Cum ne-a „eliberat” capitalismul

După un moment de euforie, românii sunt din nou în fântână. Iar în jur e clasa politică, arogantă, coruptă şi incompetentă, care ne arunca, din când în când, câteva firimituri

„Poate că există nişte anticorpi instinctivi la ideologie. Frica şi sistemul poliţienesc i-a făcut pe oameni să mimeze supunerea, dar în creiere exista deja distanţa faţă de comunism. Putem numi acest lucru schizofrenie socială. Maşina de spălat creiere a funcţionat, până la urmă, în gol, ceea ce visau oamenii, în realitate, era să poată trăi ca în Occident. Adevărata spălare de creiere o realizează acum societatea de consum, care chiar a reuşit să creeze „consumatorul nou“. Comunismul nu a reuşit să creeze omul nou, dar societatea de consum a reuşit să creeze consumatorul nou, cel care suferă dacă nu are toate obiectele pe care le vede în spoturile publicitare, dacă nu trăieşte după modelele şi imaginile cu care este hrănit.”.

„În piesa mea (Buzunarul cu paine – n.m.), doi indivizi tot vorbesc în jurul fântânii şi nu sunt în stare să scoată câinele de acolo. Din când în când, însă, îi mai aruncă puţină pâine… Când am scris această piesă, mi se părea că am surprins o metaforă: câinele eram eu, câinele era România. Toţi eram prizonieri şi nimeni nu ştia ce ar fi trebuit să facem ca să ne eliberăm. Metafora este valabilă şi azi. După un moment de euforie, românii sunt din nou în fântână. Iar în jurul fântânii se află clasa politică românească, bogată şi arogantă, coruptă şi incompetentă, care le aruncă românilor, din când în când, câteva firimituri: cum ar fi salariile reduse cu 25%.”.

„Domnul K. eliberat apare după 20 de ani de la momentul în care a fost scris. De ce aţi avut nevoie de acest timp ca să îl publicaţi?
Am scris acest roman, mai precis, în 1988. Rezultatul final m-a îngrozit oarecum, toată povestea era destul de „neagră“, fără speranţă la orizont. Or, în 1989, în lume s-a născut speranţa, a căzut comunismul, mi s-a părut, deci, că romanul meu „negru“, chiar dacă era ficţiune, nu-şi putea găsi cititorii, ar fi fost în contratimp cu aşteptările lor. Acum însă, după 20 de ani de speranţă, mi se pare că lumea se află din nou în impas, democraţia se află în impas, economia se află în impas, progresul este un cuvânt care îşi pierde sensul, oamenii şi-au pierdut orizontul. Aş spune că romanul meu, care a stat 22 de ani în sertar, a fost ajuns din urmă de realitate. Ceva din ce am scris eu în el este din nou de actualitate, cel puţin întrebarea esenţială „ce facem astăzi cu libertatea noastră?“. ”

Matei Visniec, intr-un interviu foarte interesant in Corso, realizat de Eugenia Mihalcea

Etichete: , ,

2 comentarii la “Cum ne-a „eliberat” capitalismul” Subscribe

  1. eugenie 20/10/2010 at 22:35 #

    multumesc, dollo. ce frumos arata interviul meu la tine pe site 🙂

    • Dollo 21/10/2010 at 01:41 #

      😛

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.