Autobiografia lui Ceausescu, o comedie cu happy end

Autobiografia lui Ceausescu, un film savuros care nu putea nimeri pe un fond mai bun ca prezentul, pentru a fi pe deplin inteles.

Un Ceausescu tanar, amuzant, spontan, curajos, patriot, asa cum niciunul dintre romanii care-si amintesc doar anii 70-80 nu l-au vazut vreodata. Un conducator luminat, un dictator cu fata umana. De fapt, din filmul „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”, realizat de Andrei Ujica, nu razbate filonul dictatorial al lui Ceausescu. El este doar subînteles, pentru ca sta demult dincoace de ecran, in mintile spectatorilor, care aseara la premiera de la Sala Palatului au aplaudat mult si au ras copios. Spre deosebire de realitatea de acum 20 de ani, filmul s-a terminat altfel: Ceausescu a ramas incremenit in uimirea de a afla ca asupra poporului se trage. Asupra lui n-a mai tras nimeni, decat cu aplauze.

Filmul dureaza trei ore, dar inainte de a eticheta ca v-ar putea plictisi, cititi mai departe. Nu e o incercare de a rescrie istoria, nu e un mod de a o explica, in varianta Ujica. E chiar o autobiografie. O poveste bruta, fara interventii, compusa din scene filmate de-a lungul ultimilor 25 de ani din viata lui Ceausescu. Daca e sa-i reprosez ceva autorului filmului ar fi ca a mers atat de departe cu detasarea incat ne-a lasat de multe ori in ceata. Poate daca ar fi continut macar niste repere de timp, sa fi plasat din cand in cand niste ani pe ecran, mai des decat apareau ei in anumite evenimente oficiale, ar fi fost de ajutor ca sa intelegem si mai bine derularea faptelor.

Filmul este, asadar, o naratiune spusa sec doar de peliculele filmate de operatorii oficiali ai conducatorului iubit. Multe secvente nedifuzate vreodata, multe scene de viata personala, multe luari de pozitie ale lui Ceausescu in politica externa, ceea ce ii construieste acestuia o imagine extraordinara, de erou regional, lider carismatic, asa cum niciunul din presedintii Romaniai moderne n-a mai reusit sa fie de la el.

Premiera tinuta la Sala Palatului a dat un impact si mai mare filmului, pentru ca spectatorii au empatizat mai mult decat s-ar fi putut astepta cu oamenii care umpleau sala aceasta la plenare si congrese. Si, desigur, au facut ca luarea de pozitie contra lui Ceausescu, a lui Constantin Parvulescu la al 9-lea congres PCR, sa fie aplaudata „pe viu” la 30 de ani distanta.

Hohotele de ras s-au impletit cu aplauzele la vederea unui Ceausescu scund si incapabil sa trimita mingea peste fileul de volei, la vederea Elenei imbracata in capot si slapi, la acelasi joc de volei, la imaginea turistica, la plaja a celor doi.

Oamenii comentau in scaune si despre asemanarile dintre camarila de atunci, care scria slogane pe stadioane, si asta de acum, care scrie cu oi pe dealuri.

In vremea lui de glorie cuvantarile lui Ceausescu n-au starnit atata amuzament si ovatii sincere ca aseara la Sala Palatului, cand spunea, de exemplu, ca poezia de dragoste o fi ea frumoasa, dar femeile ar vrea cu siguranta sa auda si ceva versuri care sa preaslaveasca revolutia sociala. Sau ca in Romania capitalismul a apus definitiv, si ca nu se va intoarce nici macar daca genetica moderna va ajuta plopul sa faca pere si „richita” micsunele.

Filmul omite multe din lucrurile care s-au intamplat in epoca. De exemplu nu se vorbeste despre inaugurarea metroului, despre decretul antiavort si depasirea planului la nasteri, despre foame si frig. Totusi, judecand dupa numarul tot mai mic de tovarasi care raman la prezidiu pe masura ce trec anii, spectatorul poate sa inteleaga alienarea lui Ceausescu si tradarea, din final, a oamenilor care i-au intretinut cultul personalitatii. Fetele crispate ale liderilor comunisti intalniti la Bucuresti intr-o ultima intrunire a tratatului de la Varsovia, un Gorbaciov relaxat si apoi mascarada de proces in care Ceausescu nu raspunde decat in fata marii Adunari Nationale. Face o singura exceptie, la intrebarea-acuzatie in care i se spune ca asupra poporului se trage.

„Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” este dovada vie a faptului ca atunci cand te detasezi un pic de un anumit lucru, il vezi intr-o lumina mai clara si-l intelegi mai bine. E un film ce merita vazut nu numai de tinerii care habar n-au cine a fost Ceausescu, dar si de noi astia care avem impresia ca am trait si inteles vremurile alea. Iar timpul lui este exact asta. Nu putea nimeri pe un fond mai bun ca prezentul, pentru a fi pe deplin inteles.

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Autobiografia lui Ceausescu, o comedie cu happy end” Subscribe

  1. Béranger 29/10/2010 at 19:36 #

    Îhî. Văzând pedeliştii de astăzi cum raportează relizări şi împliniri măreţe, şi cum sunt strâns uniţi în jurul Conducătorului Mult-Iubit (şi a blondei din pleşcoa), chiar că mă trec fiorii…

    Filmul ăsta ar trebui oricum scos pe DVD. Ar fi cereri şi prin Canada…

    • Dollo 29/10/2010 at 20:35 #

      Mie imi pare ca nici PDL nu mai e chiar asa strans unit in ultima vreme. Pare ca suntem undeva pe la mijlocul anilor 80, cand incep sa se rareasca sustinatorii 🙂
      Da, la un DVD ma gandeam si eu, merita pastrat ca document istoric.

  2. Gilbert 30/10/2010 at 10:49 #

    @Béranger: Io sunt primul la DVD! …Şi să se dea câte unul, să ajungă la toţi 😀

    @Dollo: Istoria care e dată uitării are şanse să se repete 😉

    • Dollo 30/10/2010 at 11:14 #

      Neah, om ca Ceausescu… poate la 100 de ani 😉

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.