25-30 de milioane o cruce vesela la Sapanta

Cimitirul vesel de la Sapanta: faci sute de km ca sa-l vezi si te dezumfli dupa ce-i intri pe poarta. E, pana la urma, un petic de pamant in nordul tarii, unde o inmormantare a ajuns mai scumpa ca la Bucuresti, in Cimitirul Bellu. Costa 3 lei intrarea, bani ce merg in contul Parohiei ortodoxe Sapanta, care-si tranteste si o ditamai catedrala in mijlocul crucilor de lemn.

Cruci pe care, ca tot veni vorba, mesajul „vesel” e cam acelasi, cu mici variatiuni de nume (desi pe cei mai multi ii cheama Stan Ion) sau de ocupatie. Cam aici se termina simtul umorului.

Cimitirului i s-a dus vestea ca ar fi vesel din culorile crucilor si din epitafurile in versuri pe care le-a inventat si initiat un anume domn Stan Ioan Patras, care ar fi sculptat prima data prin 1935 un astfel de monument funerar. De atunci cimitirul s-a umplut cu vreo 800 de bucati, iar azi a ajuns sa coste una cam 30 de milioane de lei, in timp ce inmormantarea intreaga bate spre 100 de milioane, dupa cum spune o doamna care tocmai amenaja un mormant proaspat langa cladirea toaletei publice. Apropos, am fost placut surprinsa sa constat ca la wc-ul cimitirului era curat si civilizat.

Versurile simpliste de pe cruci vorbesc despre morti, familiile lor si ocupatiile care i-au facut celebri in sat. Pe una scria chiar si motivul mortii – il calcase un taxi scapat de sub control. In rest, pe toate crucile barbatii au diverse ocupatii, iar femeile sunt desenate de regula la cratita.

Momentan, ce deranjeaza vizual in cimitir este mastodontul de biserica ce se inalta chiar in mijloc. Se reabiliteaza vechiul locas. Desigur, dupa ce vor fi inlaturate schelele nu va mai parea asa mare si disproportionata 😀 .

In rest, satul Sapanta nu exceleaza nici el in pastrarea traditiilor, ca si celelalte localitati din Maramures prin care am trecut pana aici. Casele sunt in majoritate facute in ultimele decenii, nimic specific in ele – cel putin ce se vede de la drum – singurul loc in care abunda „traditia” e strada si intrarea in cimitir, unde sunt multe magazine de artizanat. Marfurile, cam scumpe, insa. Deh, lucrate manual…

Cam aici se incheie concediul pe anul asta. Una peste alta n-a fost rau, dar se putea si mai bine 🙂 Daca vreti sa faceti si voi traseul propus de mine – Cetatea de scaun a lui Stefan – Putna – Moldovita – Sucevita – Ciocanesti – Pasul Prislop – Borsa – Sighet – Sapanta si retur, faceti singuri o socoteala daca si ce merita de pe traseu si porniti la drum.

Etichete: cimitirul vesel Sapanta