Biserica se ceartă cu enoriaşii pe un părculeţ din Bucureşti (II)

O comunitate de nouă blocuri din sectorul 3 dă în judecată primăria pentru că a permis construcţia unui locaş de cult pe unicul spaţiu verde dintre blocuri. Primăria susţine ca are acordul unor preşedinţi de bloc, iar biserica îi bănuieşte pe contestatari că sunt de altă religie.

Dollores Benezic, serial publicat în 2010 în Evenimentul zilei

O comunitate de nouă blocuri din sectorul 3 dă în judecată primăria pentru că a permis construcţia unui locaş de cult pe unicul spaţiu verde dintre blocuri. Primăria susţine ca are acordul unor preşedinţi de bloc, iar biserica îi bănuieşte pe contestatari că sunt de altă religie. Acesta este cel mai recent scandal generat în Bucureşti pe tema construirii de biserici. Sectorul 3 s-a detaşat net în ultimii ani între celelalte primării, prin autorizarea unui număr mare de biserici, cele mai multe construite pe petice de pământ rămase libere între blocuri sau în parcuri.

 

Primăria a plantat, primăria defrişează

Scandalul a izbucnit pe strada Emil Gârleanu în urmă cu câteva luni când o bucată din parcul in care se joaca copiii din blocurile din zonă a fost imprejmuit cu un gard înalt de tablă şi a apărut o plăcuţă cu o autorizaţie de construcţie a unei biserici. Oamenii s-au mobilizat, au făcut petiţii la primărie, la prefectură, la instituţiile de control şi de mediu. Rezultatul a fost zero, ba unii dintre locatarii mai bătrâni au fost dojeniţi de preot pe motiv că dau dovadă de atitudine necreştinească opunându-se casei Domnului. In ciuda presiunilor emoţional-religioase făcute ba de biserică, ba chiar de reprezentanţii primăriei, comunitatea a adunat semnături, a angajat un avocat şi a dat primăria în judecată. Primul termen va fi pe 11 noiembrie.

“Suntem revoltaţi pentru că primăria a amenajat acest parc, a cheltuit bani de la buget ca să facă această investiţie, şi acum vrea s-o strice. Nu vă daţi seama ce important e acest părculeţ pentru noi. Aici vin oameni cu copii din zone îndepărtate. Nu prea mai există spaţii verzi în zona asta plină de blocuri. Unde vor să mai respire şi copiii noştri, unde vrea biserica să-i mai crească enoriaşii dacă le distruge şi ultima bucată de verdeaţă?”, se revoltă Elena Ciurea, venită cu cei doi copii în părculeţul din faţa blocului.

Tanţa Zinati, purtătoarea de cuvânt  a comunităţii, spune că s-au strâns deja 500 de semnături împotriva construirii bisericii, în pofida unor presiuni pe care preotul le-ar fi făcut asupra pensionarilor: “Au fost duminica la biserică unde li s-a bătut obrazul şi când au revenit acasă au început să se teamă de pedeapsa divină. Este un abuz pe care-l face şi biserica şi primăria. Pentru că şi domnul architect Dumitraşcu de la sectorul 3 ne-a spus la fel, că suntem împotriva casei lui Dumnezeu. Noi nu suntem împotriva bisericii. Dintre cei 500 de semnatari mulţi sunt credincioşi. Noi ne opunem oricărui gen de construcţie în parc. Noi vrem doar să ne păstrăm parcul, nu avem nimic cu biserica”, explică Zinati.

Autorizaţia de construcţie legală şi nu prea

Din punctul de vedere al autorităţilor, însă, lucrurile par ireversibile, în ciuda numărului mare de contestatari ai deciziei. Terenul a fost atribuit în folosinţă gratuită Arhiepiscopiei Bucureştilor în 2005, printr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB). La acea dată, însă, terenul nu era amenajat ca un parc. “Acolo erau garaje. Când le-am demolat,  aceiaşi locatari din zonă m-au înjurat şi ameninţat. Acum se revoltă că  luăm 350 de mp dintr-un parc de 11.000 de mp pentru construcţia unei biserici, un lăcaş care va rezista o sută de ani, nu cât blocurile alea”, e de părere arhitectul şef al sectorului 3, Ştefan Dumitraşcu. El se mândreşte şi că în cei 12 ani de când ocupă această funcţie a autorizat 18 biserici în sector, din cele 42 câte există azi.

Dacă părtinirea lui Dumitraşcu faţă de biserică e vizibilă, nu la fel de transparente sunt actele depuse la dosarul pentru autorizarea bisericii. După ce, în 2005, a obţinut un teren de 1.000 de mp de la CGMB, biserica nu s-a grăbit să obţină şi autorizaţia de construcţie. “Pentru că toate avizele astea cer mult timp şi noi am ţinut să le avem pe toate”, explică preotul Sandu Constantin, care va fi parohul viitoarei construcţii.

Cu voia lui Dumnezeu şi mai ales a autorităţilor, biserica a căpătat o autorizaţie de construcţie în 2007. Aceasta a fost reînnoită, dar a expirat din nou în 2008, după cum susţin locuitorii din zonă, care s-au chinuit să-şi întocmească dosarul pentru proces în pofida lipsei de transparenţă a primăriei.

Totuşi, împrejmuirea terenului s-a produs anul acesta, în luna august. Tanţa Zinati susţine că în prezent biserica nu mai are nicio autorizaţie valabilă: “Noi considerăm că primăria a emis vechea autorizaţie ilegal atât timp cât nu are şi avizul de mediu. Iar acest aviz nu va fi obţinut pentru că înseamnă să se taie cel puţin zece copaci plantaţi acolo chiar de primărie, acum trei ani când a amenajat parcul. În plus vechea autorizaţie a expirat”.

Preotul zice că parcul oricum va fi înghiţit de case

“Nu este decât o tufă de măceş acolo, vă asigur, şi mă angajez ca după ce zidim biserica să plantez 200 de tufe de măceş în loc. Noi vrem să păstrăm parcul aşa cum e şi nu vom ocupa mai mult de 200 de metri cu sfânta biserică. Şi nouă ne place că va fi parc în jurul bisericii, dar din ce ştim acel teren oricum nu va rămâne aşa, pentru că a fost revendicat şi obţinut de vechii proprietari, care au avut case acolo, şi oamenii vor să-şi facă casele la loc. Dar noi suntem neafectaţi, cu terenul bisericii, dar nu ştiu ce va rămâne în jurul nostru”, dezvăluie părintele Constantin o informaţie neştiută nici de primărie, nici e comunitate.

Arhitectul şef Dumitraşcu respinge idea că parcul a fost deja parcelat şi retrocedat proprietarilor, şi susţine că acesta va rămâne parc, în domeniul public. Sătui de ping-pong-ul la care au fost supuşi în ultimele luni, locuitorii cred că preotul se prevalează de această falsă ştire ca să ocupe, ulterior construirii bisericii, tot parcul. “În proiectul bisericii există şi o clopotniţă şi un bazin, iar ca să facă toate astea ar trebui să distrugă tot parcul”, crede Tanţa Zinati.

De altfel, unele bunici care îsi plimbă nepoţii prin parc spun că ştiu de la preot că proprietarii care şi-au recăptătat terenul în parc l-au donat bisericii, şi astfel construcţia religioasă se va putea extinde fără obiecţii.

Enoriaşii: ”Nu vrem să ne intre mortul pe aleea blocului”

Dincolo de disputa pe acte, pe care se va pronunţa probabil justiţia, de vreme ce alte organisme sesizate de comunitate nu au binevoit să intervină – respectiv Prefectura Capitalei, Inspectoratul de Stat in Construcţii, Garda de Mediu etc – rămâne în picioare o întrebare valabilă a unei mămici din zonă: “Dacă biserica ni se impune cu forţa, cum se aşteaptă să-i calce pragul enoriaşii cărora le-a stricat părculeţul în care se jucau?”

Oamenii spun că dacă vor să meargă la biserică au alternative numeroase. În zonă sunt câteva biserici vechi, dinainte de 1989, dar şi trei biserici aflate încă în construcţie pe Calea Dudesti, nu departe de părculeţul cu pricina. Şantierele bisericilor datează de câţiva ani, semn că totuşi dărnicia enoriaşilor cunoaşte limite. Lucru semnalat şi de comunitatea din Emil Gârleanu, care nu-şi doreşte parcul transformat în şantier în faţa ferestrelor, şi nici ce ar urma după finalizarea bisericii: “Nu vrem ca să ne bată clopotele în difuzoare sau să vedem înmormântări că se perindă pe aleea blocului. Nici nu prea e loc ca să intri cu mortul sau cu nunta aici. Plus că ne vor strica şi parcările şi aşa puţine câte sunt în jurul parcului”, cred locatarii din blocul V52, care vor sta uşă în uşă cu biserica.

Preotul: “Când vor lua foc vor veni să bată clopotul ca să vină pompierii”

Reprezentanţii bisericii, însă, sunt de altă părere. “La orice biserică zidită din 2000 încoace au fost voci care s-au revoltat. Însă 20 de inşi nu înseamnă o comunitate. Acolo nu va fi casa mea, nu îmi fac eu magazin sau o afacere, ci facem Casa Domnului. Acolo ne naştem, acolo murim. Eu vă spun că sunt enoriaşi şi buni creştinti chiar din blocurile din zonă care au dat bani pentru biserică. Avem deja 500 de milioane de lei pentru fundaţie. Eu cred că aceia care se opun sunt de altă religie, pentru că nu se poate să fii ortodox adevărat şi să fii împotriva casei lui Dumnezeu.O biserică se face pentru Dumnezeu şi pentru oameni, că dacă ia foc vreun bloc de acolo unde o să alerge să bată clopotul ca să audă lumea şi să vină pompierii?”, e de părere preotul Constantin, care de zece ani slujeşte, împreună cu alt preot, la Biserica Foişor, nu departe de zona în care îşi doreşte ctitorirea alteia noi.

El admite că nu are deocamdată bani decât pentru turnarea fundaţiei la biserica pe care doreşte s-o înceapă chiar în această toamnă. “Oamenii ne-au dat bani şi ne-au spus să incepem, că dacă văd ei că se incepe, apoi ne mai dau”, explică mecanismul de finanţare preotul Constantin.

 Arhiepiscopia Bucureşti: “Bisericile nu se fac întotdeauna la dorinţele oamenilor”

Pe o poziţie similară stă şi consilerul Visarion Alexa, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Bucureştilor, care crede că opoziţia celor câţiva oameni din zonă se datorează de fapt credinţei acestora într-o religie diferită: “Nu ştim ce convingere religioasă au cei care nu doresc biserica, dar atunci când semnează pentru asta ar trebui să-şi declare şi apartenenţa religioasă”. Preotul Alexa nu consideră relevantă cifra contestatarilor pentru înălţarea bisericii, pe motiv că “nici eu n-am fost de acord cu Mall-ul construit lângă blocul meu sau podul de lângă blocul meu. Bisericile nu se fac întotdeauna la dorinţele oamenilor. Preotul vede o zonă care nu are biserică, incearcă să vadă dacă lumea e dispusă la aşa ceva şi … Acuma dacă unii nu vor, preotul ce să facă, să nu mai facă biserica?”, se întreabă consilierul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

P.S. Întâmplător, după finalizarea documentării pentru acest articol, am aflat că Primăria Capitalei a mai alocat în 1993 un teren mult mai generos – 3.000 de mp – pentru aceeaşi biserică, undeva pe Calea Călăraşilor. În aceeaşi hotărâre, municipalitatea a mai alocat alte nouă terenuri Arhiepiscopiei Bucureştilor, pentru construcţia de biserici. De ce biserica din Emil Gârleanu nu s-a construit acolo, pe Calea Călăraşilor? O întrebare la care nu au ştiut să răspundă nici preoţii, nici primăria. Preotul Visarion Alexa a devenit brusc ostil demersului jurnalistic, şi ne-a îndemnat să facem o solicitare scrisă către Prefericitul Părinte Patriarh Daniel, care însă a răspuns prin tăcere. Preotul Alexa ne-a avertizat că “biserica este o instituţie de utilitate publică, dar de drept privat. Dacă nu spuneţi foarte clar la ce vă trebuie aceste informaţii, nu vă vom răspunde”.

 

Preot Visarion Alexa, consilier la Arhiepiscopia Bucureştilor

“Bisericile nu se fac întotdeauna la dorinţele oamenilor. Preotul vede o zonă care nu are biserică, incearcă să vadă dacă lumea e dispusă la aşa ceva şi … Acuma dacă unii nu vor, preotul ce să facă, să nu mai facă biserica?”,

episodul 1: Parteneriatul politică-biserică, o afacere prosperă de 20 de ani

episodul 3:  România după 1989: o biserică ctitorită la două zile

episodul 4: Cruce pe domeniul public: 12 hectare din Bucureşti, donate bisericii

episodul 5: Școala româneasca produce de zece ori mai mulţi teologi decât în 1989

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉