La carciuma lu Garcea, decat

Garcea si-a tras carciuma irlandeza in Centrul istoric al Bucurestilor, dar a angajat chelneri care au in dotare vocabular de cocalari

M-am intamplat iar, azi, prin Centrul istoric al minunatei Capitale dambovitene, si am baut o limonada la carciuma care – se spune ca – ar fi a lui Garcea, zis si Mugur Mihaescu. Are specific irlandez, nu va repeziti, desi un Garcea cu mai multa imaginatie si ceva cojones l-ar fi facut cu mititei si ceva fleici romanesti, cu niste zaibar de Oltenia si o leaca de praz atarnat prin grinda.

Un lucru a fost ales, totusi, dupa pofta personajului devenit patron, si anume chelnerii. Nu stiu daca toti, dar ala care ne-a servit pe noi a fost cam asa:

eu – O limonada si o portie de bruschete, va rog!

prietena mea – Un milkshake cu capsuni, va rog!

el – O limonada, asa, un milkshake, asa… bine!

Dupa cateva minute vine de la bucatarie:

– Auziti, deci milkshake decat de banane avem, si de ananas avem decat, nu avem de capsuni…

A adus apoi portia de bruschete formata din mai multe felii de paine prajita, unele unse cu usturoi si unt, altele cu pasta de masline, iar rosiile tocate marunt intr-un bol mic. Ca sa le iei de acolo si sa le pui pe paine trebuia sa ai, pesemne, unghia de la degetul mic ceva mai dezvoltata. Asa ca i-am cerut o furculita, pe care mi-a adus-o binevoitor, desi nu s-ar fi gandit ca-mi trebuie.

In rest serviciul a fost in regula, in jur beau bere si mancau cativa straini atrasi poate de numele irlandez al localului, iar la toaleta n-am fost ca sa va dau o descriere a tuturor serviciilor. Dar ma vad nevoita iar sa repet ce scriam aici, de ce naiba nu fac romanii astia, atrasi de biznisul carciumaresc, niste localuri cu specific romanesc in Centrul istoric al intaiului oras al tarii? Ca doar de aia vin strainii aici, ca sa vada ce oferim noi, nu ce le oferim ca si cand ar fi irlandez, japonez, olandez, italienesc.

Iar Garcea, daca intr-adevar a investit in aceasta carciuma, incercand sa para cosmopolit, a ratat ocazia de a face niste bani intr-un mod mult mai distractiv si autohton. Sa-i fi pus pe chelneri sa se rada in cap, sa poarte o parodie de uniforma de militie, cu cașcheta trasa pe ceafa, iar restul  – dictia si expresiile, le aveau deja in dotare de la natura, nu mai era nevoie de pregatire suplimentara. Poate doar cate un training din cand in cand cu maestrul … 🙂

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…