Haloin de Dambovita

Tu cine esti, ma?! Pustiul, manjit cu carioca, se uita la mine ranjind, apoi o trage de pantaloni pe maica-sa: „Mama, io cine sunt?”. „Cum cine, moartea!”

T u cine esti, ma?! Pustiul, manjit in jurul gurii si al ochilor cu urme negre de carioca, se uita la mine ranjind niste dintisori de soricel, apoi o trage de pantaloni pe maica-sa: „Mama, mama, io cine sunt?!”. Maica-sa se uita razand la el, apoi la mine, si iar la el: „Cum cine, ti-am mai zis, moartea!”. Toata lumea rade. Pana la parada propriu-zisa, pustiul a mai uitat de cateva ori cine e, asa ca atunci cand i-a venit randul sa se prezinte juriului, cu dovleac cu tot, a zis ca e Dracula. Unul mic, de vreo patru ani, dotat cu o coasa pe masura lui, cu taisul facut din staniol de la ciocolate.

Cam asa a fost „haloinul” la care am fost eu. In satul Podul Dambovitei, undeva intre Rucar si Bran, intr-un peisaj care n-are nimic fioros in el, dimpotriva, copiii s-au distrat cum au stiut ei mai bine, costumandu-se dupa posibilitati. Nu stiau ei ce e cu Halloween asta, mai ales ca in urma cu o saptamana au sarbatorit „focul lui Sumedru”, un obicei mult mai vechi si mai local decat ar fi vreodata orice sarbatoare importata.

Dar a fost frumos si de „haloin”. La Clubul prieteniei (un proiect frumos despre care o sa va povestesc candva) s-au intalnit cateva scufite rosii, niste dracusori, un ingeras al iadului (cu aripioare rosii), cateva vrajitoare, o mumie infasurata in feșe capsate, cateva „țâgănci”, un batman si cativa dracula, un arab pe nume Fernando, o piele rosie, si doi presedinti foarte tepeni, patrunsi de importanta functiei. Eu am fost in juriu, si am ales cu greu doar patru castigatori dintre atatea mutrisoare haioase. Ziceti si voi:

Daca v-au placut astea, mai gasiti si altele aici.

Etichete: , ,

2 comentarii la “Haloin de Dambovita” Subscribe

  1. Gilbert 02/11/2010 at 11:27 #

    Superb! Impresionant. Spun asta abia acum, după ce am văzut cum e chestia cu haloinu' de pe-aici. Că altfel…

    • Dollo 02/11/2010 at 11:06 #

      Da, m-am gandit la tine cand am aprins un dovleac acolo 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉