25-30 de milioane o cruce vesela la Sapanta

Cimitirul vesel de la Sapanta, un petic de pamant in nordul tarii, unde o inmormantare a ajuns mai scumpa ca la Bucuresti, in Cimitirul Bellu.

Cimitirul vesel de la Sapanta: faci sute de km ca sa-l vezi si te dezumfli dupa ce-i intri pe poarta. E, pana la urma, un petic de pamant in nordul tarii, unde o inmormantare a ajuns mai scumpa ca la Bucuresti, in Cimitirul Bellu. Costa 3 lei intrarea, bani ce merg in contul Parohiei ortodoxe Sapanta, care-si tranteste si o ditamai catedrala in mijlocul crucilor de lemn.

Cruci pe care, ca tot veni vorba, mesajul „vesel” e cam acelasi, cu mici variatiuni de nume (desi pe cei mai multi ii cheama Stan Ion) sau de ocupatie. Cam aici se termina simtul umorului.

Cimitirului i s-a dus vestea ca ar fi vesel din culorile crucilor si din epitafurile in versuri pe care le-a inventat si initiat un anume domn Stan Ioan Patras, care ar fi sculptat prima data prin 1935 un astfel de monument funerar. De atunci cimitirul s-a umplut cu vreo 800 de bucati, iar azi a ajuns sa coste una cam 30 de milioane de lei, in timp ce inmormantarea intreaga bate spre 100 de milioane, dupa cum spune o doamna care tocmai amenaja un mormant proaspat langa cladirea toaletei publice. Apropos, am fost placut surprinsa sa constat ca la wc-ul cimitirului era curat si civilizat.

Versurile simpliste de pe cruci vorbesc despre morti, familiile lor si ocupatiile care i-au facut celebri in sat. Pe una scria chiar si motivul mortii – il calcase un taxi scapat de sub control. In rest, pe toate crucile barbatii au diverse ocupatii, iar femeile sunt desenate de regula la cratita.

Momentan, ce deranjeaza vizual in cimitir este mastodontul de biserica ce se inalta chiar in mijloc. Se reabiliteaza vechiul locas. Desigur, dupa ce vor fi inlaturate schelele nu va mai parea asa mare si disproportionata 😀 .

In rest, satul Sapanta nu exceleaza nici el in pastrarea traditiilor, ca si celelalte localitati din Maramures prin care am trecut pana aici. Casele sunt in majoritate facute in ultimele decenii, nimic specific in ele – cel putin ce se vede de la drum – singurul loc in care abunda „traditia” e strada si intrarea in cimitir, unde sunt multe magazine de artizanat. Marfurile, cam scumpe, insa. Deh, lucrate manual…

Cam aici se incheie concediul pe anul asta. Una peste alta n-a fost rau, dar se putea si mai bine 🙂 Daca vreti sa faceti si voi traseul propus de mine – Cetatea de scaun a lui Stefan – Putna – Moldovita – SucevitaCiocanestiPasul PrislopBorsaSighet – Sapanta si retur, faceti singuri o socoteala daca si ce merita de pe traseu si porniti la drum.

Etichete:

Trackbacks/Pingbacks

  1. avemblog.net - 11/08/2010

    25-30 de milioane o cruce vesela la Sapanta | Dollo News…

    Cimitirul vesel de la Sapanta, un petic de pamant in nordul tarii, unde o inmormantare a ajuns mai scumpa ca la Bucuresti, in Cimitirul Bellu….

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point