Orbii care ne conduc luntrea

Luntrea statului nostru este condusă de nişte piloţi orbi. Elita noastră conducătoare îşi continuă micile sau marile afaceri, micile sau marile bătălii electorale, micile sau marile reforme moarte.

Într-una dintre cele mai tragice, mai furtunoase şi mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europă – luntrea statului nostru este condusă de nişte piloţi orbi. Acum, când se pregăteşte marea luptă după care se va şti cine merită să supravieţuiască şi cine îşi merită soarta de rob – elita noastră conducătoare îşi continuă micile sau marile afaceri, micile sau marile bătălii electorale, micile sau marile reforme moarte.

Piloţii orbi! Clasa aceasta conducătoare, mai mult sau mai puţin românească, politicianizată până în măduva oaselor – care aşteaptă pur şi simplu să treacă ziua, să vină noaptea, să audă un cântec nou, să joace un joc nou, să rezolve alte hârtii, să facă alte legi. Acelaşi şi acelaşi lucru, ca şi când am trăi într-o societate pe acţiuni, ca şi când am avea înaintea noastră 100 de ani de pace, ca şi când vecinii noştri ne-ar fi fraţi, iar restul Europei unchi şi naşi. (…) Sunt unii, buni „patrioţi”, care se bat cu pumnul în piept şi-ţi amintesc că românul în veci nu piere, că au trecut pe aici neamuri barbare etc.

Daca vi se pare actual e pentru ca Romania a batut pasul pe loc din interbelic, de cand a scris Eliade prima data aceste randuri. Le gasiti aici in forma completa. O lectura pe cat de trista pe atat de inutila, de vreme ce tot nu facem altceva decat sa ne indignam pe forumuri…

Etichete: , , ,

3 comentarii la “Orbii care ne conduc luntrea” Subscribe

  1. Gilbert 03/09/2010 at 12:02 #

    Mă doare sufletul de acest trist adevăr. Din păcate lupta care se duce este este strict numai pe interese personale sau de grup. Restul este praf în ochii alegătorilor, este tactica distragerii atenţiei…

    Să trăiţi bine!

  2. Alex One 28/01/2012 at 23:24 #

    Cum adica, nu eram Belgia Orientului, nu erau Bucurestii Micul Paris ? Hai domne, puneti botu la ditai legionaru’ ? Pai intrebati-l pe Djuvara ori Balaceanu Stonici si o sa aflati ce „minunat” o ducea poporul roman, cu precadere taranii care se iubeau „la infinit” cu boierii. Evident , nimic despre analfabetism, tbc, malarie, foame cronica ,etc,etc. Ca si cum anuarele statistice antebelice ar fi diparut. E,nu cu totul si nu pentru toti. Cutermuratoare „oda pestelui sarat”, adica asta era rasfatul alimentar al romanului pe care datorita „pilotilor orbi” l-a pierdut. In ce hal am fost, in ce shit suntem !Felicitari si multumiri Dollo pentru remember.

  3. nicolae 01/10/2015 at 19:42 #

    pai sa le multumim domnilor politicieni la alegerile care urmeaza,printr-o prezenta masiva la votari si aplicand stampila VOTAT,pe toate partidele,asa ca sa nu se mai supere nimeni.Sa vedem ce se intampla daca raman acesti tradatori fara obiectul muncii.Decat cu asa conducatori mai bine fara.Sa-i poftim in locul dansilor,pe romanii din diaspora,care au demonstrat acolo inalte calitati profesinale in toate domeniile de activitate:juridic,economice,tehnice,sanatate,etc,credinciosi ,onesti,priceputi si vrednici cu reale capacitati de manageriat statal.Poate pare utopic,dar nu imposibil. Multe idei ce pareau imposibile au ajuns cu timpul indispensabile.DE la o vreme trebuie sa reusim.Curaj fratilor;

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉