Minunea de la finante

Cu 20 de lei si mai multe drumuri degeaba obtii o dovada de la statul roman ca esti cinstit si poti sa te bagi intr-o asociere, adica ai un cazier fiscal curat

Cu 20 de lei si mai multe drumuri degeaba reusesti sa obtii o dovada de la statul roman ca esti cinstit si ca poti sa te bagi intr-o firma sau o asociere, adica ai un cazier fiscal curat, cum s-ar zice.

Ca orice om gospodar am cautat mai intai pe internet, site-ul anaf.ro (Agentia Nationala de Administrare Fiscala din subordinea Ministerului de Finante), de unde trebuie sa cer cazierul meu fiscal. Foarte stufos site-ul ANAF, dar cu rabdare ajungi sa gasesti si agentia de care apartii. In Bucuresti, de exemplu, exista cel putin cate trei-patru sedii ale finantelor publice locale pentru fiecare sector in parte.

Importantnu va lasati inselati de asemanarea denumirilor. Cazierul fiscal se obtine de la agentiile care tin de ANAF-Ministerul Finantelor, adica locurile acelea aglomerate si dezorganizate unde mergeti anual ca sa depuneti declaratiile de venit global. A nu se confunda cu Directiile de taxe si impozite locale, care tin de primarii – adica acolo unde mergeti ca sa platiti amenzi de circulatie, impozite pe casa/teren sau masina.

Asadar, am gasit pe site-ul ANAF ca persoanele fizice trebuie sa mearga la sediul din Lucretiu Patrascanu, adica acolo unde am depus declaratiile de venit. Stiindu-ma persoana fizica, am mers increzatoare acolo. Doamna de la informatii mi-a zis ca:

– Nici vorba! Intotdeauna cazierul fiscal a fost la Mosilor. Si la persoane fizice, si la persoane juridice.

– Dar pe site-ul ANAF scrie….

– La Mosilor!

Am traversat sectorul 3 (cel mai mare sector din Bucuresti) pana in celalalt capat, si am ajuns la Mosilor. Mi-am amintit ca acum doi ani si ceva tot aici am platit si taxa de poluare pentru inmatricularea masinii. Pe peretii plini de afise am descoperit si ghiseele la care se cere si obtine cazierul fiscal, persoane fizice: 19, 20 si 21.

Zic, sa vezi ca fiind trei ghisee, merge repede. Tot pe internet zicea ca se obtine pe loc cazierul. Ce mai, scap repede!

Nu stiu unde e ghiseul 19, dar dupa numerele usilor de la parter deduc ca trebuie sa fie la etaj. Cum intru pe palier, o vad pe doamna de la ghiseul 20, disponibila ca un taximetrist dornic de clienti. Ii zic ce vreau si-mi cere buletinul. Imi ia datele, le baga in computer si-mi zice sa platesc alaturi, la ghiseul 21. Colega de la 21 incasa banii – 20 de lei. Se pare ca nu putea sa faca una singura ambele operatiuni.

– Si acum ce fac? o intreb pe doamna de la 21, cu dovada platii in mana

– Pai asta e decat o chitanta, trebuie sa completati un formular pentru cazier…

– De unde iau formularul?

– De la biroul 10.

Hm, 10 nu era pe lista de la parter, dar s-a intamplat sa fie tot la etaj, asa ca am batut la usa, sfioasa, am cerut un formular, l-am primit si l-am completat cu datele personale. Cand sa-l depun – tot la usa 10 – cu tot cu chitanta, functionara imi spune ca imi trebuie si copie dupa buletin. Iar xeroxul e la subsol.

Coboara, urca, bate la usa, asteptati ca iesim noi, doamna manca, era cu gura plina. Pe usa scria ca in acel birou nu se primesc atentii. Pana la urma intru si…

– Nu stiu ce sa va spun, dar nu ne merge baza de date. De azi dimineata a picat si nu stiu cand sa va spun sa reveniti…

– Pai intelesesem ca se da pe loc…

– Pai da, daca mergea baza de date, dar asa, chiar nu stiu cand sa va spun sa reveniti dupa el.

– Sa va sun maine?

– Da, sau sa va sun eu la numarul scris pe cerere? Poate se intampla o minune si se repara baza, ca stiti cum e la noi, lucram cu masinarii, doar o minune poate sa le rezolve…!

Doamna imi zambeste galesa, imi da dovada depunerii cererii si gata.

Cateva ore mai tarziu ma suna si-mi spune ca pot sa ma duc sa ridic cazierul. Minunea s-a intamplat! Dar tine numai 30 de zile. Cazierul, adica, atata timp e valabil 🙂

Mine ma duc sa-l ridic. Sper ca masinaria sa fi functionat bine, ca daca da erori precum informatiile de pe site-ul ANAF, nu stiu, mi-e sa nu ma trezesc ca sunt vreo infractoare economica, vanata de Interpol pentru inginerii financiare 😀

Etichete:

2 comentarii la “Minunea de la finante” Subscribe

  1. eugenie 28/09/2010 at 12:27 #

    hai că am prins curaj 🙂

  2. Gilbert 28/09/2010 at 13:50 #

    Să mai îndrăznească careva să spună că lucrurile nu merg (totuşi) bine în România…

    Felicitări Dollo! Şi vorba "grangurului": să te asociezi bine! 😉

    Baftă!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.