Musaca și atât ;)

Așezați stratul de piure, apoi unul de carne, apoi rondele de vinete și dovlecei, apoi iar un strat de carne, și la final ultimul strat de piure. Udați cu vin

Arata ca un „carcalete” de legume cu carne tocată, dar gustul face mai mult decât impresia artistică, așa că azi vă propun o mâncare pe care mama de regulă o face toamna. Nu știu de ce, că s-ar găsi cu ce și în alte anotimpuri, dar la noi în casă musacaua a fost mereu asociată cu murăturile și toamna.

Avem nevoie, așadar, de un kg de carne tocată. Chiar dacă știa că se face cu carne de vită, mama a ales niște pulpă de porc, pentru că vita nu i s-a părut atrăgătoare. Trebuie să predomine carnea macră.

Apoi, cam un kg de cartofi, o vânătă, un dovlecel, ceva ceapă și mirodenii diverse.

Tehnologia mamei este următoarea: fierbe mai întâi cartofii, curățați de coajă și tăiați cubulețe, cu puțin delikat presărat în apă, în loc de sare. Când sunt fierți îi pasează pentru piure, adaugă un cub de unt/margarină și un strop de lapte, nu prea mult, doar pentru gust, pentru că piureul trebuie să fie mai consistent.

Mamei nu-i place musacaua făcută cu straturi de cartofi tăiați rondele, pentru că atunci când a făcut ea rețeta asta prima dată, cartofii i s-au întărit și compoziția s-a cam împrăștiat prin farfurie. Așa că găselnița ei e piure-ul de cartofi.

Carnea tocată se călește separat, împreună cu o ceapă-două și mirodenii: sare, piper, cimbru, usturoi, verdeață și, eventual, ceva ardei iute, dacă vă place mai picant.  Ca să fiți sigur că în timpul călirii carnea se gătește bine, adăugați puțină apă și așteptați să se fiarbă compoziția.

În paralel tăiați rondele o vânătă mică și un dovlecel, și căliți-le ușor.

Când le aveți pe toate gata, începeți aranjarea într-o cratiță adâncă: tapetați cu unt și pudrați pereții cu pezmet, ca să nu se lipească. Așezați mai întâi stratul de piure, apoi stratul de carne, apoi stratul de rondele de vinete și dovlecei rumenite, eventual și niște rondele de roșii, apoi iar un strat de carne, și la final ultimul strat de piure. Peste toate se aruncă dou-trei ouă bătute cu smântână și se bagă cratița la cuptor.

Dat fiind că toate sunt deja gătite, la cuptor nu trebuie să stea mai mult decât timpul necesar ca ouăle și sucul propriu să se încorporeze bine în musca și să obțineți astfel un soi de tort etajat, de legume cu carne.

Se mănâncă și caldă, dar și rece, tăiată în felii, ca de tort. Deși nu e nimic grețos acolo, e de preferat s-o completați cu un castravete acru sau altă murătură, dacă aveți la îndemână. Doar pentru gust. La final, vă recomand un pahar cu vin roșu, sec. Poftă bună!

Etichete: , , , ,

5 comentarii la “Musaca și atât ;)” Subscribe

  1. Béranger 12/09/2010 at 23:09 #

    Musa cacu?

    • Dollo 12/09/2010 at 23:30 #

      O virgula ar mai salva din aparente? 🙂

  2. Béranger 13/09/2010 at 03:11 #

    În loc de «musaca cu…» se recomandă «musaca elaborată în jurul conceptului de…» 🙂

    • Dollo 13/09/2010 at 13:41 #

      Se coace si muscaua pana termin de „elaborat” titlul 🙂

  3. Belle d”Imagination 19/03/2012 at 10:14 #

    Încearcă un sos bechamel pentru ultimul strat în loc de pireu. (Şi mama şi eu tot cu pireu facem)
    Şi carnea, în loc de apă, scald-o bine într-un sos de roşii şi vin roşu.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.