O portavoce, dati-mi o portavoce!

In coloanele de masini blocate intre Aviatorilor si Charles de Gaulle nimeni nu se mai revolta de blocajele din trafic, ca pe vremea lui Videanu, dar se vand portavoci

Am stat azi o jumatate de ora intre sirurile de masini care incercau sa ajunga de la statuia aviatorilor la Piata Charles de Gaulle. Pentru necunoscatori, vreo doi kilometri. Bulevardul era injumatatit de faptul ca se inlocuieste piatra cubica si se toarna asfalt. O operatiune cu care s-a cacait vreo doi ani Videanu, cand era primar, si pe care pana la urma a pus-o in aplicare Oprescu.

Doua chestii mi-au atras atentia stand acolo:

– nimeni nu se mai revolta azi, in presa, ca „ce rau se circula in oras, domnule”, cum o faceau pe vremea lui Videanu toate televiziunile;

– un nene vindea portavoci printre masini!

Va amintiti, la revolutie, ce senzatie faceau portavocile? Cum era un grup de oameni intr-o piata, cum „facea sens” sa ai o portavoce, ca sa te faci auzit. Nu stiu cati va amintiti vremurile alea, dar inainte de a fi auziti la TV sau la radio, un Corneliu Coposu, o Doina Cornea, un Marian Munteanu, un Emil Constantinescu, se auzeau prin niste portavoci ragusite, ale caror sunete acum, in era digitala, ar suna caraghios.

Apoi, pe masura ce Piata Universitatii a murit, iar politicul s-a mutat la TV, portavocile au trecut in mainile sindicalistilor, asa s-au nascut alde Marian Sarbu (ulterior ministru al muncii), Miron Mitrea (parlamentar si ministru al transporturilor), Dumitru Costin, Bratianu si, bineinteles, celebrul Miron Cozma.

Portavocea reprezinta, in capul meu, copilaria democratiei politice si sindicale in Romania, asa cum a fost pagerul pentru comunicatiile mobile sau sucul la dozator pentru alde Cola si Fanta. Ma intreb de ce vindea nenea ala taman portavoci acolo, in coloanele alea de masini cu soferi nervosi? Se pregateste cineva de o toamna „vocala”?

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.