Nelu din Salonta, unguru frate cu kurdu

Morgen, lungmetrajul de debut al lui Marian Crişan, va asteapta din octombrie in cinematografe

Turcul Behran se face frate cu romanul Nelu ca să ajungă fraudulos la fiul lui în Germania. Rolurile sunt jucate, însă, de cine nu v-ați aștepta. Un film care putea să fie și mut, dar nu e, și care vă așteaptă din octombrie în cinematografe. Eugenia Mihalcea vă povestește despre ce e vorba:

Am văzut aseară ultimul film al lui Marian Crişan, Morgen. Un ungur şi un kurd au jucat atât de bine un român şi un turc, într-un film care ar fi putut, din punctul meu de vedere, să fie la fel de bine şi mut, şi tot aş fi stat cu inima la gură sperând ca imigrantul să treacă nevăzut graniţa.
Nelu din Salonta, care pescuieşte în zori, care umblă cu o motocicletă cu ataş bâzâind şi lăsând dâre de praf pe drum, care lucrează ca paznic la Penny Market, unde îşi îmbracă de fiecare dată maieul alb pe sub uniformă şi care adoarme seara la televizor lângă femeia lui, sub o plapumă căreia aproape că îi simţi greutatea, e atât de natural şi atât de econom cu cuvintele, încât ai crede că regizorul a dat probă pentru rol chiar în Salonta, oraşul său natal.
Dar nu-i nici pe departe aşa. Românul Nelu e de etnie maghiară – actorul clujean Andras Hathazi, premiat în 2008 de UNITER pentru rolul său din „Unchiul Vania”, montat la Cluj de Andrei Şerban.
Viaţa şi conversaţiile lui Nelu cu nevasta sunt banale, aproape stereotipale, ca şi ţolul roşu cu motive tradiţionale prins pe peretele de lângă patul matrimonial.
La apariţia turcului Behran (Yilmaz Yalcin), ud până la brâu, pierdut prin Salonta, un oraş la graniţa cu Ungaria, în drum spre copiii lui din Germania, te aştepţi ca lumea lui Nelu să se dea peste cap. Dar Nelu nu e genul de om care să se enerveze că nu pricepe o iotă din ce îi spune Behran. După ce l-am văzut pe turc cu câtă disperare îşi gesticulează dorinţa de a ajunge în „Alemania”, cu câtă înţelegere doarme în beci şi dă cu sapa, cu câtă încredere îşi dă toţi banii unui necunoscut, nici bucureşteanul naturalizat din mine nu s-a mai enervat.
Nu veţi şti ce zice turcul, nu prea veţi auzi ce zice românul, că mai mult tace, nu veţi distinge prea bine atmosfera, că mai tot filmul se petrece în zori de zi, dar cu siguranţă veţi înţelege tot, că doar nu sunteţi turci
Filmul Morgen, debutul în lungmetraj al lui Marian Crişan, a câştigat patru premii la Festivalul de la Locarno, printre care şi Premiul Special al Juriului.
Vizionarea a fost posibilă datorită Cristinei Bazavan, redactor-şef Tabu

Ce ati mai citit pe dollo.ro, scris de Eugenia Mihalcea: Cum comunica surdo-mutii noaptea

Etichete: , ,

2 comentarii la “Nelu din Salonta, unguru frate cu kurdu” Subscribe

  1. Bezbojnicul 01/10/2010 at 12:51 #

    Amu, doamnă scumpă, puteați și faceți treilăru o țâră mai mare, că io o trebuit și-l deschid în iutub, să-l vâd calumea.

    • Dollo 01/10/2010 at 12:59 #

      Apoi m-am simtit generoasa, am zis sa aiba si youtubu nitel trafic de pe urma mea 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia