Cum ne-a „eliberat” capitalismul

După un moment de euforie, românii sunt din nou în fântână. Iar în jur e clasa politică, arogantă, coruptă şi incompetentă, care ne arunca, din când în când, câteva firimituri

„Poate că există nişte anticorpi instinctivi la ideologie. Frica şi sistemul poliţienesc i-a făcut pe oameni să mimeze supunerea, dar în creiere exista deja distanţa faţă de comunism. Putem numi acest lucru schizofrenie socială. Maşina de spălat creiere a funcţionat, până la urmă, în gol, ceea ce visau oamenii, în realitate, era să poată trăi ca în Occident. Adevărata spălare de creiere o realizează acum societatea de consum, care chiar a reuşit să creeze „consumatorul nou“. Comunismul nu a reuşit să creeze omul nou, dar societatea de consum a reuşit să creeze consumatorul nou, cel care suferă dacă nu are toate obiectele pe care le vede în spoturile publicitare, dacă nu trăieşte după modelele şi imaginile cu care este hrănit.”.

„În piesa mea (Buzunarul cu paine – n.m.), doi indivizi tot vorbesc în jurul fântânii şi nu sunt în stare să scoată câinele de acolo. Din când în când, însă, îi mai aruncă puţină pâine… Când am scris această piesă, mi se părea că am surprins o metaforă: câinele eram eu, câinele era România. Toţi eram prizonieri şi nimeni nu ştia ce ar fi trebuit să facem ca să ne eliberăm. Metafora este valabilă şi azi. După un moment de euforie, românii sunt din nou în fântână. Iar în jurul fântânii se află clasa politică românească, bogată şi arogantă, coruptă şi incompetentă, care le aruncă românilor, din când în când, câteva firimituri: cum ar fi salariile reduse cu 25%.”.

„Domnul K. eliberat apare după 20 de ani de la momentul în care a fost scris. De ce aţi avut nevoie de acest timp ca să îl publicaţi?
Am scris acest roman, mai precis, în 1988. Rezultatul final m-a îngrozit oarecum, toată povestea era destul de „neagră“, fără speranţă la orizont. Or, în 1989, în lume s-a născut speranţa, a căzut comunismul, mi s-a părut, deci, că romanul meu „negru“, chiar dacă era ficţiune, nu-şi putea găsi cititorii, ar fi fost în contratimp cu aşteptările lor. Acum însă, după 20 de ani de speranţă, mi se pare că lumea se află din nou în impas, democraţia se află în impas, economia se află în impas, progresul este un cuvânt care îşi pierde sensul, oamenii şi-au pierdut orizontul. Aş spune că romanul meu, care a stat 22 de ani în sertar, a fost ajuns din urmă de realitate. Ceva din ce am scris eu în el este din nou de actualitate, cel puţin întrebarea esenţială „ce facem astăzi cu libertatea noastră?“. ”

Matei Visniec, intr-un interviu foarte interesant in Corso, realizat de Eugenia Mihalcea

Etichete: , ,

2 comentarii la “Cum ne-a „eliberat” capitalismul” Subscribe

  1. eugenie 20/10/2010 at 22:35 #

    multumesc, dollo. ce frumos arata interviul meu la tine pe site 🙂

    • Dollo 21/10/2010 at 01:41 #

      😛

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit