Pe valea Bistritei, pe drumul ce leaga Moldova de Maramures, sta rasfirat pe malurile apei, pana in buza padurii, satul Ciocanesti. Nu-i vestit, pentru ca n-a avut „norocul” sa gazduiasca vreo manastire celebra. Dar e mai bine asa. Pe pancarta de la intrare se recomanda „sat muzeu”, pentru ca a reusit, in ciuda vremurilor, sa-si pastreze armonia arhitecturala veche intr-o lume obsedata de termopane, inox si culori tari. Toate casele din Ciocanesti sunt impodobite cu motive nationale, ca niste camasi traditionale sau oua incondeiate. Rezultatul e fascinant.
Nu e departe de Vatra Dornei, dar de indata ce parasesti drumul european, intri in salasul gropilor. Viteza redusa la care te obliga drumul ti-e compensata de frumusetea locurilor. Ar fi si pacat sa le parcurgi in graba. Satul incepe cu cateva case razletite pe dealurile verzi si, cand te astepti mai putin te primeste in vatra lui. Casa langa casa, floare langa floare. Nu stii la care sa te uiti mai intai. Primaria si politia au intrat si ele in hora asta a incondeierii caselor. In spatele unui „magazin mixt” – firma ce se regaseste in fiece sat de tara – politia ocupa o casuta mica si modesta. Aduce a butaforie, de parca in satul muzeu nu ar trebui sa existe infractionalitate.
Numele ii vine din vremea cand locuitorii lui -ciocanarii – faureau arme si armuri pentru ostile voievozilor Moldovei. Acum armurile nu se mai poarta, iar armele sunt o afacere pentru oameni mai inalti. Ciocanarii cresc animale, taie padurea, pescuiesc sau emigreaza. Ce ramane neschimbat, indiferent de provenienta banilor, e satul. Cativa oameni in prispa carciumii isi impart atentia intre paharele de bere si masinile rare care le traverseaza satul. Undeva, departe de soseaua principala, ferita de ochii curiosilor, o batrana cu batic alb sade pe prispa de lemn a casei. Langa peretele alb, incondeiat, paste o vaca. Imaginea e asa de frumoasa ca nu merita deranjata. Cele trei siluete: casa alba, batrana si vaca, se proiecteaza firesc pe fundalul verde inchis al padurii de brad. Pe batrana asta cu casa ei as face-o brand de tara.
Stiu ca v-am promis ieri ca va povestesc despre copiii care vand afine in Pasul Prislop, dar uitasem ca inainte de trecatoarea asta din munti, pe Valea Bistritei, e musai sa vedeti si Ciocanestii. Trecem, asadar, maine, muntii in Maramures, si va povestesc despre copii.
Daca l-ati ratat, cititi si despre Mormantul lui Stefan de la Putna
Dar prin Certeze n-ai trecut ?
In Certeze n-am mai ajuns acum, am fost acum multi ani, cand eram la Curierul national, si am facut un reportaj. Dar acolo deja nu mai sunt case traditionale, sunt numai vile. Unele nu tocmai de bun simt…
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dosar/mil…
Pai de atunci (anii 90) aveau vile, dar nu si canalizare, asa ca era cumva un nonsens tot ce facusera ei acolo. Ca sa nu mai discutam de gustul indoielnic, dar nu sunt singurii, din pacate. In Romania zici ca n-a auzit nimeni de planuri/reguli de urbanism
Sunt minunate casele si este foarte clar ca e o zona ce merita vizitata. Asta vara mergand in Apuseni am remarcat ca si acolosunt cateva case cu modele similare (nu multe).
Da, din pacate dincolo, in Maramures, nu s-au mai pastrat la fel de bine casele traditionale
Multumesc foarte mult pentru acest post si fotografii!! Am trecut pe-aici tare demult si m-am minunat si eu. Nu credeam ca au mai rezistat in vremurile noastre. Ma bucur mult sa le revad. Minunate locuri!!!!
Si eu iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa descopar locul plin de caldura in care-ti exprimi tu dragostea fata de „familia ta si alte animale” 🙂