La mormantul lui Stefan: nu va sprijiniti cu piciorul pe piatra funerara

Cetatea de scaun a lui Stefan cel Mare e asaltata de buruieni, iar mormantul lui face bani din turismul ecumenic.

Am pornit dis de dimineata spre Suceava, cu gandul sa incepem excursia prin nordul Moldovei de la km 0 al tuturor traseelor turistice recomandate, adica de la Cetatea de scaun a lui Stefan cel mare, si anume Cetatea Sucevei. Dupa cum v-am mai povestit despre Cetatea Neamtului, ma asteptam ca si omoloaga din Suceava sa fi avut o soarta similara si sa ne astepte gemand de povesti despre batalii cu turcii, polonezii si alte popoare cotropitoare care au ravnit de-a lungul timpului la bunastarea moldovenilor.

N-a fost asa. Dupa ce a rezistat stoica asalturilor otomane si poloneze de pe la 1400 si ceva, Cetatea Sucevei nu mai rezista azi asaltului cotropitor al buruienilor si infiltratiilor. Pe la inceputul anului se lauda domnul Flutur, presedintele Consiliului judetean, ca va baga peste 50 de milioane de lei noi in reabilitarea cetatii, astfel incat sa fie expoloatata in scop turistic. Exploatata e ea si acum, ca te costa 4 lei intrarea si nu primesti nimic de banii astia, nici macar un pliant de prezentare. Esti lasat sa intri de un cetatean blazat, care nu stie raspunsul la nicio intrebare. Erau si cativa turisti straini rataciti pe acolo. Au facut ca si noi poze, s-au cocotat pe ziduri desi scria mare ca e interzis (in romana si engleza) si cam atat. Cinstit, n-ai ce vedea acolo decat niste ziduri vechi, o icoana cu Stefan cel Mare si multe buruieni. In subsolul in care pe vremuri fusese pulberaria e amenajata o expozitie in care sunt cateva panouri cu date istorice despre Stefan cel Mare, si o proiectie pe computer a modului in care ar trebui sa arate cetatea dupa ce va fi reabilitata

Nu va recomand sa mergeti acolo, decat daca vreti neaparat sa bifati locul. Cea mai frumoasa poza cu cetatea – in ansamblu – poate fi facuta gratis de sus de la intrare. Iar daca mai vreti si un suvenir, n-aveti de unde, pentru ca in parcarea improvizata in jurul unei carciumi itita la intrare se vand jucarii din plastic pe care le gasiti in orice talcioc sau orasel al copiilor. Peste drum de cetate ar mai fi muzeul satului, dar si acolo costa vreo 6 lei intrarea, si casele nu sunt cu nimic mai speciale decat alea din Bucuresti. Am ales sa ilustrez textul doar cu cateva elemente decorative care ar merita sa stea in preajma cetatii.

La Putna, ostenii mei!

Dezamagiti de scaunul lui Stefan am purces, asadar, spre Putna, macar sa-i vedem mormantul. E, aici se simte mana de manager priceput a Patriarhului Daniel, la fel cum se vede in toata Moldova, supranumita si „tinutul bisericilor”. Daca nu sunt vechi, sunt in constructie. Practic sunt mai multe biserici decat bornele kilometrice.

Intrarea la Putna e gratis, chipurile, dar te costa 6 lei pozatul. Mai mult, pe un soare torid ti se cere sa imbraci un halat stahanovist lung, larg si negru, pe care l-or mai fi imbracat si altii inaintea ta, doar pentru ca ai bretele si nu se cade sa te vada Domnul asa. Domnul Dumnezeu, nu Stefan. In fata bisericii o pitzi isi pozeaza cocalarul, ambii dati jos dintr-un BMW. El e in pantaloni scurti si arata cu o mana tatuata inspre biserica: „la mormantu lu Fane, tizu meu!”.

Biserica e frumoasa pe dinafara. Totusi, se cuvine sa mentionam ca aceasta constructie e foarte posibil sa nu aiba nimic de-a face cu originalul. Intaia manastire Putna – ctitorita de Stefan cel Mare in calitate de marturisitor intr-ale credintei crestin ortodoxe – a trecut prin vreo trei incendii devastatoare si un cutremur pe la 1700 si ceva. Ce vedem si vizitam acum e o replica dupa cum i-a taiat capul pe arheologii si arhitectii care au studiat vechile documente, si dupa cum a poftit inima patriarhilor din vremurile in care biserica si dependintele manastiresti au fost reconstruite. De unde putem trage concluzia ca nici pe vremea bunului Stefan romanii nu erau mai breji la construit, de vreme ce o catedrala gotica, de exemplu, poate sa reziste pana azi, dar o biserica de-a noastra nu.

Interiorul abunda in picturi, proaspete, ca nici nu stii daca esti intr-o biserica veche de sute de ani sau intr-una de cartier in care enoriasii au pus mana de la mana si au platit din gros pentru pictura. Si ca sa te aduca si mai mult in actualitate, administratorii bisericii au avut grija sa-i arda niste dulapuri din termopane in partea sudica, cu usi glisante, unde credinciosii evlaviosi pot sa aprinda lumanari in amintirea mortilor sau intru iertarea pacatelor celor vii.

Despre Stefan, insa, nu afli mare lucru din biserica. Mormantul lui, la baza caruia sta piatra funerara a uneia dintre cele trei sotii ale Sfantului Stefan, e pazit de o arcada pictata si ea. La fel ca si pe celelalte morminte adapostite de biserica, acelasi administrator grijuliu a simtit nevoia sa plaseze anunturi cu textul: „va rugam nu va sprijiniti cu mana de bara, si nici cu piciorul de piatra funerara”. Probabil ca turistii aveau pana nu demult acest „ritual” cand vizitau biserica, dupa care isi scrijeleau numele pe clopotul lui Stefan, expus afara, langa termopane.

Ceva date istorice, dar mai degraba religioase, sunt oferite contra cost in muzeul manastirii. Cu 3 lei – 1 leu pentru pensionari – poti sa vezi niste cruci vechi pe care e posibil sa le fi purtat in mana domnitorii in lupta, niste evanghelii vechi ferecate in argint, un bust trist al lui Stefan, o replica dupa sabia lui pe care si azi o au turcii la ei in tara, si o bucata din stejarul pe care se presupune ca l-ar fi nimerit Stefan cu sageata, cand a decis locul amplasarii manastirii. Bucata de stejar e insa gaurita destul de rau, ca si cand sageata lui Stefan ar fi fost ditamai proiectilul, si daca studiezi bine documentele istorice din ele reiese ca nimeni nu stie cu exactitate cum a decis Stefan locul manastirii. Chestia cu sageata e doar o legenda, dar e prezentata cu titlu de fapt in muzeul manastirii.

In fine, dat fiind ca ti se arata mai multe aici decat la Suceava, sa zicem a nu dai degeaba cei 3 lei. Insa nici aici nimeni nu baga in seama turistul strain. E adevarat ca inscriptiile exponatelor sunt scrise in romana si engleza, dar nu-ti povesteste nimeni nimic, toti pleaca de la premisa ca Stefan cel Mare, de vreme ce a fost cel mai mare dintre romani, e atat de cunoscut incat nu merita osteneala unui ghidaj printre faptele lui de glorie.

Iar la iesire ai ocazia sa cumperi un suvenir: icoane, candele, cruciulite, magneti de frigider cu icoane, odoare bisericesti, vesminte preotesti – 1.800 de lei setul – si tot felul de alte obiecte de cult. Nu vi se da bon fiscal, in caz ca doriti sa le pastrati pentru Boc. Dar puteti pastra biletele inseriate de la intrarea in muzeu, daca vreti sa aveti o amintire.

In parcare, cateva femei acosteaza turistii. Le ofera cazare in sat pe sume modice: o camera pentru patru persoane cu 60 de lei. Dat fiind ca noi vrem sa mai bifam si Sucevita in aceeasi zi refuzam oferta. Daca aveti de gand sa stati in Putna, insa, e posibil sa gasiti oferta atractiva. Majoritatea caselor sunt noi – semn al bunastarii aduse de emigrantii romani plecati la munca in Italia si Spania – si spre deosebire de alte zone ale tarii aici sunt facute cu bun simt si ceva gust.

Sucevita, Moldovita

La Sucevita costa intrarea 3 lei – 1 leu pentru pensionari – si biserica pare mult mai aproape de varsta pe care si-o revendica. Picturile interioare si exterioare sunt atinse de patina timpului, dar la interior sunt schele, semn ca in curand si acolo vor sclipi pe pereti culori sfinte ca la Putna. La intrare am vazut singura calugarita care zambea din tot trioul asta de manastiri pe care le-am vizitat. Nu stiu cum de scapase neacrita.

La Moldovita picturile exterioare erau admirate de un grup mare de spanioli. O ghida le povestea cu patos semnificatiile desenelor, iar o calugarita sictirita cara o scara de colo-colo, cu treaba. Nu era nimeni la ghiseul de bilete – tot 3 lei – motiv pentru care am intrat fraudulos si am vizionat cele mai frumoase begonii inflorite vreodata, in ferestrele chiliilor ce inconjurau biserica. Moldovita are si muzeu, unde se intra gratis, dar e pozatul interzis – nu ca ar fi ceva extraordinar de imortalizat acolo. E expus jiltul lui Petru Rares, cica, ramas fara fund (jiltul), si cateva bucati din biserica originala. Am simtit nevoia sa pozez biserica, vazuta pe geam din muzeu. Era o priveliste buna, dar nu mi-a iesit mie ca nespecialista. Calugarita sictirita, cocotata pe scara, m-a privit cu ochi critic si mi-a atras atentia ca pozatul e interzis in muzeu. I-am zis ca de aia stau asa aproape de fereastra, ca pozez afara din muzeu, deci acolo unde nu e interzis. Ea zice: da, dar pe film se vede ca pozati in muzeu, si o sa va ia filmul la poarta. Ca pe film nu face diferenta daca pozati pe geam sau in muzeu.

Hm, m-am uitat in jur, nicio camera de luat vederi. Mai sa fie, inseamna ca Dumnezeu insusi sta de veghe si monitorizeaza pozele facute in muzeu? N-am aflat raspunsul, ca la poarta nu era nimeni nici la plecare, cum n-a fost nici la venire.

La iesire am gasit la un artizan popular o ie frumoasa si ieftina – 70 de lei comparativ cu 300 de lei in Bucuresti – care mi-a oferit si o bratara cadou facuta din margelute mici cu motive populare.

Cazarea si drumurile

De cazat ne-am cazat la 500 de metri de Sucevita, la pensiunea Eli Dor. 120 de lei camera dubla, fara mic dejun. Mai aproape de manastire era alta pensiune, care oferea mic dejun la camera dubla de 150 de lei. Daca aveti mancare in traista, merita sa alegeti si o gospodarie taraneasca. Principalul atuu al zonei este peisajul extraordinar, si faptul ca orice pensiune ofera pe langa camera si o curte generoasa, cu verdeata, padurea la doi pasi, si aer tare cat cuprinde.

In zona Sucevei nu veti avea probleme sa gasiti cazare, la orice pret, pentru toate gusturile. Majoritatea pensiunilor sunt goale, din pacate. Gazdele se plang de un an dezastruos in turism. Drumurile ce leaga manastirile sunt destul de bune, chiar daca au doar o banda pe sens.

In mare n-a fost rau pe la manastiri, chiar daca n-am gasit acolo blandetea si ospitalitatea cu care se lauda orice asezamant monahal. Poate ca n-am avut eu inima suficient de deschisa, dar dinspre mine s-a vazut ca ei aveau doar buzunarele larg deschise pentru turisti. Maine va povestesc despre copiii care vand afine in pasul Prislop, niste pusti jucausi pe care i-am cunoscut pe drumul superb care face trecerea din Moldova in Maramures.

Etichete: , , , , ,

10 comentarii la “La mormantul lui Stefan: nu va sprijiniti cu piciorul pe piatra funerara” Subscribe

  1. Ana 04/08/2010 at 23:33 #

    Te invidiez. Nu am mai fost acolo din anul 3 de facultate … adica de vreo 10 ani. pe atunci, abia se inchegau pensiunile. erau "la rosu"

    Aia cu "moldavian carpathian garden" e pe bune, nu? nu e ironie, sper. in caz contrar, ma atingi la un unct sensibil … vezi adresa de mail si intelegi la ce ma refer …

    Oricum ar fi, cred ca numai cine nu a vizitat tara asa, ca tine, nu accepta sloganul. Na ca mi-a scapat. fac politici publice pe site-urile altora …

    ma bucur ca am dat de site, absolut intamplator, ca nu mai stiam nimic de tine – doar ca ai plecat de la evzonline

    Cu bine,

    • Dollo 04/08/2010 at 23:38 #

      Si eu ma bucur ca m-ai gasit. Evident ca era o mica ironie, dar facuta cu drag, pentru ca muntii aia chiar merita promovati. Din pacate sunt multe acolo care denota ca tocmai oamenii locului isi bat joc de ceea ce ar trebui sa ocroteasca si sa promoveze, ca sa le aduca venituri.

  2. Adrian 06/08/2010 at 15:09 #

    Dollo,

    am fost si eu in zona si am fost placut surprins sa vad ca la Moldovita o maicuta se ocupa de niste turisti germani, veniti in 2 randuri si care pareau destul de interesati de istoria locului. Mai mult, intre 2 povestiri, maicuta le-a impartit un colac.

    Cu parere de rau, dar te cert: scrie clar la intrarea in manastirea Putna plus ca sunt si ceva semne referitoare la faptul ca e interzis fotografiatul in interiorul bisericii. Chiar am "certat" un turist strain acu o saptamana ca nu se supune regulilor…pai daca noi, de-ai locului nu respectam, de ei ce sa mai zicem? Nu comentez despre regula in sine, care imi pare si mie cam stricta.

    • Dollo 06/08/2010 at 15:36 #

      Adrian, experientele turistice sunt diverse, nu zic ca ale mele ar fi general valabile. Spuneam doar ce am vazut/simtit eu. Poate ca am fost si mai pornita asa, din cauza multitudinii bisericilor din Moldova si a industriei din jurul lor. Sunt, totusi, prea multe, si inca se mai fac (ma refer la cele noi, nu la astea istorice). Iar valoarea istorica si memorialistica ramane undeva mult in urma. Gandeste-te, de exemplu, ce s-ar fi putut face cu banii ziditi in miile de biserici de dupa 89, daca ar fi fost investiti in reabilitarea si punerea in valoare a monumentelor istorice religioase – indiferent de cult. Cred ca am fi avut toti mai mult de castigat din asta. In privinta fotografiatului, nu in biserica era interzis (cel putin la Putna nu am avut aceasta problema – scria ca nu ai voie sa fotografiezi in timpul slujbei sau a altui ritual religios), ci in muzeu. Iar in cel de la Moldovita am incercat un soi de poza artistica a bisericii vazute printre gratiile unei ferestre de muzeu. Deci pozam o bucata din biserica (exteriorul), vazuta printr-o fereastra, nicidecum interiorul muzeului… In fine, a fost doar o interpelare, nu ne-am paruit, si a avut Dumnezeu grija sa nu-mi iasa bine nici poza 🙂

  3. Adrian 06/08/2010 at 16:03 #

    Da, ai dreptate, fiecare turist ramane cu propria parere…si eu am fost cumva dezamagit de Putna. De mult nu mai vazusem in ochii unui om atata dispret ca in cei ai unui popa pus sa se ocupe de turistii de la intrarea in muzeu…si mai sunt multe dezamagiri, legate de cazare, igiena, starea drumurilor, etc. In schimb, s-au si ridicat la nivelul asteptarilor mele Moldovita, Sucevita si Voronetul. Parerea mea e ca inca mai avem mult pana sa ajungem la nivelul de marketing (hotie legala, imho) al Parisului spre exemplu. Acolo chiar ca orice piatra are valoare istorica si trebuie platita o anumita suma pentru a fi vizitata.

    In rest, Bucovina este un tinut splendid.

  4. Paul 11/08/2016 at 15:04 #

    un articol in stil peiorativ, scris parca de o persoana putin cam „sictirita” – cum des e mentionat in text 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Moldova si Maramures, azi ce se vede in pliante | Dollo News - 02/08/2010

    […] va povestesc despre Putna, Sucevita, Moldovita, trei monumente istorice si fauna cuvios-pecuniara care misuna in preajma….

  2. avemblog.net - 03/08/2010

    La mormantul lui Stefan: nu pune piciorul pe piatra funerara | Dollo News…

    Cetatea de scaun a lui Stefan cel Mare e asaltata de buruieni, iar mormantul lui face bani din turismul ecumenic….

  3. Casele incondeiate din Ciocanesti (Bucovina) | Dollo News - 04/08/2010

    […] l-ati ratat, cititi si despre Mormantul lui Stefan de la Putna AKPC_IDS += […]

  4. 25-30 de milioane o cruce vesela la Sapanta | Dollo News - 11/08/2010

    […] 🙂 Daca vreti sa faceti si voi traseul propus de mine – Cetatea de scaun a lui Stefan – Putna – Moldovita – Sucevita – Ciocanesti – Pasul Prislop – Borsa – Sighet – Sapanta si retur, […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate