O portavoce, dati-mi o portavoce!

In coloanele de masini blocate intre Aviatorilor si Charles de Gaulle nimeni nu se mai revolta de blocajele din trafic, ca pe vremea lui Videanu, dar se vand portavoci

Am stat azi o jumatate de ora intre sirurile de masini care incercau sa ajunga de la statuia aviatorilor la Piata Charles de Gaulle. Pentru necunoscatori, vreo doi kilometri. Bulevardul era injumatatit de faptul ca se inlocuieste piatra cubica si se toarna asfalt. O operatiune cu care s-a cacait vreo doi ani Videanu, cand era primar, si pe care pana la urma a pus-o in aplicare Oprescu.

Doua chestii mi-au atras atentia stand acolo:

– nimeni nu se mai revolta azi, in presa, ca „ce rau se circula in oras, domnule”, cum o faceau pe vremea lui Videanu toate televiziunile;

– un nene vindea portavoci printre masini!

Va amintiti, la revolutie, ce senzatie faceau portavocile? Cum era un grup de oameni intr-o piata, cum „facea sens” sa ai o portavoce, ca sa te faci auzit. Nu stiu cati va amintiti vremurile alea, dar inainte de a fi auziti la TV sau la radio, un Corneliu Coposu, o Doina Cornea, un Marian Munteanu, un Emil Constantinescu, se auzeau prin niste portavoci ragusite, ale caror sunete acum, in era digitala, ar suna caraghios.

Apoi, pe masura ce Piata Universitatii a murit, iar politicul s-a mutat la TV, portavocile au trecut in mainile sindicalistilor, asa s-au nascut alde Marian Sarbu (ulterior ministru al muncii), Miron Mitrea (parlamentar si ministru al transporturilor), Dumitru Costin, Bratianu si, bineinteles, celebrul Miron Cozma.

Portavocea reprezinta, in capul meu, copilaria democratiei politice si sindicale in Romania, asa cum a fost pagerul pentru comunicatiile mobile sau sucul la dozator pentru alde Cola si Fanta. Ma intreb de ce vindea nenea ala taman portavoci acolo, in coloanele alea de masini cu soferi nervosi? Se pregateste cineva de o toamna „vocala”?

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.