Cum sa NU-ti deschizi un cont la banca

Una din legile stupide din tara asta te pune sa-ti faci cont la banca, inainte de a exista ca entitate juridica. Mai exact, ca sa-ti faci o asociatie non-profit, inainte de a merge la judecator cu actele, ca sa-ti zica daca te aproba sau ba, e musai sa deschizi un cont la banca si sa pui in el un salariu minim pe economie. Las la o parte nonsensul de a deschide un cont pe numele cuiva care in acel moment nu s-a nascut, dar ma intreb si la ce-l ajuta pe judecator sau pe stat ca pui tu, provizoriu, niste bani intr-un cont, la o banca, pe care apoi ii retragi, pentru ca dupa infiintare trebuie sa-ti faci alt cont, la aceeasi banca sau la alta?

Si de parca dilemele astea de contribuabil n-ar fi de ajuns, sa vedeti la ce cazne te mai supune si sistemul bancar, cu functionarii lui zambitori, dar prosti, ca sa indeplinesti aceasta aberatie.

Am zis sa fac un studiu de piata inainte de a decide unde fac contul, si sa aflu totodata si ce acte imi trebuie, ca sa nu orbecai prea mult cand fac contul.

Prima data am intrat la Raiffeisen. Un tip amabil parea ca adineauri a deschis un asemenea cont, asa ca mi-a recitat dintr-o suflare ce-mi trebuie:

– dovada rezervarii denumirii asociatiei

– actul constitutiv

– statutul

– copii dupa buletinele de identitate ale tuturor asociatilor

– e suficient sa vina unul singur cu toate actele, noi facem copii xerox si deschidem un cont provizoriu pe numele asociatiei, in care depuneti 500 de lei. Banii pot fi retrasi dupa infiintarea asociatiei, cand veniti sa facem contul definitiv. Totul se face pe loc.

Ca sa verific din trei surse, dupa cum obisnuieste sa ma tachineze o prietena, am mai intrat si la ING. Aici, din trei birouri unul singur era ocupat, iar duduia vorbea la telefon. Nu s-a deranjat sa ma intrebe ce vreau, asa ca am asteptat in picioare vreo cinci minute pana cand a intrat pe usa o colega care fusese plecata prin imprejurimi. Foarte grabita sa ne ajute (intre timp se mai asezase un client in spatele meu), m-a intrebat ce vreau si i-am explicat. A zis ca ma lamureste „indata”. A durat alte cinci minute sa caute pe computer ce voiam eu. N-a gasit, asa ca s-a apucat sa rasfoiasca un dosar. Intre timp mestecatul gumei devenise usor nervos. Fata fusese afara sa-si cumpere ceva de mancat, si eu o retineam din treaba. Nici dosarul nu s-a dovedit util, asa ca s-a apucat sa dea telefoane. Unul, doua, trei. De fiecare data ma intreba daca e vorba de asociatie sau fundatie. Si de fiecare data gresea, spunand la telefon ca „clienta doreste sa deschida un cont pentru o fundatie”. Pana la urma a mai venit in incapere si ocupanta celui de-al treila birou, care parea sefa celorlalte doua. A inteles din telefoanele duduii despre ce e vorba si i-a scos un print cu actele de care, chipurile, avem nevoie. Cand ni l-a pus pe masa am vazut ca era vorba despre deschiderea unui cont de capital social al unei asociatii deja existente. Ceea ce nu era in cazul meu valabil. Dupa vreo 20 de minute de cand intrasem in banca am aflat ca nu se poate: „nu avem inca acest produs, dar avem un produs excelent pentru asociatiile nonprofit, dupa ce o infiintati!”. Si de ce as veni la dumneavoastra dupa ce fac un cont provizoriu la alta banca? „Pentru ca produsul nostru e mai bun!”, mi-a livrat duduia, acestecat cu guma, trainingul pentru vanzarea de produse excelente.

A treia a fost Volksbank, unde n-a durat mult, dar nici n-am aflat mare lucru. Oamenii astia te asculta – sau dau impresia asta – dar nu pricep ce le spui. Desi i-am zis clar si duduii de aici ca asociatia inca NU ESTE INFIINTATA, ea s-a apucat sa-mi livreze o lista de documente pe care clar nu aveam cum sa le produc, nefiind inca posesoare de „hotarare judecatoreasca de infiintare a asociatiei/fundatiei”. Pe lista mai erau si o gramada de procuri si imputerniciri, toate autentificate de notari, deci alte drumuri, alte taxe. Descumpanita in fata intrebarilor mele, totusi, duduia mi-a replicat amabila: „atunci imi aduceti dumneavoastra toate actele pe care le aveti, eu le trimit la departamentul nostru juridic, in centrala, si in doua zile va spun cu ce mai trebuie sa veniti ca sa incheiem contul”. La revedere!

A patra si ultima a fost Banca Transilvania, unde un tanar m-a intalmipant amabil din usa. A lasat ce facea atunci si s-a ocupat numai de mine. E drept ca eram singurul om care intrase in banca. Iar plictiseala din sucursala se citea adanc pe chipul agentului de paza care a mai fost animat, ceva minute mai incolo, doar de picioarele si curul unei functionare care s-a sculat de la biroul ei, ca sa urce la etaj. Tanarul cu care vorbesc pare ca intelege din prima ce vreau, dar nici el nu stie exact ce trebuie sa-mi ceara, asa ca da si el un telefon. Il mai da si pe al doilea, afla din ce fisier trebuie sa-mi scoata necesarul de acte si imi furnizeaza ditamai brosura „Conditii generale de afaceri ale Bancii Transilvania”, o chestie care are 4 pagini A4, 68 de articole si numeroase alineate, dar in care nu scrie nimic, dar nimic despre contul care ma intereseaza pe mine. In plus mai primesc doua foi tip ce trebuie completate, pe care scrie „Cerere pentru deschidere cont capital social-persoane juridice”. La sectiunea „acte ce trebuie depuse in copie” figureaza iar niste chestii pe care asociatia mea nu are cum sa le aiba. Il blochez pe tanar cu intrebarea, il fac sa transpire usor la buza superioara, dupa care pare ca gaseste si el o solutie impaciuitoare ca si colega de la Volksbank: „Dumneavoastra o sa veniti sa deschideti contul?” Da. „Bun, atunci bine ca ne stim, atunci o sa vedem impreuna ce acte mai trebuie!”. OK, daca deja ne stim din asa putine cuvinte, ce sa zic, poate vin data viitoare sa fac si o retragere dintr-un cont fictiv.

In final am obosit sa mai incerc la altii, mi-era si frica de ce aveam sa mai aflu, asa ca m-am gandit ca voi apela cu incredere la tanarul competent de la Raiffiesen. Numai ca ajunsa casa, aflu de la o avocata ca suma ce trebuie depusa in contul ala provizoriu e de 650 de lei, nu de 500 cum spusese tanarul. Nedumerita, dau o cautare pe net si aflu ca de fapt salariu minim pe economie ar fi de 600 de lei, nici 500, nici 650 cat zicea avocata. Io acuma se sa fac, sa-i scriu lui Boc sa-l intreb cat mai e salariul minim, sa merg pe mana avocatei, sau pe mana aluia de la banca?

Etichete: Banca Transilvania, birocratie, ING, prostie, Raiffeisen, Volksbank