A venit toamna! Mama a cumparat zece kilograme de castraveti de la piata. Tot de acolo mama a mai cumparat si doua kilograme de ardei gras si multe, multe rosii. Mama a pus astazi muraturi pentru iarna. Si pe mine la treaba!
Va mai amintiti de compunerile pe care ni le cereau la scoala, in primele ore din septembrie? Asta voiam sa zic 😉 
Azi am robotit la mama in bucatarie, pentru cele doua delicatese pe care le prefer eu iarna: castravetii murati si ardeii copti. Mama a mai facut si suc de rosii, dar acolo nu m-am bagat, pentru ca rosiile fusesera deja date prin masina de tocat si acum fierbeau linistite in ditamai oala pe aragaz.
In timp ce ardeii s-au perpelit pe tabla incinsa, noi am spalat castravetii bine, bine, iar mama i-a asezat ca pe sardine, unii langa altii, in borcanele de 4 si 5 kg. 
Eu am curatat cateva milioane de catei de usturoi (au fost doar vreo cinci capatani, dar au parut mai multe) si vreo cinci radacini de hrean. Castravetii au fost asezati in borcane pe un pat de frunze de telina, si intercalati cu catei de usturoi, felii de hrean, si frunze de visin. Peste ei mama a mai adaugat niste mirodenii speciale pentru muraturi pe care le gasiti si voi la orice supermarket, in plicuri. A, si foarte important, fiecare borcan a primit cate doi-trei ardei iuti, intregi, pentru ca un castravete acru care nu e iute, e ca si cand ar fi nesarat.
Pont – usturoiul se curata mai usor daca imbaiati cateii in prealabil intr-un castronel cu apa.
Dupa ce toate borcanele au fost indesate cu castraveti si toate celelalte mirodenii, s-a fiert saramura intr-o oala incapatoare. Apa trebuie sa fie pe jumatate cat capacitatea borcanelor. Daca aveti un borcan de 5 kg plin cu castraveti, va trebuie 2,5 kg de apa ca sa-l umpleti.
Saramura s-a facut doar cu sare in aceasta prima faza, adica o lingura cu varf de sare grunjoasa, la un litru de apa, plus inca una-doua linguri suplimentare. Mama a pus 12 linguri la 10 kg de apa. Cand a dat in clocot a turnat in fiecare borcan atat cat a trebuit.
Pont – e bine ca borcanele pline cu castraveti sa fie asezate pe o tava de metal atunci cand se toarna saramura fierbinte in ele. Ca masura de precautie impotriva spargerii, dar si pentru ca pe tava aia borcanele vor sta cateva zile, timp in care e posibil sa mai dea pe dinafara continutul si sa curga pe jos.
Dupa patru zile de odihnit in casa, la caldura, borcanele vor fi scurse de saramura, iar aceasta se fierbe din nou. Dupa ce da in clocot se toarna inapoi peste castravetii printre care intre timp s-au mai imprastiat niste boabe de mustar, cateva linguri cu otet si niste zahar. Otetul ajuta castravetii sa se mentina tari, la fel ca si frunzele de visin sau de vita de vie. Iar boabele de mustar trebuie puse abia la doua saramura, ca sa-si lase cel mai bine gustul in forma definitiva a muraturilor.
Dupa a doua oparire cu saramura, borcanele se leaga etans la gura si se depoziteaza acolo unde vor sta toata iarna. De preferat undeva la racoare.
Intorcandu-ne la ardeii copti intre timp, ei deja sunt pusi la sauna, intr-un castron urias, presarati cu sare multa. Cand se mai racesc, cat sa poata fi tinuti in mana, va apucati sa-i curatati de coaja coapta si arsa. E bine sa va clatiti mainile des in timp ce-i curatati, pentru ca e destul de dificil de curatat un ardei in timp ce ai lipite pe degete cojile arse de la ceilalti. Dupa ce-i curatati pe toti, in clatiti un pic, ii scurgeti bine de zeama din ei, si-i puneti la pungute pentru congelator. E bine sa puneti intr-o punga cam cat stiti ca mancati o data, ca sa nu decongelati prea multi in acelasi timp. Cand ii veti manca, adaugati ulei, otet si eventual sos de usturoi, daca va place.
Dar pana atunci puteti deja sa mai coaceti altii, ca e piata plina, si sa-i mancati proaspat copti si curatati 🙂
Va astept la iarna cu impresii de la muraturile voastre.
Yummy!… Palpilele mele gustative s-au trezit la viaţă… 😉
Voi ce muraturi puneti pe acolo? 🙂
Nu la borcan, la butoi! Iei amestecate toate legumele posibile, plus mere, gutui, lubenite mici si crude, prune verzi, struguri verzi. Hrean si usturoi … pana ti se uraste cu viata de la curatat. Marar si cimbru, ambele uscate, telina cu frunze cu tot. Boabe de mustar si de piper – multe. Un capac facut din ramuri tinere de visin, cu frunze. Musai ceva varza rosie si ceva sfecla rosie, pt. culoare – si multa conopida. Fasolea verde, aia galbena si ingusta, e cam ca grisinele, doar ca mult mai buna. Gogonelele tre’ sa fie albe – nici verzi complet nici cu urme de roseata. Saramura – o lingura extrem de zdravana sau doua mai pricajite la litru’ de apa, depinde si de gustul fiecaruia. Fiarta, si turnata fierbinte peste muraturi, dupa ce-ai umplut butoiul. La sfarist, un lemn rotund si-un bolovan peste capacul din frunze de visin, si miscat macar de 2-3 ori pe saptamana vreme de-o luna. Tinut in mod ideal ceva mai la racoare, da’ absolut musai sa nu inghete. La craciun iese un miracol din butoi. Plus ca gastrita sau ulcerul nu se impaca bine cu otetul. Dar nici saramura cu tensiunea crescuta 🙁
Problema cu butoiul e spațiul. La bloc. Dar da, îmi lasă gura apă de ce zici tu acolo 🙂