Parcarea de la Universitate

Desi se chinuie s-o inceapa de peste cinci ani, am vaga certitudine ca alor nostri n-o sa le iasa ca la unguri.... parcarea subterana sf de la Budapesta

Nu-i asa ca va tineti respiratia in asteptarea mult promisei parcari de la Universitate? Eu nu ma mai amagesc, pentru ca am asa o umbra de certitudine cand ma gandesc ca desi se cacaie s-o faca de mai bine de cinci ani, primaria noastra tot n-o s-o nimereasca ca pe asta din filmul de la Budapesta.

Stiu, o sa ziceti ca sunt carcotasa, dar sa va zic cateva din lucrurile care mi-au trecut prin minte cand am vazut demonstratia cu parcarea de la Budapesta:

– cei mai multi dintre soferii romani se zgarcesc la 3-5 lei cat costa ora de parcare si prefera s-o lipeasca de vreun gard, s-o suie pe trotuar sau pe vreo pista de biciclete,

– cocalarii nu vor avea rabdare sa piarda atata timp cu computerul care le cere sa tasteze diverse chestii, sa urce si sa coboare scari de la/pana la masina, pentru ca un Mercedes/Audi/BMW/Lexus (mai completati voi) e mai sexy pe avarii in mijlocul drumului, fix acolo unde ai treaba, decat ingropat anonim intr-o gaura unde nu-l vede nimeni,

– intretinerea acestui tip de parcare ar costa mai putin decat pentru una subterana clasica, la care mai faci o licitatie pentru o firma de paza, mai angajezi niste obligatii pe post de incasatori, taietori de bilete etc

– si nu in ultimul rand, unde s-ar mai regasi in acest gen de parcare tipii colorati care-ti fac semn s-o bagi acolo unde o vor pazi ei, pentru 1-2 lei, cat te lasa inima, ha?

Dar, asa ca film sf, parcarea asta mi se pare foarte misto.

Etichete: , ,

One Response la “Parcarea de la Universitate” Subscribe

  1. Georgica L 01/09/2010 at 20:40 #

    Poza e geniala. Calul parcat regulamentar…

    Legat de parcare clasica, va dau dreptate.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉