O portavoce, dati-mi o portavoce!

In coloanele de masini blocate intre Aviatorilor si Charles de Gaulle nimeni nu se mai revolta de blocajele din trafic, ca pe vremea lui Videanu, dar se vand portavoci

Am stat azi o jumatate de ora intre sirurile de masini care incercau sa ajunga de la statuia aviatorilor la Piata Charles de Gaulle. Pentru necunoscatori, vreo doi kilometri. Bulevardul era injumatatit de faptul ca se inlocuieste piatra cubica si se toarna asfalt. O operatiune cu care s-a cacait vreo doi ani Videanu, cand era primar, si pe care pana la urma a pus-o in aplicare Oprescu.

Doua chestii mi-au atras atentia stand acolo:

– nimeni nu se mai revolta azi, in presa, ca „ce rau se circula in oras, domnule”, cum o faceau pe vremea lui Videanu toate televiziunile;

– un nene vindea portavoci printre masini!

Va amintiti, la revolutie, ce senzatie faceau portavocile? Cum era un grup de oameni intr-o piata, cum „facea sens” sa ai o portavoce, ca sa te faci auzit. Nu stiu cati va amintiti vremurile alea, dar inainte de a fi auziti la TV sau la radio, un Corneliu Coposu, o Doina Cornea, un Marian Munteanu, un Emil Constantinescu, se auzeau prin niste portavoci ragusite, ale caror sunete acum, in era digitala, ar suna caraghios.

Apoi, pe masura ce Piata Universitatii a murit, iar politicul s-a mutat la TV, portavocile au trecut in mainile sindicalistilor, asa s-au nascut alde Marian Sarbu (ulterior ministru al muncii), Miron Mitrea (parlamentar si ministru al transporturilor), Dumitru Costin, Bratianu si, bineinteles, celebrul Miron Cozma.

Portavocea reprezinta, in capul meu, copilaria democratiei politice si sindicale in Romania, asa cum a fost pagerul pentru comunicatiile mobile sau sucul la dozator pentru alde Cola si Fanta. Ma intreb de ce vindea nenea ala taman portavoci acolo, in coloanele alea de masini cu soferi nervosi? Se pregateste cineva de o toamna „vocala”?

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.