Minunea de la finante

Cu 20 de lei si mai multe drumuri degeaba obtii o dovada de la statul roman ca esti cinstit si poti sa te bagi intr-o asociere, adica ai un cazier fiscal curat

Cu 20 de lei si mai multe drumuri degeaba reusesti sa obtii o dovada de la statul roman ca esti cinstit si ca poti sa te bagi intr-o firma sau o asociere, adica ai un cazier fiscal curat, cum s-ar zice.

Ca orice om gospodar am cautat mai intai pe internet, site-ul anaf.ro (Agentia Nationala de Administrare Fiscala din subordinea Ministerului de Finante), de unde trebuie sa cer cazierul meu fiscal. Foarte stufos site-ul ANAF, dar cu rabdare ajungi sa gasesti si agentia de care apartii. In Bucuresti, de exemplu, exista cel putin cate trei-patru sedii ale finantelor publice locale pentru fiecare sector in parte.

Importantnu va lasati inselati de asemanarea denumirilor. Cazierul fiscal se obtine de la agentiile care tin de ANAF-Ministerul Finantelor, adica locurile acelea aglomerate si dezorganizate unde mergeti anual ca sa depuneti declaratiile de venit global. A nu se confunda cu Directiile de taxe si impozite locale, care tin de primarii – adica acolo unde mergeti ca sa platiti amenzi de circulatie, impozite pe casa/teren sau masina.

Asadar, am gasit pe site-ul ANAF ca persoanele fizice trebuie sa mearga la sediul din Lucretiu Patrascanu, adica acolo unde am depus declaratiile de venit. Stiindu-ma persoana fizica, am mers increzatoare acolo. Doamna de la informatii mi-a zis ca:

– Nici vorba! Intotdeauna cazierul fiscal a fost la Mosilor. Si la persoane fizice, si la persoane juridice.

– Dar pe site-ul ANAF scrie….

– La Mosilor!

Am traversat sectorul 3 (cel mai mare sector din Bucuresti) pana in celalalt capat, si am ajuns la Mosilor. Mi-am amintit ca acum doi ani si ceva tot aici am platit si taxa de poluare pentru inmatricularea masinii. Pe peretii plini de afise am descoperit si ghiseele la care se cere si obtine cazierul fiscal, persoane fizice: 19, 20 si 21.

Zic, sa vezi ca fiind trei ghisee, merge repede. Tot pe internet zicea ca se obtine pe loc cazierul. Ce mai, scap repede!

Nu stiu unde e ghiseul 19, dar dupa numerele usilor de la parter deduc ca trebuie sa fie la etaj. Cum intru pe palier, o vad pe doamna de la ghiseul 20, disponibila ca un taximetrist dornic de clienti. Ii zic ce vreau si-mi cere buletinul. Imi ia datele, le baga in computer si-mi zice sa platesc alaturi, la ghiseul 21. Colega de la 21 incasa banii – 20 de lei. Se pare ca nu putea sa faca una singura ambele operatiuni.

– Si acum ce fac? o intreb pe doamna de la 21, cu dovada platii in mana

– Pai asta e decat o chitanta, trebuie sa completati un formular pentru cazier…

– De unde iau formularul?

– De la biroul 10.

Hm, 10 nu era pe lista de la parter, dar s-a intamplat sa fie tot la etaj, asa ca am batut la usa, sfioasa, am cerut un formular, l-am primit si l-am completat cu datele personale. Cand sa-l depun – tot la usa 10 – cu tot cu chitanta, functionara imi spune ca imi trebuie si copie dupa buletin. Iar xeroxul e la subsol.

Coboara, urca, bate la usa, asteptati ca iesim noi, doamna manca, era cu gura plina. Pe usa scria ca in acel birou nu se primesc atentii. Pana la urma intru si…

– Nu stiu ce sa va spun, dar nu ne merge baza de date. De azi dimineata a picat si nu stiu cand sa va spun sa reveniti…

– Pai intelesesem ca se da pe loc…

– Pai da, daca mergea baza de date, dar asa, chiar nu stiu cand sa va spun sa reveniti dupa el.

– Sa va sun maine?

– Da, sau sa va sun eu la numarul scris pe cerere? Poate se intampla o minune si se repara baza, ca stiti cum e la noi, lucram cu masinarii, doar o minune poate sa le rezolve…!

Doamna imi zambeste galesa, imi da dovada depunerii cererii si gata.

Cateva ore mai tarziu ma suna si-mi spune ca pot sa ma duc sa ridic cazierul. Minunea s-a intamplat! Dar tine numai 30 de zile. Cazierul, adica, atata timp e valabil 🙂

Mine ma duc sa-l ridic. Sper ca masinaria sa fi functionat bine, ca daca da erori precum informatiile de pe site-ul ANAF, nu stiu, mi-e sa nu ma trezesc ca sunt vreo infractoare economica, vanata de Interpol pentru inginerii financiare 😀

Etichete:

2 comentarii la “Minunea de la finante” Subscribe

  1. eugenie 28/09/2010 at 12:27 #

    hai că am prins curaj 🙂

  2. Gilbert 28/09/2010 at 13:50 #

    Să mai îndrăznească careva să spună că lucrurile nu merg (totuşi) bine în România…

    Felicitări Dollo! Şi vorba "grangurului": să te asociezi bine! 😉

    Baftă!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?