… e doar o negustoare nenorocita. Tot aud/vad stiri in ultima vreme despre „drama” asistentilor maternali care dau copiii inapoi la stat, pe motiv ca li s-au micsorat salariile si nu mai fac fata cu banii. Ultimul reportaj de genul asta era din Vaslui, la Realitatea, si reporterii plangeau pe umarul unei fufe de vreo 30 de ani, vopsita roscat, care spunea ca i-a dat inapoi pe cei doi copii pe care-i ingrijea de cinci ani, pentru ca statul i-a luat doua milioane din alea opt pe care le primea ca sa aiba grija de copii. Reportera comenteaza patetic: „În situaţia Mariei mai sunt peste 50 de femei, în Vaslui. Au vrut să fie mame, dar nu au mai făcut faţă sărăciei. Centrele de plasament din Vaslui sunt acum ocupate în proporţie de 155% din cauza acestor abandonuri.”…
Bunica mea crestea pui de gaina/rate sau curci pe vremuri, cand CAP-ul avea nu stiu ce probleme si le incuraja pe femeile din sat sa ia acasa puii abia iesiti din oua, sa-i ingrijeasca si sa-i dea inapoi la cooperativa cand erau gata de taiat. Repet, nu stiu care era rationamentul, dar bunica era in felul asta un soi de asistent maternal pentru puii aia, pana deveneau gaini/rate sau curci. Si se atasa de ei, si facea tot posibilul sa-i ingrase, iar daca-i murea vreunul suferea de parca i-ar fi murit copilul. Tot bunica a trait, ca multa lume in Romania postbelica, perioade de foamete crunta, dar niciodata nu si-a dat copiii la stat, chiar daca a fost silita sa-i hraneasca doar cu mamaliga din tarate.
Si toate au trecut pana la urma, copiii s-au facut mari. Poate ca nu se compara copilul pe care-l nasti cu ala pe care-l primesti doar in plasament. Nu am copii, nu stiu cum se simte potrivit in cazul asta. Dar ma gandesc ca daca cresti, timp de cinci ani, doi copii, pe care-i aduci in prag de scoala, nu prea mai poti sa renunti la ei taman cand incep sa inteleaga cate ceva din ce-i inconjoara. Adica, cum pozezi in mama devotata cand vine primaria la tine acasa, ca sa te evalueze, si dupa aia te duci sa dai inapoi copilul, pe motiv ca statul nu s-a achitat de contract? Ce ii spune ea, mama sociala, copilului pe care-l da inapoi? Dragul mamei, te duc la tac-tu stat, ca sa te creasca el, ca mie nu-mi ajung 600 de lei. Dar mi-ar fi ajuns 800.(sa ne intelegem, asta e strict salariul mamei, pentru copil statul mai plateste o alocatie zilnica de hrana de vreo 8 lei si la trimestru ii da cateva sute de lei pentru imbracaminte si alte cheltuieli)
N-as vrea sa ma intelegeti gresit, nu tin partea statului si nu comentez aici masura reducerii celor 800 de lei. Care e aberanta, daca ne gandim la cati bani se risipesc aiurea, pe ajutoare sociale date la smecherii buni de munca. Iar ca sa cresti un copil inseamna munca multa si implicare emotionala pe masura, nefiind doar un job, ci un mod de viata. Da, asistentii maternali ar merita poate chiar mai mult decat un salariu, pentru ca nu presteaza saibe pentru societate, ci cresc copii full time, sacrificandu-si probabil concediile si alte libertati, ca sa modeleze un suflet pe care parintii naturali l-au aruncat la cos.
Totusi, am impresia ca intre descrierea de mai sus, ideala, a asistentului maternal si stirea de la Realitatea s-a pierdut ceva pe drum. Asistentul maternal la care ma gandeam eu n-ar abandona copiii pe care s-a angajat sa-i creasca, decat mort. Si atunci s-ar putea vorbi de drama copilului, abandonat o data de parintii naturali si a doua oara de soarta cruda care i-a omorat mama surogat. Sub nicio forma nu se poate vorbi despre o drama a asistentilor maternali care renunta la copii pentru ca nu mai primesc 200 de lei de la stat.
Poate ca e usor sa vorbesc de pe margine, dar cred ca nicio saracie din lume nu justifica gestul de a te folosi de un copil ca sa castigi ceva sezonier, apoi sa-l arunci pentru ca nu mai e rentabil. Cand s-a trecut la desfiintarea orfelinatelor, si adoptarea retetei de succes cu familiile „foster” s-a spus ca varianta asta e cea mai buna pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor, care vor avea parte astfel pe langa o ingrijire mai buna si de o afectiune materna apropiata de real. Probabil nu s-a gandit nimeni ca unii romani sunt capabili sa ia si copii in plasament, asa cum adopta caini sau pisici pe care-i arunca pe strada dupa ce se plictisesc sau nu mai sunt rentabili.
destule asemenea "mame" si-au ales respectiva ocupatie din oportunism sau comoditate, nu din vocatie sau inclinatie catre ajutarea unor copii fără șanse. de aici și atitudinea de debarasare de un copil pe care l-a avut alături timp de 5 ani…
Acum se vede cel mai bine, dar ma gandesc ca poate s-ar fi putut vedea dinainte, printr-o minima evaluare …
La cum se fac la noi evaluările…
Pentru texte ca asta esti una dintre jurnalistii/editorialistii mei preferati. Chapeau!
ps: Celalalt e colegu' meu de camera 😛
Colegii de camera au categoria lor aparte, rezervata exclusiv 🙂
Stii care e chestia? Tu pui (ca orice om normal la cap) semnul egal intre asistent maternal si mama, or asta ma indoiesc ca se intampla in realitate (cu exceptiile de rigoare). E un job, e un contract, iar asistentii maternali il iau ca atare. Fara afectiune prea mare (in niciun caz materna), fara remuscari daca nu mai e rentabil. Iti dai demisia si gata. Consecintele etice si sociale sunt pentru noi, astilalti.
Da, ma gandesc ca asistentii maternali ar trebui sa depuna si eu un soi de juramant a la Hypocrat, cand se angajeaza sa intre in viata unui copil.
Si ce crezi ca ar schimba? E pur si simplu o chestie solemna a carei respectare tine de onoare, nu de altceva.
Mda, ca si in medicina de altfel…
Eu am 2 cainii in casa. Pe unul il tin de 11 ani, avea 2 luni, cand l-am luat in apartament. Al doilea avea 8 ani, cand a fost luat "sus" la noi. E de varsta lui Junior, deci e la mine de 3 ani si el. Vorbim despre 2 CAINI. care nu pot vorbi, doar dau din codita ca ma vad. Ei bine, pe astia nu i-as da din casa PENTRU NIMIC IN LUME. Nu pentru ca mi se scad niste bani, nici daca mi s-ar da bani pe ei. Repet, vorbim de caini.
Sa cresti 2 copii timp de 5 ani si apoi sa ii faci pachet? INIMAGINABIL. Din momentul in care am deschis usa pentru un asemenea copil, din acel moment ESTE AL MEU si mi-as rupe de la gura sa il stiu sanatos si hranit.
Dojo, probabil ca in cazul unora copilul ala nu e decat un job, cum spune si Andreea. Dupa mine, cum spuneam, ar trebui facuta o categorie speciala cu slujbele in care nu ai voie sa fii un angajat oarecare, ci in primul rand un om. Iar in categoria asta ar trebui sa intre si doctorii si, poate, un pic si profesorii.
e usor sa critici ,, de pe margine" STATUL ROMAN s-a angajat sa sustina acesti copii …….. si ce face EL ? I-a luat dintr-o ,,cloaca si -i arunca in alta
.Copii nu pot creste doar cu dragoste . Cum sa-i integrezi in societate fara sa l-e oferi ce le trebie din punct de vedere material ? COLEGUL LUI ARE PANTOFI SI HAINE NOI , SI EL LE POARTA TOT PE ACELEA DE ANUL TRECUT , CARE I-AU RAMAS SCURTUTE , SI COLEGUL SE DUCE LA CHIOSC SI-SI CUMPARA ZILNIC CEVA BUN…… Exemplele ar continua . acum va intreb eu pe cei care tot criticati de unde le oferim ? nu avem cum sa le dam ce au nevoie daca STATUL nu se achita catre ei. Nu vreau sa ma laud dar fac ce am vazut si la mama mea , ma las pe mine si le cumpar copiilor mei . si tot nu ajunge icerc sa l-e asigur ce trebuie : mancare , imbracaminte medicamente confort si eu ma asez la masa dupa ce mananca ei , si port aceleasi haine de ani buni de zile si plang cand cer ceva ce nu le pot oferi si le explic de ce nu . . . . . . . . . si sunt ASISTENT MATRENAL . . .. ….. …. . . . . . .. .
In acest caz nu pot sa-ti transmit decat toata admiratia mea. Ce am criticat eu nu se refera la tine, de vreme ce ai ales sa pastrezi copiii de care ai grija, nu sa-i arunci din cauza scaderii salariului. Eu criticam, evident de pe margine, lipsa acelui simt matern care ar trebui sa calauzeasca asistentii maternali in relatia cu copii, indiferent de magariile statului. Pentru ca atunci cand ai luat copilul de la stat nu cred ca te-ai gandit ca o faci sezonier, iar daca-ti pica ceva mai bun renunti. Nu te joci cu sufletul unui copil… cam asta era ideea din postarea mea.
deci nu suntem toti la fel ………………………………………………………………………………nu ne mai criticati deoarece un copil nu-l poti creste decat cu dragoste