Deci se poate!

Inca o conserva de hering in ulei, ca sa ne revenim dupa tzeapa precedenta

F idela prințipului ca daca ai cazut de pe cal, trebuie sa te ridici si sa te urci inapoi imediat, ca sa nu ramai cu frica de calarit, dupa cazul cu conserva de peste pe jumatate goala, despre care v-am povestit saptamana trecuta, am decis sa mai acordam o sansa industriei conserverifere si am mai comis-o o data. Iata ce a iesit:

Deci, se poate, tovarasi!

Tags:

8 Responses to “Deci se poate!” Subscribe

  1. Zergu 11/10/2010 at 17:29 #

    Mie și conserva asta îmi pare insuficient populată, dar e mai bine ca data trecută. A se reține că nu e același producător.

    • Dollo 11/10/2010 at 19:32 #

      Da, producatorul e acelasi, dar intermediarul difera, nu mai e firma din Arad e de la Valenii de munte…

  2. Daniel 11/10/2010 at 22:01 #

    Daca tot esti asa "norocoasa" macar ai cantarit continutul sa vezi daca este acelasi cu cel specificat pe cutie ?

    • Dollo 12/10/2010 at 00:31 #

      Deja devenim carcotasi. Plus ca nu detinem intrumente de masura atat de fine 😉

  3. mircea 12/10/2010 at 01:27 #

    Conservele tale cu surprize mi-au adus aminte de alte vremuri… aveam un camarad in armata care primea "de acasa" borcane cu "Compot de piersici". Care ai peste treij' de ani le mai tii minte… la 840 grame, 5-6 piersicute, intregi. Se gaseau la orice alimentara, cu 7-8 lei. Cu capace galbene de pleu, pe care le puteai desface apasindu-le cu cotul. Si zeama era putin rosiatica… Moama ce ne-am imbatat de la coniacul ce-l pusese frate-sau in loc de zeama, ca sa scape de ochiul vigilent si gitul uscat al APV-istului de la poarta unitatii…

    • Dollo 12/10/2010 at 15:45 #

      Si eu imi amintesc de compoturile de la alimentara din vremurile alea. Doamne, ce bune erau. Chiar si fara coniac 🙂

  4. brontozaurel 13/10/2010 at 16:36 #

    Tocmai m-a pocnit: conservele cu somon si ton sunt mai pline decat cele cu hering sau macrou. Habar n-am de ce, e doar o chestie pe care am observat-o. Cu ultimele conserve de somon chiar m-am chinuit putin, nu aveam idee cum as putea sa-l scot de acolo pe domnu' peste fara sa-l fac "franjuri" cu furculita sau cutitul.

    • Dollo 13/10/2010 at 17:29 #

      Am zis io, cred ca heringul e mai pretentios, are nevoie de spatii largi 😉

Leave a Reply

Oldies but goldies

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale