Pizza pentru ai casei

Mama a inceput sa faca pizza asta intr-o vreme cand era lipsita de inspiratie si era singurul fel de mancare ce putea sa reuneasca orice se gasea prin frigider.

Exista oameni pentru care rafinamentul in bucatarie e o munca in zadar. Daca aveti in casa astfel de specimene, stiti desigur ca nimic nu e mai bun pentru ei decat o cutie cu pate de ficat si o franzela proaspata. Pentru acesti „gurmanzi” nepretentiosi e facuta si pizza despre care vorbim acum, pentru ca e un soi de amestecatura de mezel cu legume si coca, picanta, gustoasa si destul de usor de facut astfel incat sa nu consumati prea mult timp in bucatarie pentru ceva ce nu va fi apreciat ulterior. Mama a inceput sa faca pizza asta intr-o vreme cand era lipsita de inspiratie si era singurul fel de mancare ce putea sa reuneasca orice se gasea prin frigider.

Purcedeti asadar la framantat un pic de coca pentru blat. Pentru asta va trebuie: 500 grame de faina, 1/2 de pachetel mic de drojdie – cam 15 gr – un praf de sare, unul de zahar. Asta e cel mai simplu blat cu putinta, fara oua, lapte sau alte adaosuri pretioase.

Se dizolva drojdia intr-o cana cu apa calduta si totul se rastoarna peste faina, intr-un castron mai incapator. Se framanta coca.  Dupa ce se omogenizeaza se adauga 100 ml de ulei si se framanta in continuare precum coca de cozonac, pana devine pufoasa.

Se lasa un pic la crescut, cam cat timp o sa va ia sa pregatiti ingredientele.

Ketchup-ul se poate prepara si el in casa, din suc de rosii, pasta de usturoi (usturoi pisat, frecat ca o maioneza cu ulei si zeama de lamaie- mama face mai mult o data si il pune la borcan, in frigider, de unde-l foloseste la orice mancare care are nevoie de usturoi), un strop de otet, un pic de zahar, piper, sare si oregano. Daca il vreti ceva mai iute adaugati si un varf de lingurita de pasta de ardei iute, dar oricum mai eficient e un ardei iute taiat feliute si asezat pe blatul de pizza inainte de oricare alte ingrediente.

Taiati apoi felii subtiri tot ce aveti de gand sa puneti pe blat: kaizer sau sunca, ciupercute proaspete, carnacior picant si uscat, masline, ceapa rondele, rosii proaspete, ardei gras etc.

Cand ati terminat de feliat, verificati coca. Deja trebuie sa fi crescut in castron, asa ca o luati si o intindeti pe tava de aragaz unsa inainte cu un cub de unt. Daca va pricepeti sau doar vreti sa va dati un soi de Pavarotti in bucatarie puteti sa invartiti foaia in pumni, deasupra capului, ca un adevarat italian facator de pizza. Ar putea fi distractiv, mai ales daca o scapati pe jos 🙂

Dupa ce intindeti uniform coca in tava o ungeti cu ketchup, apoi presarati un strat subtire de mozzarela. Dupa care incepeti sa adaugati ingredientele feliate, incepand cu carnea, care trebuie sa fie mai la mijloc ca sa se coaca mai bine.

Apoi puneti carnaciorii, maslinele, ceapa, ciupercile, ardeii, rosiile si mai adaugati deasupra un rand de mozzarela si unul de ketchup.

Bagati la cuptor timp de 25 de minute apoi taiati-o si gustati. Merge bine insotita cu un pahar cu bere, dar si mai bine cu unul cu vin rosu.

Poate vi se pare prea mult comparativ cu „suni  si vine de-a gata la usa”, dar va asigur ca e muuult mai gustoasa decat aia comandata, o faci taman cum iti place si stii sigur si ce ai pus in ea. Pofta buna, zic!

Etichete: ,

2 comentarii la “Pizza pentru ai casei” Subscribe

  1. Adrian 27/01/2011 at 14:18 #

    Dollo, asta-i pizza mea favorita, de fapt e cea mai buna pizza ever! Pupici lu’ tanti mama lu’ Dollo 🙂

    • Dollo 27/01/2011 at 14:31 #

      Pai da, ca o faci cum vrea gustul tau 🙂 O sa-i transmit mamei, chiar daca nu prea pricepe ea cum afla lumea despre mancarurile ei 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!