (care ocupa azi de fapt doar corul si absida fostei bazilici) pentru a asculta un concert de orga cu muzica din Barocul german – Chiesa Evangelica Tedesca, sustinut de Cipriana Smarandescu, venita in pelerinaj transilvan tocmai de la Roma. Luam o mica pauza pentru a degusta prajiturile pregatite de localnici, timp in care admiram fotografiile realizate de copiii din sat pe parcursul unui atelier foto desfasurat aici. Incepem partea a doua a cocktail-ului cultural cu o scurta prezentare a drumului de pelerinaj catre Santiago de Compostella si apoi, la lasarea intunericului, „asistam” neputinciosi la Prabusirea casei Usher – proiectia unui film francez inspirat de povestirea lui Poe, cu muzica originala live si versuri din Baudelaire –, impreuna cu Ansamblul Einuiea şi actrita Crenguta Hariton din Bucuresti.

A doua zi, luni 26 iulie, daca nu sunteti prea obositi, va invitam sa ne continuam pelerinajul si sa trecem din valea Oltului in valea Hartibaciului, la Altana/Alzen, o comuna de pe drumul care duce de la Sibiu la Agnita, in care vom gasi una dintre cele mai numeroase dar si inimoase comunitati sasesti rurale din tara. Aici vom sarbatori inaugurarea Centrului de Informare pentru Patrimoniu, deschis de Asociatia Mioritics, cu sprijinul UNESCO Venetia, in casa Gerendi din centrul comunei, o cladire istorica recent restaurata. In cele trei incaperi ale casei, vom putea vedea la lucru, la roata de tors si razboiul de tesut, pe cele 8 fete indrumate de tusa Silvia, vom putea asculta cantece de claca specifice lucrului la razboi, cantate de 6 membri ai corului comunal, imbracati in straie populare, si vom asista la bucuriile celor mici, care participa la un atelier de confectionat papusi condus de Silviu Fologea”.

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii