Parcarea de la Universitate

Desi se chinuie s-o inceapa de peste cinci ani, am vaga certitudine ca alor nostri n-o sa le iasa ca la unguri.... parcarea subterana sf de la Budapesta

Nu-i asa ca va tineti respiratia in asteptarea mult promisei parcari de la Universitate? Eu nu ma mai amagesc, pentru ca am asa o umbra de certitudine cand ma gandesc ca desi se cacaie s-o faca de mai bine de cinci ani, primaria noastra tot n-o s-o nimereasca ca pe asta din filmul de la Budapesta.

Stiu, o sa ziceti ca sunt carcotasa, dar sa va zic cateva din lucrurile care mi-au trecut prin minte cand am vazut demonstratia cu parcarea de la Budapesta:

– cei mai multi dintre soferii romani se zgarcesc la 3-5 lei cat costa ora de parcare si prefera s-o lipeasca de vreun gard, s-o suie pe trotuar sau pe vreo pista de biciclete,

– cocalarii nu vor avea rabdare sa piarda atata timp cu computerul care le cere sa tasteze diverse chestii, sa urce si sa coboare scari de la/pana la masina, pentru ca un Mercedes/Audi/BMW/Lexus (mai completati voi) e mai sexy pe avarii in mijlocul drumului, fix acolo unde ai treaba, decat ingropat anonim intr-o gaura unde nu-l vede nimeni,

– intretinerea acestui tip de parcare ar costa mai putin decat pentru una subterana clasica, la care mai faci o licitatie pentru o firma de paza, mai angajezi niste obligatii pe post de incasatori, taietori de bilete etc

– si nu in ultimul rand, unde s-ar mai regasi in acest gen de parcare tipii colorati care-ti fac semn s-o bagi acolo unde o vor pazi ei, pentru 1-2 lei, cat te lasa inima, ha?

Dar, asa ca film sf, parcarea asta mi se pare foarte misto.

Etichete: , ,

One Response la “Parcarea de la Universitate” Subscribe

  1. Georgica L 01/09/2010 at 20:40 #

    Poza e geniala. Calul parcat regulamentar…

    Legat de parcare clasica, va dau dreptate.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău