Make a Point loveste din nou cu filme moka

Asta seara la Make a Joi, un regizor italian ne oferă o fereastră în trecut prin prisma unei săli de dans care a suportat trecerea timpului

Make a Point se întoarce din vacanță și reia obiceiul filmului surpriză de joi! Asta seara, la Make a Joi, un regizor italian ne oferă o fereastră în trecut prin prisma unei săli de dans care a suportat trecerea timpului. După film, sunteți invitați la discuții libere, cu un mix de italian-beat în fundal.

Filmul a fost celebru in anii 80. De aceea, si nu numai, merita revazut. Ettore Scola, regizorul filmului,  a fost un nume de referinta printre cineastii italieni si chiar europeni. Cum zic italienii, un regizor de poveste. El isi alege o locatie sau o perioada de timp si, fara dialoguri, doar prin gesturi, reuseste sa recreeze o parte din istoria unui popor. In anul in care a facut filmul pe care-l puteti vedea asta seara la Make a Point, Ettore Scola a luat premiul Davide di Donatelo impreuna cu Fellini.

Daca ati uitat cum se ajunge la Make a Point, gasiti aici harta. Sa ajungeti pana la 20.00, cand se sting luminile si incepe filmul 🙂

Etichete: , ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Le bal | Dollo News - 17/09/2010

    […] filmul remarcabil, facut in 1983 de Ettore Scola, un regizor despre care v-am povestit putin aici. Mi-e cam greu sa scriu despre filmul asta, tocmai pentru ca un regizor italian genial a reusit […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.