Minunea de la finante

Cu 20 de lei si mai multe drumuri degeaba obtii o dovada de la statul roman ca esti cinstit si poti sa te bagi intr-o asociere, adica ai un cazier fiscal curat

Cu 20 de lei si mai multe drumuri degeaba reusesti sa obtii o dovada de la statul roman ca esti cinstit si ca poti sa te bagi intr-o firma sau o asociere, adica ai un cazier fiscal curat, cum s-ar zice.

Ca orice om gospodar am cautat mai intai pe internet, site-ul anaf.ro (Agentia Nationala de Administrare Fiscala din subordinea Ministerului de Finante), de unde trebuie sa cer cazierul meu fiscal. Foarte stufos site-ul ANAF, dar cu rabdare ajungi sa gasesti si agentia de care apartii. In Bucuresti, de exemplu, exista cel putin cate trei-patru sedii ale finantelor publice locale pentru fiecare sector in parte.

Importantnu va lasati inselati de asemanarea denumirilor. Cazierul fiscal se obtine de la agentiile care tin de ANAF-Ministerul Finantelor, adica locurile acelea aglomerate si dezorganizate unde mergeti anual ca sa depuneti declaratiile de venit global. A nu se confunda cu Directiile de taxe si impozite locale, care tin de primarii – adica acolo unde mergeti ca sa platiti amenzi de circulatie, impozite pe casa/teren sau masina.

Asadar, am gasit pe site-ul ANAF ca persoanele fizice trebuie sa mearga la sediul din Lucretiu Patrascanu, adica acolo unde am depus declaratiile de venit. Stiindu-ma persoana fizica, am mers increzatoare acolo. Doamna de la informatii mi-a zis ca:

– Nici vorba! Intotdeauna cazierul fiscal a fost la Mosilor. Si la persoane fizice, si la persoane juridice.

– Dar pe site-ul ANAF scrie….

– La Mosilor!

Am traversat sectorul 3 (cel mai mare sector din Bucuresti) pana in celalalt capat, si am ajuns la Mosilor. Mi-am amintit ca acum doi ani si ceva tot aici am platit si taxa de poluare pentru inmatricularea masinii. Pe peretii plini de afise am descoperit si ghiseele la care se cere si obtine cazierul fiscal, persoane fizice: 19, 20 si 21.

Zic, sa vezi ca fiind trei ghisee, merge repede. Tot pe internet zicea ca se obtine pe loc cazierul. Ce mai, scap repede!

Nu stiu unde e ghiseul 19, dar dupa numerele usilor de la parter deduc ca trebuie sa fie la etaj. Cum intru pe palier, o vad pe doamna de la ghiseul 20, disponibila ca un taximetrist dornic de clienti. Ii zic ce vreau si-mi cere buletinul. Imi ia datele, le baga in computer si-mi zice sa platesc alaturi, la ghiseul 21. Colega de la 21 incasa banii – 20 de lei. Se pare ca nu putea sa faca una singura ambele operatiuni.

– Si acum ce fac? o intreb pe doamna de la 21, cu dovada platii in mana

– Pai asta e decat o chitanta, trebuie sa completati un formular pentru cazier…

– De unde iau formularul?

– De la biroul 10.

Hm, 10 nu era pe lista de la parter, dar s-a intamplat sa fie tot la etaj, asa ca am batut la usa, sfioasa, am cerut un formular, l-am primit si l-am completat cu datele personale. Cand sa-l depun – tot la usa 10 – cu tot cu chitanta, functionara imi spune ca imi trebuie si copie dupa buletin. Iar xeroxul e la subsol.

Coboara, urca, bate la usa, asteptati ca iesim noi, doamna manca, era cu gura plina. Pe usa scria ca in acel birou nu se primesc atentii. Pana la urma intru si…

– Nu stiu ce sa va spun, dar nu ne merge baza de date. De azi dimineata a picat si nu stiu cand sa va spun sa reveniti…

– Pai intelesesem ca se da pe loc…

– Pai da, daca mergea baza de date, dar asa, chiar nu stiu cand sa va spun sa reveniti dupa el.

– Sa va sun maine?

– Da, sau sa va sun eu la numarul scris pe cerere? Poate se intampla o minune si se repara baza, ca stiti cum e la noi, lucram cu masinarii, doar o minune poate sa le rezolve…!

Doamna imi zambeste galesa, imi da dovada depunerii cererii si gata.

Cateva ore mai tarziu ma suna si-mi spune ca pot sa ma duc sa ridic cazierul. Minunea s-a intamplat! Dar tine numai 30 de zile. Cazierul, adica, atata timp e valabil 🙂

Mine ma duc sa-l ridic. Sper ca masinaria sa fi functionat bine, ca daca da erori precum informatiile de pe site-ul ANAF, nu stiu, mi-e sa nu ma trezesc ca sunt vreo infractoare economica, vanata de Interpol pentru inginerii financiare 😀

Etichete:

2 comentarii la “Minunea de la finante” Subscribe

  1. eugenie 28/09/2010 at 12:27 #

    hai că am prins curaj 🙂

  2. Gilbert 28/09/2010 at 13:50 #

    Să mai îndrăznească careva să spună că lucrurile nu merg (totuşi) bine în România…

    Felicitări Dollo! Şi vorba "grangurului": să te asociezi bine! 😉

    Baftă!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?