De ce pleaca tinerii altora

Time publica o analiza a motivelor ce-i fac pe tinerii italieni sa emigreze: se simt neapreciati, prost platiti si fara viitor in tara lor. Va suna cunoscut?
Time publica o analiza a motivelor care-i fac pe tinerii italieni sa plece in lume: se simt neapreciati, prost platiti si fara viitor in tara lor. In plus clasa politica nu face decat sa se certe, fara sa gaseasca solutii pentru a scoate tara din criza. Acasa mai raman batranii, pentru care statul se imprumuta ca sa-i intretina. Va suna cunoscut?

Luca Vigliero, un arhitect de 31 de ani, n-a reusit sa-si gaseasca de lucru in Italia, dupa ce a terminat facultatea la Genoa, in 2006. S-a mutat la Rotterdam, unde a muncit un an, apoi a acceptat un job mult mai bine platit in Dubai. El spune ca in Italia CV-ul lui nu a interesat pe nimeni.

Autorul articolului spune ca motivele pentru care italienii emigraza acum sunt aceleasi ca in urma cu o suta de ani, numai ca spre deosebire de atunci, cand fermierii si muncitorii italieni isi gaseau fericirea in America, acum pleaca cu precadere creierele tinere. Iar asta survine intr-o perioada de stagnare economica, de inghetare a pietei muncii si de instaurare a nepotismului. „Pentru cele mai multe talente ale tarii, tinutul oportunitatilor este in alta parte decat acasa”, zice autorul.

Articolul zice ca Italia nu tine o evidenta stricta a tinerilor emigrati, dar se stie in mare ca numarul italienilor intre 25 si 39 de ani, absolventi de studii superioare, care locuiesc in strainatate a crescut de la 2.540 in 1999 la 4.000 in 2008. Un institut de cercetare italian estimeaza insa, ca numai in 2006 numarul absolventilor care au gasit de lucru in strainatate a fost de 11.700. Asta inseamna unul din 25 de italieni care au facut o facultate in 2006. „O agentie de recrutare din Milano spune ca 33,6% din absolventi simt ca trebuie sa plece din tara ca sa-si poata folosi educatia. Dupa un an de la absolvire, 61,5% simt asta”.

Institutul italian de statistica zice ca 30% dintre italienii cu varste intre 30 si 34 de ani inca locuiesc cu parintii, de trei ori mai multi decat in 1983, iar unul din cinci tineri intre 15 si 29 de ani renunta la studii sau nu lucreaza. Rata somajului printre tinerii absolventi de studii superioare este de 14% , dubla fata de restul Europei si mult mai mare decat rata somajului la persoanele fara pregatire universitara.

„Italienii au o denumire pentru aceasta problema: gerontocratia, sau dominatia batranilor. O prea mare parte din economie este grevata de grija fata de batrani, in timp ce statul cheltuieste relativ putin pe asistenta, somaj sau ingrijirea copiilor, in schimb mentine una dintre cele mai ridicate pensii din Europa, fonduri asigurate partial din imprumuturi”. Aceasta inechitate se extinde, spune autorul articolului, chiar si in sectorul privat, unde posturile mai bune sunt rezervate seniorilor, si inaccesibile tinerilor.

„Daca esti tanar in Italia esti o problema. In alte tari esti vazut ca o resursa”, zice Simone Bartolini, 29 de ani, copywriter in Sydney.

Tinerii italieni nu asteapta ajutor de la stat si decid sa emigreze. Ei stiu ca politica este o chestie care merge si mai greu decat restul tarii. „O lunga succesiune de coalitii la putere au fost prea ocupate sa se lupte intre ele decat sa rezolve problemele tarii”, mai spune autorul articolului. Politica italiana a esuat in aducerea tinerilor in prima linie, asa cum s-a intamplat in alte tari, deci nu a produs lideri reformatori ca Obama, David Cameron sau Sarkozy, mai aminteste autorul, care este corespondentul Time in Italia condusa de un Berlusconi de 74 de ani.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.