Banca te vrea prost

Ca sa te faca sa accepti orice-ti propune, banca te minte ca Ordonanta 50/2010 s-a modificat, si ca acum e in favoarea bancii.

M-au chemat la banca sa-mi prezinte „oferta de raspuns la notificarea privind ordonanta 50/2010”. Nu ma dadea bucuria afara din casa, dar eram curioasa cam ce-mi mai propun acum, dupa ce data trecuta se oferisera sa-mi scada dobanda curenta de la 5,95% la 5,45%, dar pastrasera comisionul de risc, botezandu-l „de administrare”.

V-am povestit atunci ca duduia care se ocupa de creditul meu parea ca stie mai putina matematica decat mine (daca e posibil asa ceva!), si era total nepregatita sa-mi raspunda la intrebari pe marginea Ordonantei 50/2010, dovada ca nici n-o citise vreodata. Bine, ea nu citise nici macar „oferta personalizata” pe care mi-o dadea, ca o luase cu copy/paste cu tot cu greselile din sistem, unde un articol 6 se repetase de doua ori, dar cu un continut diferit.

De data asta fata avea alta „oferta personalizata”, dar si un set nou de replici invatate pe de rost, cu care a incercat sa ma pacaleasca, pesemne ca sa semnez ca gusterul ultima ei oferta.

Dobanda revenise la 5,95% , dar scazuse comisionul de risc/recte de administrare, de la 0,16% la 0,10%.  Si cu toate astea, surpriza: Dobanda Anuala Efectiva (DAE) scazuse chiar mai mult decat data trecuta, adica acum nu mai era nici 8, 25% cat fusese in 2008 cand am facut creditul, nici 7,67% cat mi-o propusesera data trecuta, cu dobanda aia curenta mica de 5,45%. De data asta DAE scazuse la 7,47%, tovarasi!

Cum naiba, m-am intrebat? Am intrebat-o si pe duduie: daca dobanda curenta a crescut, si a scazut doar comisionul, dar nesemnificativ, cum se poate matematic sa scada DAE acum cand dobanda curenta e 5.95%, mai mult decat atunci cand era 5,45%? Ea mi-a raspuns ca nu stie, dar ca asa i-a dat ei rezultatul din sistem. Deci trebuie ca e corect. Duduia are incredere in sistem.

Atat de mare incredere incat vrea sa ma faca si pe mine sa am incredere:

– Oricum  ordonanta 50 a fost modificata…, zice ea.

– Cand a fost modificata?, intreb eu uimita.

– Pe 6 octombrie a fost modificata, nu se mai aplica creditelor aflate in derulare, zice ea docta.

– Da? Cine a modificat-o, guvernul?, intreb.

– Da. Nu stiu. A fost modificata.

– Pai si atunci noi de ce ne mai conversam acum?

– Pai… trebuia sa va dam un raspuns la notificare, dar asteptam sa fie promulgata, si oricum nu se va aplica creditelor…

– Stati putin, ca daca va referiti la amendamentele discutate in parlament, aia nu inseamna ca a fost modificata ordonanta, ci doar ca se discuta modificarea ei, lucru care inca nu e stabilit. Din cate am auzit nici Basescu nu stia, ieri, la ProTV, cum va iesi ordonanta 50 din parlament. Deci dumneavoastra de unde stiti?

– A, pai gata, in parlament s-a incheiat discutia. Asteptam sa se promulge, continua duduia foarte sigura pe ea.

Mai sa fie! Sa se fi schimbat lumea asa rapid in ora petrecuta de mine in trafic pana la banca?

– Zic, bine, dar cu comisionul de risc pe care l-ati botezat de administrare, cum ramane? Ca ordonanta aia, deocamdata, zice totusi ca e ilegal sa-l rebotezati…

– A, pai oricum ala ramane, ca noi tot de risc il denumim, chiar daca scriem ca e de administrare. Ca de fapt e un comision de risc de administrare…

Imi iau la revedere de la duduie, care ma sfatuieste ca mai bine sa asteptam sa vedem cum se va transa treaba cu ordonanta, ca sa nu mai pierdem timpul cu notificarile. Cand ajung acasa, citesc si eu, ca romanul, pe internet, ce s-a discutat prin parlament, si aflu ca duduia m-a mintit cu gratie.

Pun mana pe telefon si o sun:

– Doamna, ordonanta nu s-a modificat, iar in parlament discutiile inca se poarta. E vorba doar despre amendamente, cum va spuneam. Sunteti gresit informata si induceti si clientii in eroare.

– Da? Dar noi asa am fost informati, asa ni s-a spus, ca ordonanta a fost modificata si ca in noua forma ne avantajeaza pe noi. De ceea v-am spus…

Ok, eu inteleg ca banca te vrea prost. Sau macar neinformat. Ca sa te poata manipula. Dar pentru asta i-ar trebui niste functionari un pic mai scoliti. Ca nu e suficient sa stii sa dai cu cursorul pe text, sa selectezi, copy si paste, sa zambesti frumos si sa ai tzatze mari. Trebuie sa-i poti povesti clientului asa incat ala sa se uite in ochii tai violeti si sa semneze orice, pentru ca buzele tale carnoase l-au convins.

Or, in conditiile in care de doua-trei luni urla toata presa, cateva mii de clienti fac front comun ca sa te dea in judecata, protectia consumatorului, atata cat poate ea, te amendeaza si te someaza sa respecti rahatul ala de act, si tu o tii pe a ta, incercand sa pacalesti clientela, aia care inca nu te-a dat in judecata. Cum se cheama ca esti in cazul asta? O banca din Romania care a facut cel mai mare profit in ultimii ani, si ar vrea sa faca in continuare. Cum? Neinvestind nici macar in niste cursuri de comunicare pentru oamenii aia de la ghisee, care chipurile sunt „consilieri de credite”? Si apoi, e adevarat ca politica fiscala se decide in centrala, la varful bancii, dar chiar asa, astia din sucursale nu au si ei obligatia de serviciu de a citi, macar, actele normative cu care lucreaza? Cat sa nu se faca de ras.

Oare sunt eu prea pretentioasa?

Cititi si primul episod din aventura mea cu banca.

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai