Arata ca un „carcalete” de legume cu carne tocată, dar gustul face mai mult decât impresia artistică, așa că azi vă propun o mâncare pe care mama de regulă o face toamna. Nu știu de ce, că s-ar găsi cu ce și în alte anotimpuri, dar la noi în casă musacaua a fost mereu asociată cu murăturile și toamna.
Avem nevoie, așadar, de un kg de carne tocată. Chiar dacă știa că se face cu carne de vită, mama a ales niște pulpă de porc, pentru că vita nu i s-a părut atrăgătoare. Trebuie să predomine carnea macră.
Apoi, cam un kg de cartofi, o vânătă, un dovlecel, ceva ceapă și mirodenii diverse.
Tehnologia mamei este următoarea: fierbe mai întâi cartofii, curățați de coajă și tăiați cubulețe, cu puțin delikat presărat în apă, în loc de sare. Când sunt fierți îi pasează pentru piure, adaugă un cub de unt/margarină și un strop de lapte, nu prea mult, doar pentru gust, pentru că piureul trebuie să fie mai consistent.
Mamei nu-i place musacaua făcută cu straturi de cartofi tăiați rondele, pentru că atunci când a făcut ea rețeta asta prima dată, cartofii i s-au întărit și compoziția s-a cam împrăștiat prin farfurie. Așa că găselnița ei e piure-ul de cartofi.
Carnea tocată se călește separat, împreună cu o ceapă-două și mirodenii: sare, piper, cimbru, usturoi, verdeață și, eventual, ceva ardei iute, dacă vă place mai picant. Ca să fiți sigur că în timpul călirii carnea se gătește bine, adăugați puțină apă și așteptați să se fiarbă compoziția.
În paralel tăiați rondele o vânătă mică și un dovlecel, și căliți-le ușor.
Când le aveți pe toate gata, începeți aranjarea într-o cratiță adâncă: tapetați cu unt și pudrați pereții cu pezmet, ca să nu se lipească. Așezați mai întâi stratul de piure, apoi stratul de carne, apoi stratul de rondele de vinete și dovlecei rumenite, eventual și niște rondele de roșii, apoi iar un strat de carne, și la final ultimul strat de piure. Peste toate se aruncă dou-trei ouă bătute cu smântână și se bagă cratița la cuptor.
Dat fiind că toate sunt deja gătite, la cuptor nu trebuie să stea mai mult decât timpul necesar ca ouăle și sucul propriu să se încorporeze bine în musca și să obțineți astfel un soi de tort etajat, de legume cu carne.
Se mănâncă și caldă, dar și rece, tăiată în felii, ca de tort. Deși nu e nimic grețos acolo, e de preferat s-o completați cu un castravete acru sau altă murătură, dacă aveți la îndemână. Doar pentru gust. La final, vă recomand un pahar cu vin roșu, sec. Poftă bună!
Musa cacu?
O virgula ar mai salva din aparente? 🙂
În loc de «musaca cu…» se recomandă «musaca elaborată în jurul conceptului de…» 🙂
Se coace si muscaua pana termin de „elaborat” titlul 🙂
Încearcă un sos bechamel pentru ultimul strat în loc de pireu. (Şi mama şi eu tot cu pireu facem)
Şi carnea, în loc de apă, scald-o bine într-un sos de roşii şi vin roşu.