Buni (II) Aventura spaniola si banii de inmormantare

Cand Buni a decis sa vanda tot si sa plece dupa fiul ei in Spania, lumea a zis ca „baba a luat-o razna!”. Asteptarile de la un om de 80 de ani, mai ales in Romania, sunt putine, si cam toate merg pe drumul catre cimitir.

Prietenia ei cu mama s-a legat ciudat si neasteptat de trainic. Mama face, de ani de zile, bors pentru toate vecinele din bloc. Asa a aflat Buni de „vecina de la 6 care face bors acru”, cam in vremea cand sotul ii era la pat, dar poftea la ciorba acra, ca la olteni. Dupa aceea nimic nu avea sa le mai desparta. Mama a ajutat-o sa le faca pomeni si colive mortilor care i s-au succedat rapid, in doar cativa ani: sotul, nora si fiul vitreg.

Ramasa singura, Buni a facut o vreme naveta catre apartamentul in care cei doi nepoti ai ei traiau fara mama. Le ducea mancare si incerca sa le suplineasca nevoia de parinti, desi in sufletele lor tatal era de neiertat. Ii parasise cand aveau mai multa nevoie de el, si, cum se spune in popor, mama li s-a imbolnavit de suparare si i-a parasit si ea. Buni s-a simtit de atunci vinovata si obligata fata de nepotii ei. Fata abia terminase liceul, iar baiatul mijlociu experimenta primele job-uri.

Cand fiul ei a venit din Spania, decizia lui Buni era aproape coapta. Fiul ei venise sa-si ia cu el si ceilalti doi copii, iar ei i-a propus initial sa vina sa vada cum e in Spania si, daca-i place, sa ramana acolo. Daca nu, sa se intoarca in blocul in care statuse in ultimii 40 de ani din viata. Nici el nu avea o situatie roz. Tocmai se despartise de tipa cu care fugise in lume si muncea acolo, intr-o fabrica oarecare. Grija pentru mama lasata singura in Romania ar fi fost ultima de care avea nevoie.

Nu stiu exact ce a fost in capul lui Buni, dar intr-o zi a venit la mama si i-a spus ca gata, vinde apartamentul cu doua camere de la parter, singura ei avere dupa o viata de munca, si pleaca definitiv in Spania. „Cat o sa mai traiesc, mai Lenus? Mai bine sa fiu cu ei acolo, daca mor, nu singura aici!”, i-a explicat ea mamei.

A vandut rapid apartamentul – era in plin avant imobiliar – i-a dat fiului banii si si-a luat ramas bun de la toate vecinele. Toate credeau ca o vad pentru ultima oara. Si-a impartit pe la prietene vesela de bucatarie si bibelourile care-i fusesera martore la bunele si relele din ultimii 80 de ani. Pensia a fost transformata in euro si redirijata catre Spania. Buni s-a coafat, si-a luat garderoba noua, si-a pus rapid dinti si si-a urmat fiul in aventura spaniola.

A durat aproape doi ani ani. Prietenoasa si blanda, Buni si-a facut repede cunoscuti la magazinele din satul spaniol in care locuiau. Nu stia limba, dar cand se ducea la cumparaturi lua cu ea etichetele de la produsele consumate si le arata la vanzator. O vreme unii au crezut ca batrana doamna e muta, dar pana la urma s-au prins ca nu stia sa vorbeasca spaniola.

Cat a stat acolo Buni s-a indragostit de stilul de viata iberic. Ii placeau la nebunie fructele proaspete si pestele. Cand fiul ei i-a aratat cum se foloseste storcatorul de fructe, Buni a crezut ca Dumnezeu i-a pregatit special acest festin inainte de moarte. Dintii pe care si-i pusese in graba, inainte de emigrare, o lasasera in drum, si nu mai putea sa manance decat fructe si legume pasate.

Viata in casa fiului ei nu era Raiul, dar asta nu stia decat mama, care primea telefoane saptamanal de la Buni. Banii luati pe apartamentul din Bucuresti s-au transformat in investitie in Spania. Fiul ei si-a deschis un bar. Dar n-a mers bine, si banii s-au pierdut rapid. Cand nu mai avea bani ca sa mearga in sat si sa sune in Romania, Buni ii scria mamei epistole lungi, la fel ca in tineretea petrecuta in internat.

Lucrurile erau complicate ca sufletul fiului ei. Vesnic in cautarea unei femei „de casa”, fiul i-a facut pe toti ai lui sa treaca prin incercarile lui sentimentale, in cautarea alesei. Ultima aventura a pus si capat convietuirii in comun a familiei. Fiul lui Buni a decis intr-o zi ca femeia vietii lui este o romanca pe care s-a hotarat s-o urmeze inapoi in tara, lasandu-si in urma cei trei copii si mama. Sa se descurce cum or sti in Spania!

Aproape jumatate de an Buni a stat in gazda in Spania, impreuna cu nepoata ei, amandoua traind din pensia lui Buni si din bacsisurile de chelnerita ale nepoatei. Cei doi nepoti plecasera si ei in Romania, furiosi inca o data pe tatal lor care-i lasase balta pentru alta femeie.

Daca nepotii aveau unde sa se intoarca aici – nu vandusera apartamentul parintesc – Buni nu mai avea in Romania decat prietenia anumitor oameni. Pensia o cheltuise, luna de luna, pentru intretinerea casei in Spania, si cand fiul ei a decis sa o lase acolo si sa-si urmeze iubirea, Buni n-a vrut decat sa moara pe loc, ca sa nu mai fie nevoita sa priveasca viata in sens invers.

Pana la urma nepoata ei a fost mai cerebrala si i-a propus sa locuiasca cu totii, in apartamentul mamei lor din Bucuresti. Asa s-a intors Buni in Romania, desi se despartise de ea definitiv in 2005.

Povestea nu se incheie aici. Buni traieste acum zilnic in bucataria mamei. Merg impreuna la piata, experimenteaza retete si deapana amintiri. Buni plange des. Mama, barbata cum o stiti, o admonesteaza si o aduce la realitatea de care Buni e satula. Seara, Buni isi ia sacosele pline cu de-ale gurii, pentru nepoti, si pleaca spre apartamentul lor, unde are si ea o camaruta. Baietii sunt deja barbati, trecuti de 30 de ani, dar se poarta tot copilareste. Isi urasc tatal si incearca sa-si ignore bunica. S-au intors lefteri din Spania, si aici nu reusesc sa-si gaseasca de lucru. Nepoata e cu un pas in casnicie, dar inca o mai tapeaza pe Buni de bani, sub diverse pretexte. Pensia lui Buni e, de multe ori, singurul venit din casa nepotilor. Si pesemne frustrarea lor creste din cauza asta. Dintr-o regretabila eroare de comunicare ei isi consuma furia enervandu-se pe singura fiinta care-i mai iubeste neconditionat: bunica. Buni plange si inghite. Multe.

Ne povesteste, mamei si mie, a suta oara, despre fiul ei. Acum s-a despartit si de femeia vietii lui, dar a gasit alta. In Grecia. In vara asta, inainte de plecarea spre noua dragoste, fiul a intrebat-o pe Buni: „Mama, dar tu chiar nu ai niciun ban pus de-o parte pentru inmormantare?!”.

Povesteste si plange. Mama ii spune, pentru a suta oara, ca a gresit ca si-a vandut casa, ca a gresit ca i-a dat banii copilului, ca a gresit… Buni ii raspunde bland, in stilul ei: „Draga, eu iti spun ce am facut, nu ce ar fi trebuit sa fac. Intr-adevar, am gresit, dar acum ce mai pot sa fac?!”.

Citeste si prima parte a povestii: Buni

Etichete: Bunica, mama