Ce face Patriarhia cu banii nostri

Biserica pastreaza banii primiti de la buget pentru salariile preotilor si le da astora chitante cum ca si-au platit abonamente la Trinitas sau cota de lumanari

În tara in care toate categoriile de bugetari se revolta ca li se taie salariile era normal sa ajunga si preotii la disperarea asta. Cum spune popa Moldoveanu din satul Maxenu, judetul Buzau, „am si eu banci, am si eu copii, e greu!”. Adica si preotul e om, chiar daca e intermediarul lui Dumnezeu, si asta nu-l scuteste de ratele la banca. Parintele acuza – in ziarul Adevarul – ca nu si-a mai primit de doua luni salariul amarat de 900 de lei. Iar satenii, evlaviosi, ii stau aproape, si se revolta la unison cu indrumatorul lor spiritual. Ca doar i-au construit biserica, si acum statul nu-i da salariu ca sa le tina slujba in ea. Numai ca statul da, saracul, partea lui, dar buba e in alta parte, si cu siguranta ca si preotul stie unde s-au oprit banii lui de salariu, dar inca n-are curajul sa spuna tot.

Intr-o discutie pe care am avut-o recent cu un parlamentar PD-L am aflat si ce face Biserica Ortodoxa Romana cu banii primiti de la stat pentru plata salariilor preotilor. Parlamentarul respectiv era suparat pe mine ca tot scriu impotriva finantarii publice a bisericii, si a incercat astfel sa ma convinga ca sunt nedreapta cu preotii:

„Nu-i mai blamati, doamna, pe preoti, ca sunt amarati, au niste salarii de mizerie. O sa va spun ceva, dar nu stiti de la mine. Pai stiti ce ajunge la preoti, din banii alocati de la buget pentru salariile lor? Ajung niste chitante, doamna, nu bani efectiv. Niste chitante, hartii. Ca daca salariile ar fi fost platite direct de stat ar fi fost bine, dar banii intra in conturile Patriarhiei, care ar trebui sa-i distribuie in teritoriu. Dar ii opreste pentru diversele dari pe care toate bisericile trebuie sa le faca: abonamente la Trinitas sau alte obligatii pe care le are orice biserica fata de organizatia superioara ierarhic. Asa ca preotii primesc chitante, iar banii raman in conturile Patriarhiei!”, mi-a explicat parlamentarul PD-L.

Nu e singurul politician care stie care e circuitul banilor intre bugetul de stat si conturile bisericii. Presedintele Consiliului general al Capitalei, Calin Murg (tot PD-L), mi-a povestit anul trecut -pentru campania despre finantarea cultelor pe care am publicat-o in EVZ si o puteti citi aici – ceva similar despre biserica de pe bulevardul Titulescu, afectata de santierul de la Pasajul Basarab. Murg mi-a spus atunci ca preotul bisericii respective a venit la primarie ca sa ceara ajutor financiar, pentru ca din cauza santierului nu mai avea suficiente nunti si botezuri ca sa-si acopere cheltuielile bisericesti. „Am aflat atunci ca biserica trebuia sa plateasca abonamente la trustul de presa al Patriarhiei si diverse cote obligatorii la lumanari si alte obiecte de cult. Am mers la Arhiepiscopia Bucuresti ca sa discutam cu superiorii preotului, sa-l scuteasca pe perioada santierului de aceste obligatii. Si arhiepiscopul ce credeti ca ne-a spus? Ca asa cum primaria are un buget pe care si-l respecta, asa are si biserica, si nu pot sa scuteasca pe nimeni de dari, ca-si dezechilibreaza bugetul. Asa ca ne-a indicat sa ajutam noi biserica respectiva, ca primarie”.

Sigur, politicienii de care va spun nu au o mare putere de decizie sau influenta, dar fac parte dintr-un partid care, de cand e la putere, a pompat in biserica cele mai mari sume de bani din ultimul secol, probabil. Faptul ca oamenii astia nu se intreaba, ce face, totusi, Patriarhia cu banii primiti de la stat, dar prefera sa le planga de mila preotilor care nu-si primesc salariile, e pentru mine un semn de intrebare daca ei sunt doar ipocriti sau chiar fraieri.

Oricum, daca mai era nevoie de inca o dovada asupra faptului ca Biserica Ortodoxa Romana functioneaza ca o corporatie fara scrupule, cititi articolul din Adevarul, ca sa vedeti ca preotul respectiv a fost concediat fara drept de apel, atunci cand si-a cerut dreptul salarial. Un lux pe care Boc, de exemplu, nu si-l permite in legatura cu subalternii sai care ies din rand. Poate ar trebui sa-l puna cineva pe preafericitul Daniel in fruntea guvernului Romaniei, ca e clar ca la afaceri si organizare se pricepe mai bine.

Tags: ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Bune de citit: 20-26 septembrie - Ramona Jar - 17/10/2024

    […] Ce face Patriarhia cu banii noştri – cu riscul de a petrece eternitatea în smoală, Dollo spune din nou lucrurilor pe nume într-un articol “anti-BOR”, numai bun de printat […]

Leave a Reply

Oldies but goldies

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor