Haloin de Dambovita

Tu cine esti, ma?! Pustiul, manjit cu carioca, se uita la mine ranjind, apoi o trage de pantaloni pe maica-sa: „Mama, io cine sunt?”. „Cum cine, moartea!”

T u cine esti, ma?! Pustiul, manjit in jurul gurii si al ochilor cu urme negre de carioca, se uita la mine ranjind niste dintisori de soricel, apoi o trage de pantaloni pe maica-sa: „Mama, mama, io cine sunt?!”. Maica-sa se uita razand la el, apoi la mine, si iar la el: „Cum cine, ti-am mai zis, moartea!”. Toata lumea rade. Pana la parada propriu-zisa, pustiul a mai uitat de cateva ori cine e, asa ca atunci cand i-a venit randul sa se prezinte juriului, cu dovleac cu tot, a zis ca e Dracula. Unul mic, de vreo patru ani, dotat cu o coasa pe masura lui, cu taisul facut din staniol de la ciocolate.

Cam asa a fost „haloinul” la care am fost eu. In satul Podul Dambovitei, undeva intre Rucar si Bran, intr-un peisaj care n-are nimic fioros in el, dimpotriva, copiii s-au distrat cum au stiut ei mai bine, costumandu-se dupa posibilitati. Nu stiau ei ce e cu Halloween asta, mai ales ca in urma cu o saptamana au sarbatorit „focul lui Sumedru”, un obicei mult mai vechi si mai local decat ar fi vreodata orice sarbatoare importata.

Dar a fost frumos si de „haloin”. La Clubul prieteniei (un proiect frumos despre care o sa va povestesc candva) s-au intalnit cateva scufite rosii, niste dracusori, un ingeras al iadului (cu aripioare rosii), cateva vrajitoare, o mumie infasurata in feșe capsate, cateva „țâgănci”, un batman si cativa dracula, un arab pe nume Fernando, o piele rosie, si doi presedinti foarte tepeni, patrunsi de importanta functiei. Eu am fost in juriu, si am ales cu greu doar patru castigatori dintre atatea mutrisoare haioase. Ziceti si voi:

Daca v-au placut astea, mai gasiti si altele aici.

Etichete: , ,

2 comentarii la “Haloin de Dambovita” Subscribe

  1. Gilbert 02/11/2010 at 11:27 #

    Superb! Impresionant. Spun asta abia acum, după ce am văzut cum e chestia cu haloinu' de pe-aici. Că altfel…

    • Dollo 02/11/2010 at 11:06 #

      Da, m-am gandit la tine cand am aprins un dovleac acolo 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.