Parcarea de la Universitate

Desi se chinuie s-o inceapa de peste cinci ani, am vaga certitudine ca alor nostri n-o sa le iasa ca la unguri.... parcarea subterana sf de la Budapesta

Nu-i asa ca va tineti respiratia in asteptarea mult promisei parcari de la Universitate? Eu nu ma mai amagesc, pentru ca am asa o umbra de certitudine cand ma gandesc ca desi se cacaie s-o faca de mai bine de cinci ani, primaria noastra tot n-o s-o nimereasca ca pe asta din filmul de la Budapesta.

Stiu, o sa ziceti ca sunt carcotasa, dar sa va zic cateva din lucrurile care mi-au trecut prin minte cand am vazut demonstratia cu parcarea de la Budapesta:

– cei mai multi dintre soferii romani se zgarcesc la 3-5 lei cat costa ora de parcare si prefera s-o lipeasca de vreun gard, s-o suie pe trotuar sau pe vreo pista de biciclete,

– cocalarii nu vor avea rabdare sa piarda atata timp cu computerul care le cere sa tasteze diverse chestii, sa urce si sa coboare scari de la/pana la masina, pentru ca un Mercedes/Audi/BMW/Lexus (mai completati voi) e mai sexy pe avarii in mijlocul drumului, fix acolo unde ai treaba, decat ingropat anonim intr-o gaura unde nu-l vede nimeni,

– intretinerea acestui tip de parcare ar costa mai putin decat pentru una subterana clasica, la care mai faci o licitatie pentru o firma de paza, mai angajezi niste obligatii pe post de incasatori, taietori de bilete etc

– si nu in ultimul rand, unde s-ar mai regasi in acest gen de parcare tipii colorati care-ti fac semn s-o bagi acolo unde o vor pazi ei, pentru 1-2 lei, cat te lasa inima, ha?

Dar, asa ca film sf, parcarea asta mi se pare foarte misto.

Etichete: , ,

One Response la “Parcarea de la Universitate” Subscribe

  1. Georgica L 01/09/2010 at 20:40 #

    Poza e geniala. Calul parcat regulamentar…

    Legat de parcare clasica, va dau dreptate.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român