Cumpara prosteste, consuma romaneste

Ministerul economiei a lansat campania „cumpara romaneste” intr-o tara in care romanii se calca in picioare si cumpara prosteste, fara sa stie ce e in cutie.

Un mos se inghesuie intr-un supermarket din Iasi sa cumpere si el ce cumpara toata lumea. Vanzatorii dau cutiile peste multime, din mana in mana, pensionarii dau dovada de puteri dobandite in anii de constructie a socialismului si se calca in picioare la propriu. Mosul pune si el mana pe o cutie si e fericit. Reportera il intreaba: „stiti ce ati cumparat?” Mosul e tare de urechi si nu pricepe. „Stiti ce e in cutie, o friteoza”, insista reportera. „Ha, veioza?” intreaba mosul. „Nu, friteoza, adica sa prajiti cartofi cu ea”. ”Sa prajesc cartofi?”, se dumireste dezamagit mosul. Dar parca tot nu-i vine s-o lase din mana, daca tot s-a batut pentru ea.

Cate o baba atasata de o sacosa goala isi face cruci mari si rosteste „socata”: n-am mai vazut asa ceva! N-ai mai vazut, pe naiba, ca de fiecare data sunteti aceiasi care va buluciti la deschiderea unui magazin, de parca ar fi ultimul din viata voastra. Ultimul la care s-a petrecut chestia cu veioza-friteoza a fost la Iasi. Dar nu e singurul loc in care romanii se calca in picioare ca refugiatii africani la mancarea parasutata de ONU in desert.

In aceasta tara, a cumparatorilor-sclavi de profesie, ce credeti ca face Guvernul, prin Ministerul economiei? Pai lanseaza un program care se cheama „cumpara romaneste”, menit sa relanseze productia interna. Dupa ce mi-am potolit hohotele de ras mi-am amintit ca si guvernul Nastase a avut initiativa „fabricat in Romania”, cu o miza smilara. Rezultatul primei campanii se mai vede si azi, decolorat, pe unele etichete pe care s-a aplicat o bulina tricolora „made in Romania”. Programul astora de acum va ramane in eternitate pe niste site-uri ale căror domenii virtuale au fost anuntate de minister, dar cumparate de altii, dupa cum zice Hotnews.

Programul ministerului nu contine masuri concrete de relansare a economiei, ci e doar o frectie de imagine (niste simpozioane, un site, un newsletter), facuta pe bani europeni, cica (vreo cinci milioane de lei, deci peste un milion de euro), si care va conduce la „imbunatatirea capacitatii institutionale a MECMA de a formula, implementa, coordona si monitoriza politica publica pentru relansarea productiei interne in vederea sprijinirii economiei romanesti si se va derula pe o perioada de 1 an de la semnarea contractului de finantare”.

Ne putem imagina ce fel de politici va slobozi ministerul de pe urma acestui program, de vreme ce nici macar pentru milionul asta de euro obtinut de la UE n-a fost in stare sa cumpere dracului domeniile alea de internet, inainte de a da tarii comunicatul de presa. Adica au fost asa grabiti ca sa ne spuna ce preocupati sunt ei de starea productiei nationale, incat n-au avut jumatate de ora sa rezerve si sa plateasca online domeniile care nu costau mai mult de o suta de euro amandoua. Asa ca dupa ce au scris in comunicatul de presa ca domeniile se vor numi cumpararomaneste.ro si produs-romanesc.ro, ticalosii de ziaristi le-au dovedit ca mint, cumparand ei domeniile respective. Ulterior un secretar de stat pe nume Stafie, de la minister, a zis ca presa a facut confuzii (normal!), ca ei de fapt cumparasera din august domeniul consumaromaneste.ro si ca primul comunicat era un draft vechi, bla, bla.

Toata gafa asta birocratica arata ca daca oamenii astia, pusi in fruntea bucatelor, nu sunt in stare sa gestioneze macar o banala actiune de comunicare, nici atat nu vor fi capabili sa ia niste masuri reale pentru productia nationala. Se vor limita sa o tot „relanseze” cu campanii de imagine, facute de ochii publicului.

A nu se intelege ca ideea in sine de a-i stimula pe romani sa cumpere produse romanesti  e ceva rau. Dimpotriva. Numai ca nu cred ca mai trebuie umblat cu campanii de constientizare pentru asta, ci trebuie stimulata productia aia pe care, atunci cand o cauti ca s-o cumperi, n-o gasesti la indemana.

De cate ori am fost in Portugalia, de exemplu, am admirat nationalismul lor in materie de marfa vanduta in supermarket. Indiferent ca mergeai intr-un hypermarket sau intr-un magazin de cartier, portughezii iti ofereau cateva sortimente de bere portugheza, vinuri ieftine si foarte bune, fructe, legume, paine, branzeturi, carne, peste, toate facute in tara. Cred ca nu exagerez daca spun ca maximum 20% din marfa din supermarketurile potugheze este straina. Iar Portugalia are 20 de ani in fata noastra in UE si era considerata, pana sa intram si noi in aceasta nobila familie, drept ruda saraca a Europei. Si acum se incadreaza in tarile PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania), dar macar este acolo cu capul sus. Noi ne-am vandut pe nimic economiei globale si ce-am rezolvat? Nici in PIIGS nu figuram, dar nici de nasul UE nu suntem. Adica nici macar la dezastre nu suntem in stare sa intram si noi in randul lumii 😉

Ca sa-si poata permite aceasta politica protectionista cu marfa nationala, Portugalia o fi strans crunt din fese cand a negociat aderarea la UE. Nu cunosc detaliile, dar cu siguranta ca si-au aparat fermele si agricultorii bastinasi, nu si-au vandut fabricile de bere la marile branduri globale si nici nu si-au distrus podgoriile. Pentru ca stiau ca sunt o tara de vacanta, in care turistul neamt, englez, francez si american vine ca sa manance ieftin si sa se relaxeze. A impuscat astfel doi iepuri: a dezvoltat un turism accesibil si le-a dat de lucru nativilor de pe malul oceanului.

Romanii, pe de alta parte, n-au stiut cum sa le dea la gioale mai tare micilor fermieri, punandu-le biruri si conditii draconice de indeplinit, sub pretextata aliniere la standardele UE. In paralel au vandut toate fabricile pe care Ceausescu ni le-a lasat ca sa „bem bine” bere romaneasca, si au dat pe cativa lei terenuri generoase pana si in inima  oraselor (a se vedea Carrefour Bucuresti), lanturilor de hypermarketuri din afara. Care nu au avut si nici nu vor avea vreodata interesul sa cumpere marfa romaneasca de la micul agricultor roman.

Asa ca, daca e sa ne limitam doar la campanii de imagine, desi nici la asta nu suntem buni, dar insistam, as zice ca cel mai bun clip de prezentare pentru programul guvernului ar fi asta:

Iar pentru romanul care nu merge la șoping la Milano e suficient sa-i tai 5 lei din pret sau sa-i scrii pe cutie ca e superoferta, ca oricum nu mai conteaza ce si unde e produs continutul cutiei.

Tags: , , ,

One Response to “Cumpara prosteste, consuma romaneste” Subscribe

  1. Gilbert 03/10/2010 at 13:12 #

    Este de-a dreptul grotesc. Dar, ce mai contează. Viaţa merge înainte, pe acelaşi calapod: să… cumpăraţi bine 😉

Leave a Reply

Oldies but goldies

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai