Pentru ca sunt in Piatra Neamt citesc Monitorul local la care este abonata mama lui Gabi. Dupa cum v-am mai delectat si in alte randuri cu stiri pietrene, va transmit si acum o stire care m-a infiorat: „unei patroane i-a venit rau conducand, si a murit in dreptul cimitirului romascan, masina sa intrand intr-o dubla coliziune”.
Ce-i drept ziarul e mereu plin de titluri care se intrec in pitoresc si insolit: „Intotdeauna victima sau mortul plateste paharele sparte” (e vorba despre un viceprimar care a mancat bataie si acum a depus plangere la politie); „Moartea le-a dat tarcoale dar au scapat cu viata” (un autoturism lovit de un tren); „Doamne, cat poate sa ploua!” (despre precipitatiile abundente din noaptea de luni spre marti); „Cursul de apa Romanesti a mai provocat pagube, dar nu s-a gasit ac de cojocul lui” – al raului, fireste, si era vorba despre inundatii.
Dar sa revenim la patroana moarta din titlul terifiant „Infarct si moarte in dreptul cimitirului”. Se vede treaba ca ghinionul soferitei l-a impresionat si pe autorul amplului articol – A Marcu – de vreme ce i-a facut o asemenea descriere. In fapt e vorba despre o femeie de 45 de ani care ar fi sucombat la volan, culmea coincidentei, chiar in dreptul cimitirului. Dar un ziarist dibaci stie sa sporeasca drama, dozand amanuntele pe masura ce ne introduce in atmosfera tragediei. Domnul/doamna Marcu ne spune cat de aproape a fost masina sa produca si alte tragedii, in drumul ei parcurs fara atentia distributiva a soferitei: „Fie ca femeia si-a dat seama ca se intampla ceva grav cu ea si a vrut sa opreasca, fie doar ca avea viteza foarte mica, cert este ca Opelul Astra tip break al victimei nu a intrat pe trotuar, unde ar fi putut lovi persoane nevinovate”.
In loc de asta, masina a lovit alte doua autoturisme, stationale „vinovat” pe marginea drumului. Evident, nimeni in afara de „patroana” n-a mai patit ceva.
Acuma sa ne lamurim de ce insista autorul pe amanuntul cu „patroana”. „Vazand accidentul, mai multi trecatori si oameni cu domiciliul in zona au incercat sa-i sara in ajutor femeii, insa nu s-a mai putut face nimic pentru ea”, ne pregateste autorul pentru aparitia personajului cheie al povestii. Si anume „trecatorul Bogdan S.”, un romascan care se intampla prin zona si care in numai cateva minute cat a asistat la accident a si aflat povestea vietii victimei. Iata ce ne spune trecatorul Bogdan S.: „Cred ca a murit pe loc, deoarece au tras oamenii de ea si nu schita nicio reactie. Cei de la salvare au confirmat doar decesul, desi s-au chinuit cu ea. Pacat de dansa, era o femeie in toata firea, o adevarata doamna, care parea cu o conditie materiala peste medie. Au venit rudele sale la fata locului si, saracii oameni, nu mai aveau cuvinte. Din cate am inteles era, alaturi de sot, patroana unui magazin mixt cu bar, sau cam asa ceva, in Secuieni si aveau un copil infiat. Se si stia bolnava, insa asemenea momente nu poti sa le anticipezi niciodata. Pacat, nu a mai avut nimeni ce sa-i faca, decat sa ii aprinda o lumanare, o candela pe bordura”.
Nu stiu, zau, cat noroc poti sa ai ca reporter sa dai peste un trecator care „a asistat la tragedie” si care sa fi aflat atatea amanunte – in ciuda faptului ca rudele sosite la fata locului nu mai aveau cuvinte, deci e clar ca ele n-au povestit nimic. Apoi, trecatorul ala sa fie asa de elocvent in exprimare, sa aiba la el niste cuvinte alese si bine plasate incat sa merite ca intreg citatul lui sa fie pus bolduit si italic in burta articolului despre moartea unei patroane care, desi era o adevarata doamna, n-a avut noroc de magazinul ei mixt cu bar si de copilul infiat…
Cred ca un asemenea reporter-povestitior numai in Moldova lui Creanga se mai poate naste, si acolo poate la o suta de ani o data…