25-30 de milioane o cruce vesela la Sapanta

Cimitirul vesel de la Sapanta, un petic de pamant in nordul tarii, unde o inmormantare a ajuns mai scumpa ca la Bucuresti, in Cimitirul Bellu.

Cimitirul vesel de la Sapanta: faci sute de km ca sa-l vezi si te dezumfli dupa ce-i intri pe poarta. E, pana la urma, un petic de pamant in nordul tarii, unde o inmormantare a ajuns mai scumpa ca la Bucuresti, in Cimitirul Bellu. Costa 3 lei intrarea, bani ce merg in contul Parohiei ortodoxe Sapanta, care-si tranteste si o ditamai catedrala in mijlocul crucilor de lemn.

Cruci pe care, ca tot veni vorba, mesajul „vesel” e cam acelasi, cu mici variatiuni de nume (desi pe cei mai multi ii cheama Stan Ion) sau de ocupatie. Cam aici se termina simtul umorului.

Cimitirului i s-a dus vestea ca ar fi vesel din culorile crucilor si din epitafurile in versuri pe care le-a inventat si initiat un anume domn Stan Ioan Patras, care ar fi sculptat prima data prin 1935 un astfel de monument funerar. De atunci cimitirul s-a umplut cu vreo 800 de bucati, iar azi a ajuns sa coste una cam 30 de milioane de lei, in timp ce inmormantarea intreaga bate spre 100 de milioane, dupa cum spune o doamna care tocmai amenaja un mormant proaspat langa cladirea toaletei publice. Apropos, am fost placut surprinsa sa constat ca la wc-ul cimitirului era curat si civilizat.

Versurile simpliste de pe cruci vorbesc despre morti, familiile lor si ocupatiile care i-au facut celebri in sat. Pe una scria chiar si motivul mortii – il calcase un taxi scapat de sub control. In rest, pe toate crucile barbatii au diverse ocupatii, iar femeile sunt desenate de regula la cratita.

Momentan, ce deranjeaza vizual in cimitir este mastodontul de biserica ce se inalta chiar in mijloc. Se reabiliteaza vechiul locas. Desigur, dupa ce vor fi inlaturate schelele nu va mai parea asa mare si disproportionata 😀 .

In rest, satul Sapanta nu exceleaza nici el in pastrarea traditiilor, ca si celelalte localitati din Maramures prin care am trecut pana aici. Casele sunt in majoritate facute in ultimele decenii, nimic specific in ele – cel putin ce se vede de la drum – singurul loc in care abunda „traditia” e strada si intrarea in cimitir, unde sunt multe magazine de artizanat. Marfurile, cam scumpe, insa. Deh, lucrate manual…

Cam aici se incheie concediul pe anul asta. Una peste alta n-a fost rau, dar se putea si mai bine 🙂 Daca vreti sa faceti si voi traseul propus de mine – Cetatea de scaun a lui Stefan – Putna – Moldovita – SucevitaCiocanestiPasul PrislopBorsaSighet – Sapanta si retur, faceti singuri o socoteala daca si ce merita de pe traseu si porniti la drum.

Tags:

Trackbacks/Pingbacks

  1. avemblog.net - 11/08/2010

    25-30 de milioane o cruce vesela la Sapanta | Dollo News…

    Cimitirul vesel de la Sapanta, un petic de pamant in nordul tarii, unde o inmormantare a ajuns mai scumpa ca la Bucuresti, in Cimitirul Bellu….

Leave a Reply

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.