Nelu din Salonta, unguru frate cu kurdu

Morgen, lungmetrajul de debut al lui Marian Crişan, va asteapta din octombrie in cinematografe

Turcul Behran se face frate cu romanul Nelu ca să ajungă fraudulos la fiul lui în Germania. Rolurile sunt jucate, însă, de cine nu v-ați aștepta. Un film care putea să fie și mut, dar nu e, și care vă așteaptă din octombrie în cinematografe. Eugenia Mihalcea vă povestește despre ce e vorba:

Am văzut aseară ultimul film al lui Marian Crişan, Morgen. Un ungur şi un kurd au jucat atât de bine un român şi un turc, într-un film care ar fi putut, din punctul meu de vedere, să fie la fel de bine şi mut, şi tot aş fi stat cu inima la gură sperând ca imigrantul să treacă nevăzut graniţa.
Nelu din Salonta, care pescuieşte în zori, care umblă cu o motocicletă cu ataş bâzâind şi lăsând dâre de praf pe drum, care lucrează ca paznic la Penny Market, unde îşi îmbracă de fiecare dată maieul alb pe sub uniformă şi care adoarme seara la televizor lângă femeia lui, sub o plapumă căreia aproape că îi simţi greutatea, e atât de natural şi atât de econom cu cuvintele, încât ai crede că regizorul a dat probă pentru rol chiar în Salonta, oraşul său natal.
Dar nu-i nici pe departe aşa. Românul Nelu e de etnie maghiară – actorul clujean Andras Hathazi, premiat în 2008 de UNITER pentru rolul său din „Unchiul Vania”, montat la Cluj de Andrei Şerban.
Viaţa şi conversaţiile lui Nelu cu nevasta sunt banale, aproape stereotipale, ca şi ţolul roşu cu motive tradiţionale prins pe peretele de lângă patul matrimonial.
La apariţia turcului Behran (Yilmaz Yalcin), ud până la brâu, pierdut prin Salonta, un oraş la graniţa cu Ungaria, în drum spre copiii lui din Germania, te aştepţi ca lumea lui Nelu să se dea peste cap. Dar Nelu nu e genul de om care să se enerveze că nu pricepe o iotă din ce îi spune Behran. După ce l-am văzut pe turc cu câtă disperare îşi gesticulează dorinţa de a ajunge în „Alemania”, cu câtă înţelegere doarme în beci şi dă cu sapa, cu câtă încredere îşi dă toţi banii unui necunoscut, nici bucureşteanul naturalizat din mine nu s-a mai enervat.
Nu veţi şti ce zice turcul, nu prea veţi auzi ce zice românul, că mai mult tace, nu veţi distinge prea bine atmosfera, că mai tot filmul se petrece în zori de zi, dar cu siguranţă veţi înţelege tot, că doar nu sunteţi turci
Filmul Morgen, debutul în lungmetraj al lui Marian Crişan, a câştigat patru premii la Festivalul de la Locarno, printre care şi Premiul Special al Juriului.
Vizionarea a fost posibilă datorită Cristinei Bazavan, redactor-şef Tabu

Ce ati mai citit pe dollo.ro, scris de Eugenia Mihalcea: Cum comunica surdo-mutii noaptea

Etichete: , ,

2 comentarii la “Nelu din Salonta, unguru frate cu kurdu” Subscribe

  1. Bezbojnicul 01/10/2010 at 12:51 #

    Amu, doamnă scumpă, puteați și faceți treilăru o țâră mai mare, că io o trebuit și-l deschid în iutub, să-l vâd calumea.

    • Dollo 01/10/2010 at 12:59 #

      Apoi m-am simtit generoasa, am zis sa aiba si youtubu nitel trafic de pe urma mea 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni