Facerea de bine a bancilor, conform OUG 50/2010

Domnisoara mi-a zambit din adancul lentilelor ei de contact violet si mi-a intins, sa semnez, actul aditional la contract, intarziind usor cu degetele-i sclipind din inele, pe hartia stampilata  a bancii. Privirea mea a facut o pauza pe bustu-i generos, in drumul de la lentile la contract. Am decis sa deschid gura, inainte de a deschide punga.

Primisem invitatia scrisa acasa, sa ma prezint la banca pentru modificarea contractului meu de credit din 2008, in conformitate cu Ordonanta 50/2010. Pe tema asta internetul fierbe deja de cateva luni, asa ca eram oarecum pusa in garda ca banca vrea sa ma pacaleasca sa semnez ceva ce se va dovedi in dezavantajul meu. Citisem Ordonanta 50, si eram cu ochii cat cepele la mine, cand m-am asezat in fata duduii, pe care o cunosc din 2008, de cand am facut creditul, dar n-am schimbat cu ea mai mult de cateva amabilitati de cate ori mergeam la banca sa achit ratele.

De data asta am avut placerea sa ne cunoastem. Ea mi-a spus ca imi va prezenta „o oferta personalizata”, in conformitate cu Ordonanta 50, dar si cu sentimentele apreciative pe care banca le nutreste fata de mine, clientul cuminte si la zi cu platile. Eu am intrebat-o in ce consta oferta asta generoasa, si ea a inceput, total neinspirat, fix cu ceea ce eu nu voiam sa aud: „pai dobanda va fi variabila…”.

Pai zic, nu vreau dobanda variabila, vreau sa raman la dobanda mea fixa, de care m-am atasat deja in doi ani. Se uita descumpanita la mine si face o pauza de inspiratie. Se uita incurcata in contractul meu si gaseste alt argument neinspirat:

– Pai in contractul dumneavoastra scrie dobanda curenta 5,95%. Nu scrie nicaieri ca e fixa….

– Ok, nu scrie cu litere cuvantul „fixa”, dar daca sunt acolo niste cifre, fara + sau – in fata, se cheama ca e fixa, dupa logica mea.

E momentul in care eu am senzatia ca ea ma ia de proasta. Continua sa-mi zambeasca. Imi pune in fata o foaie A4, pe care scrie ca banca imi transmite astfel anexa la contract, conform Ordonantei 50, si ma asigura ca se gandeste in continuare la mine ca la un client valoros. Citesc foaia, si incep sa ma uit si pe celelalte zece foi din spatele ei, in care scrie ca banca imi propune o dobanda variabila, calculata la trei luni dupa Euribor, Robor si alti indici.

-Pai bine, domnisoara, nu v-am zis ca nu o vreau variabila? Taiati copacii degeaba dandu-mi sa refuz toate hartiile astea.

– Asa e procedura, semnati acolo ca nu sunteti de acord, si eu va dau varianta a doua la care s-a gandit banca pentru dumneavoastra.

A doua varianta e la fel de stufoasa, doar ca tot nu renunta definitiv la dobanda variabila, ci mi-o baga pe gat din martie 2015.

– Ce se intampla din martie 2015, intra in vigoare alta lege sau ce?
– Asa e oferta bancii pentru dumneavoastra…

– Dar de ce, conform carui act? In Ordonanta 50 nu zice nimic, nicaieri de anul 2015.

De ce vrea banca sa-mi micsoreze dobanda?

Se uita la mine, se uita la ecranul computerului, apoi pe hartii, iar la mine, se inroseste, inspira adanc in plamanii aia ai ei bombati si slobozeste pe buzele tuguiate un pitigaiat:

– Sa va explic altfel…

Totusi, habar n-are ce vrea sa-mi explice si se comporta ca un scolar cu lectia neinvatata. Imi e clar ca habar n-are ce zice ordonanta aia, si nici contractul meu nu ii e familiar. Ea stie doar sa dea copy/paste dupa numele meu si sa-l lipeasca pe niste „oferte personalizate” gata fabricate de o minte mai creata din banca. Se agata inutil de niste cifre care, insa, n-o ajuta deloc sa-si contruiasca o explicatie. Se tot invarte pe ideea ca totul e in favoarea mea, dar nu poate sa-mi spuna clar ce e cu data aia de martie 2015. Imi debiteaza numai niste fraze invatate papagal, probabil la vreun training intern, dar pe care e clar ca nu le intelege neam. Îl foloseste mult pe „decat” si la un moment dat ma loveste peste ochi si cu un „trimiterea scrisoarei catre dumneavoasra”.

Din incaperea alaturata, sefa agentiei aude toata discutia si decide sa intervina. Se precipita spre mine, imi strange mana barbateste si mi se recomanda ca persoana care ma va lamuri:

– E vorba de faptul ca sursele noastre de finantare ne permit sa va pastram dobanda fixa numai pana in martie 2015, data de la care si noi vom avea finantari tot cu dobanda variabila, deci nu vom putea sa va mai pastram aceasta dobanda fixa.

– Ok, si de ce nu pot sa raman la contractul meu vechi? De vreme ce eu l-am agreat asa in 2008, m-am tinut de el, v-am platit la timp, si am de gand s-o fac in continuare, nu vad de ce banca vrea sa schimbe acest lucru?

– Tocmai de acea va facem aceasta oferta, cu o dobanda mai mica cu 0,50%, pentru ca sunteti un client valoros, intotdeauna la zi cu platile si multumit de serviciile noastre, vrem sa va rasplatim si noi pentru fidelitate, imi zice sefa agentiei, care clar isi insusise mai bine trainingul decat subalterna ei.

-Si de ce ar vrea banca sa-mi micsoreze dobanda?, intreb iar ca proasta, lasand-o si pe sefa agentiei fara replica.

Cat fac 5,45%+5%?

Ma lasa iar pe mana duduii cu ochi violeti, careia ii cer sa-mi faca o simulare de plata a dobanzii penalizatoare, concept nou introdus in anexa pe care vrea s-o semnez. Scrie acolo ca dobanda penalizatoare va fi formata din dobanda curenta (adica 5,45%, conform ultimei lor oferte) + 5%.

– Deci dobanda asta penalizatoare va fi 10, 45%, nu? Deci cat as plati eu daca as intarzia o luna cu o rata de 200 de euro?

Fata se uita la mine, se uita la hartii, si incepe sa calculeze frenetic cu degtele-i stralucitoare, pe tastatura calculatorului. La un moment dat imi zice ca nu stie de unde mi-a dat mie 10,45%, ca ei nu-i da asa.

– Pai daca avem un 5,45%+ alt 5% nu ne da 10,45%? intreb si eu incurcata, stiindu-mi limitele matematice ramase undeva in scoala generala.

– Pai nu, face 6,29%… zice ea cu ochii in calculator.

Ma apuc sa scriu pe hartie cifrele, ca sa vedem mai clar cum e cu adunarea. Se uita si ea, incurcata, ii arunca o privire sefei de agentie, si continua sa loveasca in taste, in cautarea unui raspuns. Sefa de agentie ii striga de la biroul ei, ca „clienta are dreptate” si-i indica sa mai calculeze o data.

Pana la urma fata incepe sa tasteze din nou, cu voce tare, cerand aprobarea vizuala a sefei:

– Deci 10,45% inseamna 10,45 impartit la o suta….

In fine, socoteala ei demonstreaza ca daca as accepta noua propunere a bancii, as plati niste penalizari mici, mici in caz de intarziere la plata, dar ma decid sa n-o cred pe cuvant pe domnisoara, si sa iau contractul acasa.

Care e logica unui comision de risc?

Aici descopar ca in ciuda mult trambitatei alinieri la Ordonanta 50, banca nu a renuntat la comisionul de risc, ci l-a redenumit comision de administrare, desi ordonanta spune clar: banca nu are voie sa introduca comisioane noi fara acordul clientului.

Imi amintesc ca la un moment dat duduia a scapat, printre explicatii, ceva de genul: „a trebuit sa-i schimbam denumirea, ca de fapt nu era comsion de risc, dar asa i-am zis noi, neinspirat. De fapt nu e niciun risc… asa ca l-am redenumit comision de administrare…”.

In realitate n-ar fi nici de risc, nici de administrare, de vreme ce DAE (dobanda anuala efectiva) a fost si in forma veche 8%, iar acum e propusa a scadea la 7,50%, deci se presupune ca in ea sunt deja incluse costurile colaterale ale creditului meu, nu? Iar banca nu risca nimic, daca nu-i platesc eu creditul, sa zicem, pentru ca are garantia ca-mi poate lua masina oricand vrea ea. Asadar, in totalul celor sapte ani de credit banca ma taxeaza abuziv cu aproape 1000 de euro, sub pretextul unui comision de risc fara fundament real.

Acuma, sunt incurcata. Daca notific banca si spun ca nu sunt de acord cu oferta lor, in principal din cauza pastrarii comisionului de risc, ordonanta spune ca va ramane valabil vechiul contract. Care contine, insa, si comisionul de risc, si o dobanda fixa cu 0,50% mai mare. Plus mentiunea ca banca isi rezerva dreptul de a modifica conditiile contractuale dupa bunul plac, daca nu stiu ce influente externe ar putea sa se intample. Aceste doua mentiuni din vechiul meu contract sunt in contradictie cu Ordonanta 50, dar faptele arata ca banca asta, ca si celelalte cu care clientii au intrat in razboi de la aparitia ordonantei, nu prea tine cont de notificarile creditatilor. Iar astia ar trebui sa reclame la ANPC sau in justitie, daca nu le convine rezolutia bancii. Adica vax, la fel ca si in cazul legii care spune ca ai voie sa reziliezi contractul cu Orange, fara penalitati, despre care v-am mai spus.

In cazul meu, plata in continuare a comisionului de risc, camuflat in comision de administrare, mi-ar mai scoate din buzunar inca vreo 500 de euro, in urmatorii cinci ani. Aparent nu merita sa te agiti pentru suma asta, dar iar revenim la principiu. Daca e un abuz, apai sa-l santionam.

Numai ca iar esti pus sa lupti cu forte inegale. Cum spunea un amic, politicul arunca o lege „de-anpulea” pe piata, facuta prost, si care nu face decat sa invrajbeasca oamenii cu institutiile private. Statul nu se baga, pentru ca socoteste ca ti-a dat legea, care chipurile te apara.

Acuma, e drept ca nici bancile n-au fost fete mari, dupa cum spunea ieri un oficial al BNR intr-un interviu aici. Iar comisionul asta de risc e pana la urma o taxa abuziva, pe care toata lumea a inghitit-o pana acum pentru ca a fost vremea cand toti eram imbatati de motoarele duduinde ale economiei nationale si credeam ca niste credite ne vor face viata mai roz. Bancile au facut profituri frumoase pe spatele nostru, dar nici noua nu ne-a pus nimeni sula-n coaste ca sa le luam creditele alea cu dobanzi si costuri ascunse mari.

Acum bancile nu mai dau credite, dar ar vrea sa mai traga din astea vechi maximum de profit, cat se mai poate. Pacat ca o fac cu domnisoare proaste ca aceea cu care am avut eu placerea sa discut matematica ieri.

P.S. Daca aveti un credit si inca n-ati primit scrisorica de la banca, sa mergeti sa va schimbe contractul in conformitate cu Ordonanta 50/2010, mergeti acolo din proprie initiativa. Termenul limita pentru aplicare e 20 septembrie 2010. Daca nu va exprimati in vreun fel acordul/dezacordul cu propunerile bancii, se considera accept tacit a conditiilor pe care le vrea banca. Ca sa vedeti ce au mai facut altii in situatia asta, dati o cautare pe google dupa „grupul clientilor nemultumiti de banca X”, unde X este banca la care aveti creditul 😉 Yahoo e plin de grupuri ale clientilor bancilor din Romania.

Etichete: banci, comisioane abuzive, contracte abuzive, OUG 50/2010