La carciuma lu Garcea, decat

Garcea si-a tras carciuma irlandeza in Centrul istoric al Bucurestilor, dar a angajat chelneri care au in dotare vocabular de cocalari

M-am intamplat iar, azi, prin Centrul istoric al minunatei Capitale dambovitene, si am baut o limonada la carciuma care – se spune ca – ar fi a lui Garcea, zis si Mugur Mihaescu. Are specific irlandez, nu va repeziti, desi un Garcea cu mai multa imaginatie si ceva cojones l-ar fi facut cu mititei si ceva fleici romanesti, cu niste zaibar de Oltenia si o leaca de praz atarnat prin grinda.

Un lucru a fost ales, totusi, dupa pofta personajului devenit patron, si anume chelnerii. Nu stiu daca toti, dar ala care ne-a servit pe noi a fost cam asa:

eu – O limonada si o portie de bruschete, va rog!

prietena mea – Un milkshake cu capsuni, va rog!

el – O limonada, asa, un milkshake, asa… bine!

Dupa cateva minute vine de la bucatarie:

– Auziti, deci milkshake decat de banane avem, si de ananas avem decat, nu avem de capsuni…

A adus apoi portia de bruschete formata din mai multe felii de paine prajita, unele unse cu usturoi si unt, altele cu pasta de masline, iar rosiile tocate marunt intr-un bol mic. Ca sa le iei de acolo si sa le pui pe paine trebuia sa ai, pesemne, unghia de la degetul mic ceva mai dezvoltata. Asa ca i-am cerut o furculita, pe care mi-a adus-o binevoitor, desi nu s-ar fi gandit ca-mi trebuie.

In rest serviciul a fost in regula, in jur beau bere si mancau cativa straini atrasi poate de numele irlandez al localului, iar la toaleta n-am fost ca sa va dau o descriere a tuturor serviciilor. Dar ma vad nevoita iar sa repet ce scriam aici, de ce naiba nu fac romanii astia, atrasi de biznisul carciumaresc, niste localuri cu specific romanesc in Centrul istoric al intaiului oras al tarii? Ca doar de aia vin strainii aici, ca sa vada ce oferim noi, nu ce le oferim ca si cand ar fi irlandez, japonez, olandez, italienesc.

Iar Garcea, daca intr-adevar a investit in aceasta carciuma, incercand sa para cosmopolit, a ratat ocazia de a face niste bani intr-un mod mult mai distractiv si autohton. Sa-i fi pus pe chelneri sa se rada in cap, sa poarte o parodie de uniforma de militie, cu cașcheta trasa pe ceafa, iar restul  – dictia si expresiile, le aveau deja in dotare de la natura, nu mai era nevoie de pregatire suplimentara. Poate doar cate un training din cand in cand cu maestrul … 🙂

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor