Medicina romaneasca, intre Dumnezeu si Coca Cola

Domnu doctor, sa chemam un preot ca sa-l spovedeasca inainte? Da doamna, aduceti, ca si noi ne facem cruce inainte de a intra in sala de operatie!

Domnu doctor, sa chemam un preot ca sa-l spovedeasca inainte? l-a intrebat mama pe chirurgul care l-a operat ieri pe fratele ei. Da doamna, aduceti, ca si noi ne facem cruce inainte de a intra in sala de operatie!, i-a raspuns medicul, un tip usor trecut de 40 de ani. Daca ajungeti vreodata in Spitalul Caritas din Bucuresti, si vedeti cum arata saloanele si chiar sala de operatie, o sa intelegeti mai bine semnificatia adanca a acestui dialog.

Fratele mamei are 70 de ani si o tumora in cavitatea abdominala. Nu cunosc diagnosticul exact, dar nu importa pentru ce am sa va povestesc. Omul a trait toata viata lui la tara, in satul natal din Buzau, n-a luat medicamente pana acum, doar cate o tuica inainte de masa si ceva mai mult vin dupa. Era sanatos pana cand a inceput sa nu mai fie. Doctorii de la Buzau n-au exagerat cu acurtatetea, asa ca unchiul a ajuns la Bucuresti ca sa afle ce are, totusi. Aici i s-a pus diagnosticul. Inainte de operatie nici medicul de aici nu stia sigur daca tumora aia e operabila sau nu, dar un lucru a fost sigur: avea ceva infectie in stomac, care trebuia eliminata cumva inainte de operatie. Asa ca i-au dat niste antibiotice cu … Coca Cola.

Mama, femeie cu frica lui Dumnezeu, dar si cu oarecari informatii despre cat de nocive sunt sucurile astea cu chimicale, l-a intrebat pe doctor daca stie ce face. Si doctorul i-a spus ca da, Coca Cola are marea calitate de a dizolva mizeria (!) iar pentru ce avea unchiul in stomac Coca Cola era exact ce-i trebuia… Si asa a si fost, cica. Inainte cu o zi de operatie, pe tubul care-i iesea din nas unchiului a curs un lichid gros si negru pe care asistentele s-au grabit sa-l diagnosticheze drept „a iesit infectia din el”. In paralel, pe celalalt tub (din nara vecina), alta asistenta ii baga lapte cu ou, ca sa-l hraneasca artificial, pentru ca omul nu mai putea sa manance.

De gura mamei unchiul a acceptat sa primeasca la patul lui si un preot care „i-a citit o poezie si a plecat”, dupa cum povesteste acum unchiul. N-a fost lasat oricum din grija lui Dumnezeu, pentru ca in micutul salon de terapie intensiva in care zace deja de mai bine de o saptamana are doua icoane, una deasupra patului si alta pe peretele opus.

Salonul – ca si restul spitalului – are mobilierul din tabla vechi si ruginit, peretii scorojiti, un mic grup sanitar la care un robinet e rupt, iar teava pe care curge apa e roasa de rugina. Patul e curat, insa, si personalul e amabil. Te simti acolo ca in filmele alea din lumea a treia, in spitalele improvizate in manastiri, unde maicutele trateaza cangrenele cu comprese si multa rugaciune.

Operatia s-a desfasurat intr-o sala care nu difera cu nimic de ce v-am descris pana acum. Aceiasi pereti scorojiti, aceleasi podele vechi, ilustrarea perfecta a convingerii ca aici intri cu o boala si iesi cu mai multe, daca mai iesi.

Unchiul a supravietuit operatiei, chiar daca a ramas cu tumora la locul ei. Extirparea ar fi insemnat sa-i afecteze niste vene care alimenteaza diverse organe, asa ca doctorul si-a facut cruce, l-a deschis, l-a inchis la loc si probabil si-a mai facut o cruce la final. Azi, la doua zile dupa operatie, unchiul e vioi, s-a ridicat din pat si, daca n-ar fi nenumaratele sonde care-l leaga, ar vrea sa plece si acasa. Cand l-a vazut asa hotarat, inca o data, doctorul a exclamat: ”Doamne ajuta!”.

Etichete: , , ,

18 comentarii la “Medicina romaneasca, intre Dumnezeu si Coca Cola” Subscribe

  1. hidroizolatii 12/09/2010 at 13:38 #

    Din punctul meu de vedere cred ca sistemul trebuie revigorat de principiu de la cap…nu de la coada…deoarece e deja imputit..parerea mea, pe de alta parte vezi si neputinta medicilor care nu au sprijin financiar pentru salarii in primul rand ce sa mai vorbim de achizitii pentru desfasurarea activitatii in conditii normale, astfel totul se rasfrange pe spinarea pacientului…si ne tot intrebam de ce avem un sistem bolnav ?

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ajutati popii sa pescuiasca | Dollo News - 24/08/2010

    […] ce va povestesc toate astea? Pentru ca tocmai le-am aflat intamplator (nu stiam de ce unchiul e asa pornit impotriva preotilor si nu vrea sa se spovedeasca inainte de operatie) si pentru ca vad […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.