O portavoce, dati-mi o portavoce!

In coloanele de masini blocate intre Aviatorilor si Charles de Gaulle nimeni nu se mai revolta de blocajele din trafic, ca pe vremea lui Videanu, dar se vand portavoci

Am stat azi o jumatate de ora intre sirurile de masini care incercau sa ajunga de la statuia aviatorilor la Piata Charles de Gaulle. Pentru necunoscatori, vreo doi kilometri. Bulevardul era injumatatit de faptul ca se inlocuieste piatra cubica si se toarna asfalt. O operatiune cu care s-a cacait vreo doi ani Videanu, cand era primar, si pe care pana la urma a pus-o in aplicare Oprescu.

Doua chestii mi-au atras atentia stand acolo:

– nimeni nu se mai revolta azi, in presa, ca „ce rau se circula in oras, domnule”, cum o faceau pe vremea lui Videanu toate televiziunile;

– un nene vindea portavoci printre masini!

Va amintiti, la revolutie, ce senzatie faceau portavocile? Cum era un grup de oameni intr-o piata, cum „facea sens” sa ai o portavoce, ca sa te faci auzit. Nu stiu cati va amintiti vremurile alea, dar inainte de a fi auziti la TV sau la radio, un Corneliu Coposu, o Doina Cornea, un Marian Munteanu, un Emil Constantinescu, se auzeau prin niste portavoci ragusite, ale caror sunete acum, in era digitala, ar suna caraghios.

Apoi, pe masura ce Piata Universitatii a murit, iar politicul s-a mutat la TV, portavocile au trecut in mainile sindicalistilor, asa s-au nascut alde Marian Sarbu (ulterior ministru al muncii), Miron Mitrea (parlamentar si ministru al transporturilor), Dumitru Costin, Bratianu si, bineinteles, celebrul Miron Cozma.

Portavocea reprezinta, in capul meu, copilaria democratiei politice si sindicale in Romania, asa cum a fost pagerul pentru comunicatiile mobile sau sucul la dozator pentru alde Cola si Fanta. Ma intreb de ce vindea nenea ala taman portavoci acolo, in coloanele alea de masini cu soferi nervosi? Se pregateste cineva de o toamna „vocala”?

Etichete: ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.