Medicina romaneasca, intre Dumnezeu si Coca Cola

Domnu doctor, sa chemam un preot ca sa-l spovedeasca inainte? Da doamna, aduceti, ca si noi ne facem cruce inainte de a intra in sala de operatie!

Domnu doctor, sa chemam un preot ca sa-l spovedeasca inainte? l-a intrebat mama pe chirurgul care l-a operat ieri pe fratele ei. Da doamna, aduceti, ca si noi ne facem cruce inainte de a intra in sala de operatie!, i-a raspuns medicul, un tip usor trecut de 40 de ani. Daca ajungeti vreodata in Spitalul Caritas din Bucuresti, si vedeti cum arata saloanele si chiar sala de operatie, o sa intelegeti mai bine semnificatia adanca a acestui dialog.

Fratele mamei are 70 de ani si o tumora in cavitatea abdominala. Nu cunosc diagnosticul exact, dar nu importa pentru ce am sa va povestesc. Omul a trait toata viata lui la tara, in satul natal din Buzau, n-a luat medicamente pana acum, doar cate o tuica inainte de masa si ceva mai mult vin dupa. Era sanatos pana cand a inceput sa nu mai fie. Doctorii de la Buzau n-au exagerat cu acurtatetea, asa ca unchiul a ajuns la Bucuresti ca sa afle ce are, totusi. Aici i s-a pus diagnosticul. Inainte de operatie nici medicul de aici nu stia sigur daca tumora aia e operabila sau nu, dar un lucru a fost sigur: avea ceva infectie in stomac, care trebuia eliminata cumva inainte de operatie. Asa ca i-au dat niste antibiotice cu … Coca Cola.

Mama, femeie cu frica lui Dumnezeu, dar si cu oarecari informatii despre cat de nocive sunt sucurile astea cu chimicale, l-a intrebat pe doctor daca stie ce face. Si doctorul i-a spus ca da, Coca Cola are marea calitate de a dizolva mizeria (!) iar pentru ce avea unchiul in stomac Coca Cola era exact ce-i trebuia… Si asa a si fost, cica. Inainte cu o zi de operatie, pe tubul care-i iesea din nas unchiului a curs un lichid gros si negru pe care asistentele s-au grabit sa-l diagnosticheze drept „a iesit infectia din el”. In paralel, pe celalalt tub (din nara vecina), alta asistenta ii baga lapte cu ou, ca sa-l hraneasca artificial, pentru ca omul nu mai putea sa manance.

De gura mamei unchiul a acceptat sa primeasca la patul lui si un preot care „i-a citit o poezie si a plecat”, dupa cum povesteste acum unchiul. N-a fost lasat oricum din grija lui Dumnezeu, pentru ca in micutul salon de terapie intensiva in care zace deja de mai bine de o saptamana are doua icoane, una deasupra patului si alta pe peretele opus.

Salonul – ca si restul spitalului – are mobilierul din tabla vechi si ruginit, peretii scorojiti, un mic grup sanitar la care un robinet e rupt, iar teava pe care curge apa e roasa de rugina. Patul e curat, insa, si personalul e amabil. Te simti acolo ca in filmele alea din lumea a treia, in spitalele improvizate in manastiri, unde maicutele trateaza cangrenele cu comprese si multa rugaciune.

Operatia s-a desfasurat intr-o sala care nu difera cu nimic de ce v-am descris pana acum. Aceiasi pereti scorojiti, aceleasi podele vechi, ilustrarea perfecta a convingerii ca aici intri cu o boala si iesi cu mai multe, daca mai iesi.

Unchiul a supravietuit operatiei, chiar daca a ramas cu tumora la locul ei. Extirparea ar fi insemnat sa-i afecteze niste vene care alimenteaza diverse organe, asa ca doctorul si-a facut cruce, l-a deschis, l-a inchis la loc si probabil si-a mai facut o cruce la final. Azi, la doua zile dupa operatie, unchiul e vioi, s-a ridicat din pat si, daca n-ar fi nenumaratele sonde care-l leaga, ar vrea sa plece si acasa. Cand l-a vazut asa hotarat, inca o data, doctorul a exclamat: ”Doamne ajuta!”.

Etichete: , , ,

18 comentarii la “Medicina romaneasca, intre Dumnezeu si Coca Cola” Subscribe

  1. hidroizolatii 12/09/2010 at 13:38 #

    Din punctul meu de vedere cred ca sistemul trebuie revigorat de principiu de la cap…nu de la coada…deoarece e deja imputit..parerea mea, pe de alta parte vezi si neputinta medicilor care nu au sprijin financiar pentru salarii in primul rand ce sa mai vorbim de achizitii pentru desfasurarea activitatii in conditii normale, astfel totul se rasfrange pe spinarea pacientului…si ne tot intrebam de ce avem un sistem bolnav ?

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ajutati popii sa pescuiasca | Dollo News - 24/08/2010

    […] ce va povestesc toate astea? Pentru ca tocmai le-am aflat intamplator (nu stiam de ce unchiul e asa pornit impotriva preotilor si nu vrea sa se spovedeasca inainte de operatie) si pentru ca vad […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.