La carciuma lu Garcea, decat

Garcea si-a tras carciuma irlandeza in Centrul istoric al Bucurestilor, dar a angajat chelneri care au in dotare vocabular de cocalari

M-am intamplat iar, azi, prin Centrul istoric al minunatei Capitale dambovitene, si am baut o limonada la carciuma care – se spune ca – ar fi a lui Garcea, zis si Mugur Mihaescu. Are specific irlandez, nu va repeziti, desi un Garcea cu mai multa imaginatie si ceva cojones l-ar fi facut cu mititei si ceva fleici romanesti, cu niste zaibar de Oltenia si o leaca de praz atarnat prin grinda.

Un lucru a fost ales, totusi, dupa pofta personajului devenit patron, si anume chelnerii. Nu stiu daca toti, dar ala care ne-a servit pe noi a fost cam asa:

eu – O limonada si o portie de bruschete, va rog!

prietena mea – Un milkshake cu capsuni, va rog!

el – O limonada, asa, un milkshake, asa… bine!

Dupa cateva minute vine de la bucatarie:

– Auziti, deci milkshake decat de banane avem, si de ananas avem decat, nu avem de capsuni…

A adus apoi portia de bruschete formata din mai multe felii de paine prajita, unele unse cu usturoi si unt, altele cu pasta de masline, iar rosiile tocate marunt intr-un bol mic. Ca sa le iei de acolo si sa le pui pe paine trebuia sa ai, pesemne, unghia de la degetul mic ceva mai dezvoltata. Asa ca i-am cerut o furculita, pe care mi-a adus-o binevoitor, desi nu s-ar fi gandit ca-mi trebuie.

In rest serviciul a fost in regula, in jur beau bere si mancau cativa straini atrasi poate de numele irlandez al localului, iar la toaleta n-am fost ca sa va dau o descriere a tuturor serviciilor. Dar ma vad nevoita iar sa repet ce scriam aici, de ce naiba nu fac romanii astia, atrasi de biznisul carciumaresc, niste localuri cu specific romanesc in Centrul istoric al intaiului oras al tarii? Ca doar de aia vin strainii aici, ca sa vada ce oferim noi, nu ce le oferim ca si cand ar fi irlandez, japonez, olandez, italienesc.

Iar Garcea, daca intr-adevar a investit in aceasta carciuma, incercand sa para cosmopolit, a ratat ocazia de a face niste bani intr-un mod mult mai distractiv si autohton. Sa-i fi pus pe chelneri sa se rada in cap, sa poarte o parodie de uniforma de militie, cu cașcheta trasa pe ceafa, iar restul  – dictia si expresiile, le aveau deja in dotare de la natura, nu mai era nevoie de pregatire suplimentara. Poate doar cate un training din cand in cand cu maestrul … 🙂

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.