Pizza pentru ai casei

Mama a inceput sa faca pizza asta intr-o vreme cand era lipsita de inspiratie si era singurul fel de mancare ce putea sa reuneasca orice se gasea prin frigider.

Exista oameni pentru care rafinamentul in bucatarie e o munca in zadar. Daca aveti in casa astfel de specimene, stiti desigur ca nimic nu e mai bun pentru ei decat o cutie cu pate de ficat si o franzela proaspata. Pentru acesti „gurmanzi” nepretentiosi e facuta si pizza despre care vorbim acum, pentru ca e un soi de amestecatura de mezel cu legume si coca, picanta, gustoasa si destul de usor de facut astfel incat sa nu consumati prea mult timp in bucatarie pentru ceva ce nu va fi apreciat ulterior. Mama a inceput sa faca pizza asta intr-o vreme cand era lipsita de inspiratie si era singurul fel de mancare ce putea sa reuneasca orice se gasea prin frigider.

Purcedeti asadar la framantat un pic de coca pentru blat. Pentru asta va trebuie: 500 grame de faina, 1/2 de pachetel mic de drojdie – cam 15 gr – un praf de sare, unul de zahar. Asta e cel mai simplu blat cu putinta, fara oua, lapte sau alte adaosuri pretioase.

Se dizolva drojdia intr-o cana cu apa calduta si totul se rastoarna peste faina, intr-un castron mai incapator. Se framanta coca.  Dupa ce se omogenizeaza se adauga 100 ml de ulei si se framanta in continuare precum coca de cozonac, pana devine pufoasa.

Se lasa un pic la crescut, cam cat timp o sa va ia sa pregatiti ingredientele.

Ketchup-ul se poate prepara si el in casa, din suc de rosii, pasta de usturoi (usturoi pisat, frecat ca o maioneza cu ulei si zeama de lamaie- mama face mai mult o data si il pune la borcan, in frigider, de unde-l foloseste la orice mancare care are nevoie de usturoi), un strop de otet, un pic de zahar, piper, sare si oregano. Daca il vreti ceva mai iute adaugati si un varf de lingurita de pasta de ardei iute, dar oricum mai eficient e un ardei iute taiat feliute si asezat pe blatul de pizza inainte de oricare alte ingrediente.

Taiati apoi felii subtiri tot ce aveti de gand sa puneti pe blat: kaizer sau sunca, ciupercute proaspete, carnacior picant si uscat, masline, ceapa rondele, rosii proaspete, ardei gras etc.

Cand ati terminat de feliat, verificati coca. Deja trebuie sa fi crescut in castron, asa ca o luati si o intindeti pe tava de aragaz unsa inainte cu un cub de unt. Daca va pricepeti sau doar vreti sa va dati un soi de Pavarotti in bucatarie puteti sa invartiti foaia in pumni, deasupra capului, ca un adevarat italian facator de pizza. Ar putea fi distractiv, mai ales daca o scapati pe jos 🙂

Dupa ce intindeti uniform coca in tava o ungeti cu ketchup, apoi presarati un strat subtire de mozzarela. Dupa care incepeti sa adaugati ingredientele feliate, incepand cu carnea, care trebuie sa fie mai la mijloc ca sa se coaca mai bine.

Apoi puneti carnaciorii, maslinele, ceapa, ciupercile, ardeii, rosiile si mai adaugati deasupra un rand de mozzarela si unul de ketchup.

Bagati la cuptor timp de 25 de minute apoi taiati-o si gustati. Merge bine insotita cu un pahar cu bere, dar si mai bine cu unul cu vin rosu.

Poate vi se pare prea mult comparativ cu „suni  si vine de-a gata la usa”, dar va asigur ca e muuult mai gustoasa decat aia comandata, o faci taman cum iti place si stii sigur si ce ai pus in ea. Pofta buna, zic!

Etichete: ,

2 comentarii la “Pizza pentru ai casei” Subscribe

  1. Adrian 27/01/2011 at 14:18 #

    Dollo, asta-i pizza mea favorita, de fapt e cea mai buna pizza ever! Pupici lu’ tanti mama lu’ Dollo 🙂

    • Dollo 27/01/2011 at 14:31 #

      Pai da, ca o faci cum vrea gustul tau 🙂 O sa-i transmit mamei, chiar daca nu prea pricepe ea cum afla lumea despre mancarurile ei 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților