25-30 de milioane o cruce vesela la Sapanta

Cimitirul vesel de la Sapanta, un petic de pamant in nordul tarii, unde o inmormantare a ajuns mai scumpa ca la Bucuresti, in Cimitirul Bellu.

Cimitirul vesel de la Sapanta: faci sute de km ca sa-l vezi si te dezumfli dupa ce-i intri pe poarta. E, pana la urma, un petic de pamant in nordul tarii, unde o inmormantare a ajuns mai scumpa ca la Bucuresti, in Cimitirul Bellu. Costa 3 lei intrarea, bani ce merg in contul Parohiei ortodoxe Sapanta, care-si tranteste si o ditamai catedrala in mijlocul crucilor de lemn.

Cruci pe care, ca tot veni vorba, mesajul „vesel” e cam acelasi, cu mici variatiuni de nume (desi pe cei mai multi ii cheama Stan Ion) sau de ocupatie. Cam aici se termina simtul umorului.

Cimitirului i s-a dus vestea ca ar fi vesel din culorile crucilor si din epitafurile in versuri pe care le-a inventat si initiat un anume domn Stan Ioan Patras, care ar fi sculptat prima data prin 1935 un astfel de monument funerar. De atunci cimitirul s-a umplut cu vreo 800 de bucati, iar azi a ajuns sa coste una cam 30 de milioane de lei, in timp ce inmormantarea intreaga bate spre 100 de milioane, dupa cum spune o doamna care tocmai amenaja un mormant proaspat langa cladirea toaletei publice. Apropos, am fost placut surprinsa sa constat ca la wc-ul cimitirului era curat si civilizat.

Versurile simpliste de pe cruci vorbesc despre morti, familiile lor si ocupatiile care i-au facut celebri in sat. Pe una scria chiar si motivul mortii – il calcase un taxi scapat de sub control. In rest, pe toate crucile barbatii au diverse ocupatii, iar femeile sunt desenate de regula la cratita.

Momentan, ce deranjeaza vizual in cimitir este mastodontul de biserica ce se inalta chiar in mijloc. Se reabiliteaza vechiul locas. Desigur, dupa ce vor fi inlaturate schelele nu va mai parea asa mare si disproportionata 😀 .

In rest, satul Sapanta nu exceleaza nici el in pastrarea traditiilor, ca si celelalte localitati din Maramures prin care am trecut pana aici. Casele sunt in majoritate facute in ultimele decenii, nimic specific in ele – cel putin ce se vede de la drum – singurul loc in care abunda „traditia” e strada si intrarea in cimitir, unde sunt multe magazine de artizanat. Marfurile, cam scumpe, insa. Deh, lucrate manual…

Cam aici se incheie concediul pe anul asta. Una peste alta n-a fost rau, dar se putea si mai bine 🙂 Daca vreti sa faceti si voi traseul propus de mine – Cetatea de scaun a lui Stefan – Putna – Moldovita – SucevitaCiocanestiPasul PrislopBorsaSighet – Sapanta si retur, faceti singuri o socoteala daca si ce merita de pe traseu si porniti la drum.

Etichete:

Trackbacks/Pingbacks

  1. avemblog.net - 11/08/2010

    25-30 de milioane o cruce vesela la Sapanta | Dollo News…

    Cimitirul vesel de la Sapanta, un petic de pamant in nordul tarii, unde o inmormantare a ajuns mai scumpa ca la Bucuresti, in Cimitirul Bellu….

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.