Parcarea de la Universitate

Desi se chinuie s-o inceapa de peste cinci ani, am vaga certitudine ca alor nostri n-o sa le iasa ca la unguri.... parcarea subterana sf de la Budapesta

Nu-i asa ca va tineti respiratia in asteptarea mult promisei parcari de la Universitate? Eu nu ma mai amagesc, pentru ca am asa o umbra de certitudine cand ma gandesc ca desi se cacaie s-o faca de mai bine de cinci ani, primaria noastra tot n-o s-o nimereasca ca pe asta din filmul de la Budapesta.

Stiu, o sa ziceti ca sunt carcotasa, dar sa va zic cateva din lucrurile care mi-au trecut prin minte cand am vazut demonstratia cu parcarea de la Budapesta:

– cei mai multi dintre soferii romani se zgarcesc la 3-5 lei cat costa ora de parcare si prefera s-o lipeasca de vreun gard, s-o suie pe trotuar sau pe vreo pista de biciclete,

– cocalarii nu vor avea rabdare sa piarda atata timp cu computerul care le cere sa tasteze diverse chestii, sa urce si sa coboare scari de la/pana la masina, pentru ca un Mercedes/Audi/BMW/Lexus (mai completati voi) e mai sexy pe avarii in mijlocul drumului, fix acolo unde ai treaba, decat ingropat anonim intr-o gaura unde nu-l vede nimeni,

– intretinerea acestui tip de parcare ar costa mai putin decat pentru una subterana clasica, la care mai faci o licitatie pentru o firma de paza, mai angajezi niste obligatii pe post de incasatori, taietori de bilete etc

– si nu in ultimul rand, unde s-ar mai regasi in acest gen de parcare tipii colorati care-ti fac semn s-o bagi acolo unde o vor pazi ei, pentru 1-2 lei, cat te lasa inima, ha?

Dar, asa ca film sf, parcarea asta mi se pare foarte misto.

Etichete: , ,

One Response la “Parcarea de la Universitate” Subscribe

  1. Georgica L 01/09/2010 at 20:40 #

    Poza e geniala. Calul parcat regulamentar…

    Legat de parcare clasica, va dau dreptate.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.